De circa doi ani de zile, aproape în fiecare zi; cu ceva timp înainte, numai de câteva ori pe săptămână, de unde se vede că ritmul activității Direcției Naționale Anticorupție (DNA) a fost accelerat, pe măsură ce procurorii au înțeles că au "liber" la penalii de la cel mai înalt nivel. Nu cred că mai este o altă țară pe pământ în care să se fure cu atâta furie, cu disperare, la risc maxim. Aceste rânduri sunt o "cântare" de sfârșit de an, pe care-o aduc unei instituții cum n-a mai fost alta pe plaiurile mioritice. Poate nici hoți n-au fost atât de mulți... Pentru publicul larg, procurorii sunt "invizibili", nu-i vezi la televizor; pe ecrane apar doar uniformele mascaților și câte un avocat plouat, care dă niște explicații în care nici el nu crede. Când au loc peste cincizeci de percheziții deodată, la ora 6 sau 7 dimineața, în diferite județe sau orașe, iar acest fenomen se întâmplă zi de zi de zi (cum spune o reclamă înspirată), te întrebi de unde are statul atâția procurori care să pornească zilnic de acasă la lucru, la ora 5 dimineața, pe ploaie, ninsoare sau viscol, și cum de este păstrat secretul... Acum vreo 10-15 ani, auzeam mereu de lacăte pe uși, de infractori "lipsă de la domiciliu", de acțiuni eșuate din start, deoarece instituția era populată de "ciripitori" care-i informau la timp pe infractori. De când Daniel Morar și apoi Laura Codruța Kovesi au ajuns la conducere, n-am mai auzit de astfel de rușinoase eșecuri. Știu că există o cooperare benefică între DNA, SRI, ANI și alte instituții, că mijloacele tehnice sunt destul de performante, că au venit în sistem procurori tineri, cu specializări în străinătate. Știu că salariile sunt destul de bune, dar ar trebui să fie și mai bune! Și mai știu că munca ingrată de procuror anti-corupție te solicită la maximum; n-ai zi liberă, n-ai ore fixe de lucru, n-ai viață de familie. Ești într-un stres permanent, ajungi să te crucești de inventivitatea infractorilor, mai ales a celor din vârful piramidei sociale, miniștri, deputați, președinți de consilii județene, "regi" ai asfaltului și ai altor domenii, îmbogățiți abonați la banii statului. De când s-a pus accentul pe recuperarea banilor furați, cum e și firesc, DNA a adus la bugetul de stat peste 300 de milioane de euro, în 2013, și peste 200 de milioane de euro, în primele zece luni din 2014. (Din păcate, o lucrătură atât de inteligentă și laborioasă este sabotată, aflăm, de Fisc. Acesta nu recuperează cu adevărat decât circa 5-6% din aceste sume!) În altă ordine de idei, de la înființare, în 2005, până la sfârșitul anului 2012, DNA a trimis în judecată 4738 de inculpați, din care 11 demnitari, 164 de ofițeri de poliție și 24 de magistrați! În 2013, au fost trimiși în judecată 1073 de inculpați, din care 6 miniștri și parlamentari și 5 președinți de consilii județene, număr care a fost depășit numai în primele luni din 2014. La ora actuală, peste 30 de președinți și vicepreședinți de consilii județene sunt fie arestați, fie trimiși în judecată, fie aflați în urmărire penală. S-a spus, chiar, că DNA reduce numărul parlamentarilor și face guvernele "mai suple". Deși sunt impresionat de cât de... neromânesc de performantă este această instituție, pe care premierul o lăsase, din greșeală (?), fără bani, zilele trecute, nu pot să nu-i reproșez că n-a făcut mai nimic pentru super - dosarul Roșiei Montane. La cât de "imparțială, integră și eficientă" afirmă că este, instituția din strada Știrbei Vodă ar fi putut măcar să întredeschidă cea mai urâtă afacere a politicienilor, în defavoarea statului român, din 1989 până astăzi. Cum în anul 2015 împlinește zece ani de existență, i-aș putea ura DNA să... nu prindă și împlinirea celui de-al doilea deceniu, deoarece, până în 2025, grație intervenției sale în forță, ar fi de dorit ca marii corupți să dispară din România, Direcția pierzându-și astfel "obiectul muncii". Închei cu această glumă și mă declar pe mai departe un admirator al DNA.