De circa doi ani de zile, aproape în fiecare zi; cu ceva timp înainte, numai de câteva ori pe săptămână, de unde se vede că ritmul activităţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) a fost accelerat, pe măsură ce procurorii au înţeles că au "liber" la penalii de la cel mai înalt nivel. Nu cred că mai este o altă ţară pe pământ în care să se fure cu atâta furie, cu disperare, la risc maxim. Aceste rânduri sunt o "cântare" de sfârşit de an, pe care-o aduc unei instituţii cum n-a mai fost alta pe plaiurile mioritice. Poate nici hoţi n-au fost atât de mulţi... Pentru publicul larg, procurorii sunt "invizibili", nu-i vezi la televizor; pe ecrane apar doar uniformele mascaţilor şi câte un avocat plouat, care dă nişte explicaţii în care nici el nu crede. Când au loc peste cincizeci de percheziţii deodată, la ora 6 sau 7 dimineaţa, în diferite judeţe sau oraşe, iar acest fenomen se întâmplă zi de zi de zi (cum spune o reclamă înspirată), te întrebi de unde are statul atâţia procurori care să pornească zilnic de acasă la lucru, la ora 5 dimineaţa, pe ploaie, ninsoare sau viscol, şi cum de este păstrat secretul... Acum vreo 10-15 ani, auzeam mereu de lacăte pe uşi, de infractori "lipsă de la domiciliu", de acţiuni eşuate din start, deoarece instituţia era populată de "ciripitori" care-i informau la timp pe infractori. De când Daniel Morar şi apoi Laura Codruţa Kovesi au ajuns la conducere, n-am mai auzit de astfel de ruşinoase eşecuri. Ştiu că există o cooperare benefică între DNA, SRI, ANI şi alte instituţii, că mijloacele tehnice sunt destul de performante, că au venit în sistem procurori tineri, cu specializări în străinătate. Ştiu că salariile sunt destul de bune, dar ar trebui să fie şi mai bune! Şi mai ştiu că munca ingrată de procuror anti-corupţie te solicită la maximum; n-ai zi liberă, n-ai ore fixe de lucru, n-ai viaţă de familie. Eşti într-un stres permanent, ajungi să te cruceşti de inventivitatea infractorilor, mai ales a celor din vârful piramidei sociale, miniştri, deputaţi, preşedinţi de consilii judeţene, "regi" ai asfaltului şi ai altor domenii, îmbogăţiţi abonaţi la banii statului. De când s-a pus accentul pe recuperarea banilor furaţi, cum e şi firesc, DNA a adus la bugetul de stat peste 300 de milioane de euro, în 2013, şi peste 200 de milioane de euro, în primele zece luni din 2014. (Din păcate, o lucrătură atât de inteligentă şi laborioasă este sabotată, aflăm, de Fisc. Acesta nu recuperează cu adevărat decât circa 5-6% din aceste sume!) În altă ordine de idei, de la înfiinţare, în 2005, până la sfârşitul anului 2012, DNA a trimis în judecată 4738 de inculpaţi, din care 11 demnitari, 164 de ofiţeri de poliţie şi 24 de magistraţi! În 2013, au fost trimişi în judecată 1073 de inculpaţi, din care 6 miniştri şi parlamentari şi 5 preşedinţi de consilii judeţene, număr care a fost depăşit numai în primele luni din 2014. La ora actuală, peste 30 de preşedinţi şi vicepreşedinţi de consilii judeţene sunt fie arestaţi, fie trimişi în judecată, fie aflaţi în urmărire penală. S-a spus, chiar, că DNA reduce numărul parlamentarilor şi face guvernele "mai suple". Deşi sunt impresionat de cât de... neromânesc de performantă este această instituţie, pe care premierul o lăsase, din greşeală (?), fără bani, zilele trecute, nu pot să nu-i reproşez că n-a făcut mai nimic pentru super - dosarul Roşiei Montane. La cât de "imparţială, integră şi eficientă" afirmă că este, instituţia din strada Ştirbei Vodă ar fi putut măcar să întredeschidă cea mai urâtă afacere a politicienilor, în defavoarea statului român, din 1989 până astăzi. Cum în anul 2015 împlineşte zece ani de existenţă, i-aş putea ura DNA să... nu prindă şi împlinirea celui de-al doilea deceniu, deoarece, până în 2025, graţie intervenţiei sale în forţă, ar fi de dorit ca marii corupţi să dispară din România, Direcţia pierzându-şi astfel "obiectul muncii". Închei cu această glumă şi mă declar pe mai departe un admirator al DNA.
O instituţie... neromânesc de performantă: DNA
În fiecare dimineaţă, cum deschid televizorul, aflu de noi şi noi arestări, de noi şi noi hoţii, de noi şi noi fărădelegi.
De circa doi ani de zile, aproape în fiecare zi; cu ceva timp înainte, numai de câteva ori pe săptămână, de unde se vede că ritmul activităţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) a fost accelerat, pe măsură ce procurorii au înţeles că au "liber" la penalii de la cel mai înalt nivel. Nu cred că mai este o altă ţară pe pământ în care să se fure cu atâta furie, cu disperare, la risc maxim. Aceste rânduri sunt o "cântare" de sfârşit de an, pe care-o aduc unei instituţii cum n-a mai fost alta pe plaiurile mioritice. Poate nici hoţi n-au fost atât de mulţi... Pentru publicul larg, procurorii sunt "invizibili", nu-i vezi la televizor; pe ecrane apar doar uniformele mascaţilor şi câte un avocat plouat, care dă nişte explicaţii în care nici el nu crede. Când au loc peste cincizeci de percheziţii deodată, la ora 6 sau 7 dimineaţa, în diferite judeţe sau oraşe, iar acest fenomen se întâmplă zi de zi de zi (cum spune o reclamă înspirată), te întrebi de unde are statul atâţia procurori care să pornească zilnic de acasă la lucru, la ora 5 dimineaţa, pe ploaie, ninsoare sau viscol, şi cum de este păstrat secretul... Acum vreo 10-15 ani, auzeam mereu de lacăte pe uşi, de infractori "lipsă de la domiciliu", de acţiuni eşuate din start, deoarece instituţia era populată de "ciripitori" care-i informau la timp pe infractori. De când Daniel Morar şi apoi Laura Codruţa Kovesi au ajuns la conducere, n-am mai auzit de astfel de ruşinoase eşecuri. Ştiu că există o cooperare benefică între DNA, SRI, ANI şi alte instituţii, că mijloacele tehnice sunt destul de performante, că au venit în sistem procurori tineri, cu specializări în străinătate. Ştiu că salariile sunt destul de bune, dar ar trebui să fie şi mai bune! Şi mai ştiu că munca ingrată de procuror anti-corupţie te solicită la maximum; n-ai zi liberă, n-ai ore fixe de lucru, n-ai viaţă de familie. Eşti într-un stres permanent, ajungi să te cruceşti de inventivitatea infractorilor, mai ales a celor din vârful piramidei sociale, miniştri, deputaţi, preşedinţi de consilii judeţene, "regi" ai asfaltului şi ai altor domenii, îmbogăţiţi abonaţi la banii statului. De când s-a pus accentul pe recuperarea banilor furaţi, cum e şi firesc, DNA a adus la bugetul de stat peste 300 de milioane de euro, în 2013, şi peste 200 de milioane de euro, în primele zece luni din 2014. (Din păcate, o lucrătură atât de inteligentă şi laborioasă este sabotată, aflăm, de Fisc. Acesta nu recuperează cu adevărat decât circa 5-6% din aceste sume!) În altă ordine de idei, de la înfiinţare, în 2005, până la sfârşitul anului 2012, DNA a trimis în judecată 4738 de inculpaţi, din care 11 demnitari, 164 de ofiţeri de poliţie şi 24 de magistraţi! În 2013, au fost trimişi în judecată 1073 de inculpaţi, din care 6 miniştri şi parlamentari şi 5 preşedinţi de consilii judeţene, număr care a fost depăşit numai în primele luni din 2014. La ora actuală, peste 30 de preşedinţi şi vicepreşedinţi de consilii judeţene sunt fie arestaţi, fie trimişi în judecată, fie aflaţi în urmărire penală. S-a spus, chiar, că DNA reduce numărul parlamentarilor şi face guvernele "mai suple". Deşi sunt impresionat de cât de... neromânesc de performantă este această instituţie, pe care premierul o lăsase, din greşeală (?), fără bani, zilele trecute, nu pot să nu-i reproşez că n-a făcut mai nimic pentru super - dosarul Roşiei Montane. La cât de "imparţială, integră şi eficientă" afirmă că este, instituţia din strada Ştirbei Vodă ar fi putut măcar să întredeschidă cea mai urâtă afacere a politicienilor, în defavoarea statului român, din 1989 până astăzi. Cum în anul 2015 împlineşte zece ani de existenţă, i-aş putea ura DNA să... nu prindă şi împlinirea celui de-al doilea deceniu, deoarece, până în 2025, graţie intervenţiei sale în forţă, ar fi de dorit ca marii corupţi să dispară din România, Direcţia pierzându-şi astfel "obiectul muncii". Închei cu această glumă şi mă declar pe mai departe un admirator al DNA.
De circa doi ani de zile, aproape în fiecare zi; cu ceva timp înainte, numai de câteva ori pe săptămână, de unde se vede că ritmul activităţii Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) a fost accelerat, pe măsură ce procurorii au înţeles că au "liber" la penalii de la cel mai înalt nivel. Nu cred că mai este o altă ţară pe pământ în care să se fure cu atâta furie, cu disperare, la risc maxim. Aceste rânduri sunt o "cântare" de sfârşit de an, pe care-o aduc unei instituţii cum n-a mai fost alta pe plaiurile mioritice. Poate nici hoţi n-au fost atât de mulţi... Pentru publicul larg, procurorii sunt "invizibili", nu-i vezi la televizor; pe ecrane apar doar uniformele mascaţilor şi câte un avocat plouat, care dă nişte explicaţii în care nici el nu crede. Când au loc peste cincizeci de percheziţii deodată, la ora 6 sau 7 dimineaţa, în diferite judeţe sau oraşe, iar acest fenomen se întâmplă zi de zi de zi (cum spune o reclamă înspirată), te întrebi de unde are statul atâţia procurori care să pornească zilnic de acasă la lucru, la ora 5 dimineaţa, pe ploaie, ninsoare sau viscol, şi cum de este păstrat secretul... Acum vreo 10-15 ani, auzeam mereu de lacăte pe uşi, de infractori "lipsă de la domiciliu", de acţiuni eşuate din start, deoarece instituţia era populată de "ciripitori" care-i informau la timp pe infractori. De când Daniel Morar şi apoi Laura Codruţa Kovesi au ajuns la conducere, n-am mai auzit de astfel de ruşinoase eşecuri. Ştiu că există o cooperare benefică între DNA, SRI, ANI şi alte instituţii, că mijloacele tehnice sunt destul de performante, că au venit în sistem procurori tineri, cu specializări în străinătate. Ştiu că salariile sunt destul de bune, dar ar trebui să fie şi mai bune! Şi mai ştiu că munca ingrată de procuror anti-corupţie te solicită la maximum; n-ai zi liberă, n-ai ore fixe de lucru, n-ai viaţă de familie. Eşti într-un stres permanent, ajungi să te cruceşti de inventivitatea infractorilor, mai ales a celor din vârful piramidei sociale, miniştri, deputaţi, preşedinţi de consilii judeţene, "regi" ai asfaltului şi ai altor domenii, îmbogăţiţi abonaţi la banii statului. De când s-a pus accentul pe recuperarea banilor furaţi, cum e şi firesc, DNA a adus la bugetul de stat peste 300 de milioane de euro, în 2013, şi peste 200 de milioane de euro, în primele zece luni din 2014. (Din păcate, o lucrătură atât de inteligentă şi laborioasă este sabotată, aflăm, de Fisc. Acesta nu recuperează cu adevărat decât circa 5-6% din aceste sume!) În altă ordine de idei, de la înfiinţare, în 2005, până la sfârşitul anului 2012, DNA a trimis în judecată 4738 de inculpaţi, din care 11 demnitari, 164 de ofiţeri de poliţie şi 24 de magistraţi! În 2013, au fost trimişi în judecată 1073 de inculpaţi, din care 6 miniştri şi parlamentari şi 5 preşedinţi de consilii judeţene, număr care a fost depăşit numai în primele luni din 2014. La ora actuală, peste 30 de preşedinţi şi vicepreşedinţi de consilii judeţene sunt fie arestaţi, fie trimişi în judecată, fie aflaţi în urmărire penală. S-a spus, chiar, că DNA reduce numărul parlamentarilor şi face guvernele "mai suple". Deşi sunt impresionat de cât de... neromânesc de performantă este această instituţie, pe care premierul o lăsase, din greşeală (?), fără bani, zilele trecute, nu pot să nu-i reproşez că n-a făcut mai nimic pentru super - dosarul Roşiei Montane. La cât de "imparţială, integră şi eficientă" afirmă că este, instituţia din strada Ştirbei Vodă ar fi putut măcar să întredeschidă cea mai urâtă afacere a politicienilor, în defavoarea statului român, din 1989 până astăzi. Cum în anul 2015 împlineşte zece ani de existenţă, i-aş putea ura DNA să... nu prindă şi împlinirea celui de-al doilea deceniu, deoarece, până în 2025, graţie intervenţiei sale în forţă, ar fi de dorit ca marii corupţi să dispară din România, Direcţia pierzându-şi astfel "obiectul muncii". Închei cu această glumă şi mă declar pe mai departe un admirator al DNA.
Alte articole din acest numar
- 25 de ani de la căderea comunismului
- ŞERBAN PAPACOSTEA, istoric - "Am bâjbâit, în cei 25 de ani. Ne-am strecurat prin istorie"
- Răspuns pentru ALINA BECA, F. AS nr. 1145 - "Cum poate mama suporta mai uşor citostaticele?"