"În fiecare zi, din toate punctele de vedere, mă simt din ce în ce mai bine"
Sugestia, sau mai degrabă autosugestia, este un subiect destul de puţin cunoscut, datorită conotaţiei sale uşor "ireale", privită cu suspiciune, într-o lume aflată sub inchiziţia absolută a ştiinţei, care cere ca totul să poată fi explicat şi demonstrat pe cale raţională. Ei bine, există o mulţime de lucruri cărora nu li se pot aplica legităţi, fără a însemna că asta le anulează existenţa. Printre ele se află şi subconştientul omenesc, o zonă greu de elucidat din punct de vedere ştiinţific, dar cu manifestări remarcabile. Primul european care s-a ocupat de studiul autosugestiei - întemeind o şcoală, o clinică şi adunând o cazuistică impresionantă - a fost farmacistul şi psihologul francez Emile Coué. Privit mai degrabă ca un "original" decât ca un om de ştiinţă, cercetările şi experienţele sale au fost preluate "în forţă" de noua şcoală americană de psihologie şi psihiatrie, care îi aplică metodele cu succes, atât în zona vieţii cotidiene (viziunea optimistă şi pozitivă asupra lumii), cât şi ca terapie alternativă.
Cei doi "eu"
"Pentru a înţelege fenomenul autosugestiei, este necesar să ştim că în interiorul nostru există două individualităţi distincte", spune Emile Coué. "Amândouă sunt inteligente, dar în timp ce una este conştientă, cealaltă este inconştientă. Acesta este motivul pentru care existenţa celei de-a doua trece în mod general neobservată. Cu toate acestea, prezenţa ei este uşor de constatat. Iată un exemplu: toată lumea a auzit despre somnambulism. Toţi ştiu că un somnambul se scoală noaptea din pat fără să se trezească din somn, iese din cameră după ce s-a îmbrăcat sau nu, coboară pe scări, traversează coridoare şi, după ce a executat anumite acţiuni sau a terminat o anumită activitate, se culcă la loc, iar a doua zi se miră, văzând terminată o treabă pe care o lăsase neterminată. Cu toate că el este autorul, ignoră faptul acesta. Cărei forţe i s-a supus trupul său, dacă nu forţei subconştiente?".
Dacă facem o comparaţie între partea conştientă şi cea inconştientă a eului omenesc, constatăm că, în vreme ce partea conştientă (raţiunea) este dotată, adeseori, cu o memorie infidelă, subconştientul are, din contră, o memorie sclipitoare, care înregistrează, fără ca noi să ştim, cele mai mici evenimente din viaţa noastră. În plus, inconştientul este credul şi acceptă, ca un ostaş, ceea ce i se spune, el execută tot ce îi poruncim. Şi cum el conduce funcţionarea tuturor organelor noastre, prin intermediul creierului, ceea ce i se spune să facă este fundamental.
Dresaj de înaltă şcoală
Înainte de-a păşi mai departe în metoda elaborată de Emile Coué, e cazul să spunem că farmacistul şi psihologul francez n-a fost doar un simplu teoretician al autosugestiei, ci şi un practician renumit, cu o impresionantă experienţă concretă, constând în mii de cazuri de vindecare, adunate în rafturi de biblioteci. Aşa se explică siguranţa aserţiunilor sale şi claritatea eşafodajului teoretic, uşor de înţeles. "Subconştientul omenesc poate fi îmblânzit şi condus, la fel cum îmblânzim un râu de munte sau un cal sălbatic", spune Coué. "Fără hamuri şi şa, animalul face ce vrea. O dată disciplinat, va face doar ce vrem noi". Concluzia? Şi subconştientul poate să fie dresat, dar pentru asta e nevoie să ştim că se poate (aproape toată lumea ignoră acest fapt), iar apoi să învăţăm cum se face acest dresaj. Ei bine, mijlocul este foarte simplu, autosugestia!
Procedeul este următorul: în primul rând, trebuie să cântărim bine care vor fi temele autosugestiei şi să repetăm de mai multe ori, fără să ne gândim la altceva, un anume îndemn pozitiv, de tipul: "Am fost bolnav, începând din clipa aceasta sunt bine!". Dacă inconştientul acceptă aceste sugestii, el se autosugestionează, iar lucrurile la care ne-am gândit se realizează. "Sugestia nu este altceva decât un hipnotism care se produce prin influenţa subconştientului asupra moralului şi al fizicului uman", spune Coué.
"După cele spuse mai sus, se pare că nimeni nu ar trebui să fie vreodată bolnav. Este adevărat! Orice maladie, aproape fără excepţie, poate ceda în faţa autosugestiei, oricât de îndrăzneaţă ar părea afirmaţia mea. Nu am spus că «cedează întotdeauna», ci că «poate ceda»", conchide Coué. Principiul metodei se rezumă în doar câteva cuvinte: orice gând care ocupă în totalitate spiritul nostru devine adevărat pentru noi şi are tendinţa să se transforme în act.
"Trece, trece!"
În fiecare dimineaţă când ne trezim şi în fiecare seară când ne băgăm în pat, trebuie să închidem ochii şi, fără a încerca să ne fixăm atenţia asupra a ceea ce spunem, să repetăm de 20 de ori, pronunţând destul de tare pentru a ne auzi propriile cuvinte (ca să nu pierdeţi şirul, folosiţi un fir cu douăzeci de noduri), fraza următoare: "În fiecare zi, din toate punctele de vedere, mă simt din ce în ce mai bine". Cuvintele "din toate punctele de vedere" cuprind totul, este inutil să facem autosugestii particulare, referitoare la un anume organ. Această autosugestie trebuie făcută în mod simplu, copilăresc, cât se poate de mecanic, fără niciun efort. Într-un cuvânt, formula trebuie repetată asemenea litaniilor. În acest fel, vom reuşi să pătrundem în mod mecanic în subconştient şi să acţionăm asupra lui. Trebuie să urmăm toată viaţa această metodă, care este atât preventivă, cât şi curativă. În plus, de fiecare dată, când în timpul zilei sau chiar noaptea, resimţim o suferinţă fizică sau morală, trebuie imediat să ne spunem nouă înşine că ea nu va continua şi că va dispărea, apoi trebuie să ne izolăm cât mai mult cu putinţă (într-un loc liniştit), să închidem ochii şi, trecându-ne o mână peste frunte, dacă este vorba despre ceva moral, sau peste partea dureroasă, dacă este vorba despre ceva fizic, să repetăm foarte repede, din vârful buzelor, cuvintele: "Trece, trece...", atâta timp cât este necesar. Cu un pic de obişnuinţă, vom reuşi să facem să dispară durerea morală sau fizică după 20-25 de secunde. Trebuie să facem acest lucru de fiecare dată când este nevoie. Această metodă dă rezultate absolut minunate şi este uşor de înţeles de ce.
Emile Coué oferă un exemplu concludent în acest sens: "O fetiţă pe care o ajutasem să se vindece de astm, boală pe care o avea de opt ani, mi-a spus într-o zi că trebuie să i se scoată un dinte. Cum o ştiam foarte sensibilă, m-am oferit să o ajut să nu simtă nimic. A acceptat cu plăcere şi am mers împreună la dentist. După ce s-a aşezat pe scaunul acestuia, m-am postat în faţa ei şi privind-o în ochi i-am zis: «Nu simţi nimic, nu simţi nimic...». În timp ce-mi continuam sugestionarea, i-am făcut semn dentistului. Peste o clipă, dintele era scos, fără ca fetiţa să fi clipit măcar. Cum se întâmplă deseori, a pornit o mică hemoragie. În loc de-a folosi un hemostatic oarecare, l-am rugat pe dentist să mă lase să încerc oprirea hemoragiei prin sugestie, fără să ştiu dinainte ce se va întâmpla. Am rugat-o pe fetiţă să se uite la mine şi i-am sugerat că în două minute hemoragia se va opri. Exact după două minute, sângele s-a oprit şi în locul unde fusese dintele se formase un cheag".
Cum se explică acest fenomen? Într-un mod foarte simplu. "Sub influenţa ideii «hemoragia trebuie să se oprească», subconştientul le trimisese capilarelor şi venelor ordinul de a nu mai lăsa să curgă sânge şi, încet, ele s-au contractat în mod natural, la
Concluzia acestui articol este simplă şi se poate exprima în puţine cuvinte: posedăm în noi o forţă incalculabilă care, în clipa în care o mânuim în mod inconştient, ne este de multe ori nefavorabilă. Dacă, din contră, o dirijăm într-un mod conştient, calculat, ea ne aduce stăpânirea de sine şi ne permite nu numai să ne sustragem pe noi, ci să-i sustragem şi pe alţii din maladiile fizice şi morale, să trăim fericiţi, oricare ar fi condiţiile din jurul nostru. Această forţă minunată poate fi aplicată şi pentru regenerarea morală a celor care au ieşit de pe calea binelui.
Nu uitaţi: "În fiecare zi, din toate punctele de vedere, mă simt din ce în ce mai bine".
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
