Prestigiosul ziar britanic "Financial Times", cel mai important cotidian din lume în domeniul financiar şi economic scrie, în ediţia sa online, următoarele: "S-ar putea ca rezultatul alegerilor prezidenţiale din România să fie cel mai pozitiv eveniment politic din Europa, în 2014. Puţine ţări europene, fie ele din Est sau din Vest, pot oferi exemplul României, atunci când l-a votat pe Klaus Johannis. Alegerea lui Johannis poate să întărească decizia UE şi SUA de a avea o poziţie dură în faţa expansiunii politice, militare şi economice a Rusiei în Balcani şi Marea Neagră. Din anumite puncte de vedere, România este mai ferită decât vecinii săi de influenţa Rusiei. Ca naţiune non-slavă, care a pierdut şi teritorii în favoarea URSS, România este imună la pan-slavism şi nu-şi face iluzii în privinţa modului în care Kremlinul îşi extinde puterea. Domnul Johannis este de acord cu cancelarul german Merkel în privinţa pericolului reprezentat de Rusia nu numai prin conflictul din Ucraina, dar şi prin sprijinul acordat regiunii separatiste Transnistria... Sub conducerea lui Johannis, se aşteaptă ca România să contribuie la o poziţie mai coerentă şi solidară a UE faţă de Rusia".
După o asemenea analiză, de o profunzime excepţională, ne-am gândit că opinia unuia dintre cei mai importanţi diplomaţi români în funcţie, Bogdan Aurescu, numit Ministru de Externe în aceste zile, omul care a adus României circa 10.000 de kilometri pătraţi de teritoriu (aproximativ trei judeţe!) în Marea Neagră, în urma procesului câştigat în faţa Ucrainei pentru Insula Şerpilor, ar putea detalia afirmaţia din "Financial Times", prin analiza contextului internaţional în care se află România în acest moment. Iată opiniile domniei sale.
"Parteneriatul Strategic cu SUA este cel mai important parteneriat de anvergură globală al României"
- Se împlinesc 25 de ani de politică externă "liberă". Punând în paranteză eşecul recent al diplomaţiei noastre la alegerile prezidenţiale din diaspora, care credeţi că sunt principalele înfăptuiri ale acestei politici?
- Când reflectăm asupra activităţii diplomatice şi asupra eforturilor de politică externă, nu trebuie să ne punem în gând să găsim neapărat momente punctuale de strălucire, deşi şi acestea sunt importante. Dincolo de orice schimbare politică din aceşti 25 de ani, două au fost ţintele mari ale politicii noastre externe: aderarea la NATO - de la care aniversăm, în 2014, 10 ani! - şi integrarea în Uniunea Europeană. Ambele au fost atinse, iar diplomaţia română are merite incontestabile pentru aceste două mari realizări ale României şi ale poporului român. Un alt aspect de care putem fi mândri este susţinerea pe care România a acordat-o Republicii Moldova pe făgaşul european. Sunt paşi istorici înfăptuiţi anul acesta, iar România, ca stat vecin şi membru al UE, a avut o contribuţie semnificativă la aceste reuşite. Nu vom înceta eforturile noastre până când nu vom vedea Republica Moldova membră cu drepturi depline a Uniunii Europene. În fine, de o importanţă istorică sunt şi parteneriatele strategice cu ţări importante precum Franţa, Polonia, Turcia şi, nu în ultimul rând, Parteneriatul Strategic cu SUA, cel mai important parteneriat de anvergură globală al României. Proiectul bilateral cu cea mai pronunţată încărcătură strategică din istoria relaţiilor româno-americane este reprezentat de desfăşurarea, pe teritoriul României, a unor componente ale sistemului american de apărare anti-rachetă (EPAA), proiect de care am avut şansa să mă ocup încă de la început şi care reprezintă un exemplu de succes de politică externă a României.
- Să privim, acum, către Răsărit! Dinspre Rusia vin ameninţări directe la pacea lumii. Cât de liniştitoare pentru români este apartenenţa la NATO şi UE, când vecinii au bătut palma cu Putin? Mă refer la Bulgaria, Serbia, Ungaria...
- Astăzi, mai mult ca oricând, securitatea şi prosperitatea României sunt strâns legate de vitalitatea structurilor din care ţara noastră face parte - în primul rând UE şi NATO, dar şi OSCE şi Consiliul Europei. Am devenit, în mod voluntar, parte a acestor structuri, aducând principiile şi valorile acestora în modul intern de funcţionare a statului. Odată obţinut un statut precum cel de membru UE sau NATO, nu mizăm pe o atitudine liniştitoare, de repaus, ci dimpotrivă: statul trebuie să fie dinamic, să se dezvolte, să urmărească cu eficienţă atingerea obiectivelor de interes naţional. Mizăm pe un rol activ, cu viziune şi gândire out-of-the-box (originală), inovatoare. Vrem să avem spirit de iniţiativă, să ieşim din atitudinea defensivă, să ne facem mai mulţi parteneri care împărtăşesc aceleaşi interese, orientări şi obiective care să respecte România şi să o trateze ca pe un egal. Mă întrebaţi cât de liniştitoare este pentru omul de rând apartenenţa la o structură ca NATO. La recentul summit al Alianţei Nord Atlantice din Marea Britanie, au fost adoptate decizii esenţiale legate de viitorul acesteia, prioritate majoră având apărarea colectivă. Planul de acţiune al NATO (Readiness Action Plan) reprezintă un element esenţial pentru consolidarea securităţii din Marea Neagră, implicit din România. Vă ofer un exemplu recent de cooperare în domeniul apărării între Aliaţi, cu o relevanţă aparte pentru România: dezvoltarea sistemului de apărare anti-rachetă. După cum ştiţi, România participă la desfăşurarea în etape a sistemului de apărare anti-rachetă american din Europa, prin Facilitatea Anti-rachetă de la baza militară Deveselu. Practic, România urmează să găzduiască pe teritoriul său interceptori tereştri, respectiv rachete de interceptare SM3-IB (Standard Missile 3, tip Block IB), care vor deveni operaţionali în anul 2015. Aceste elemente găzduite de România reprezintă baza pe care se dezvoltă sistemul NATO antirachetă. Implicarea în acest proiect creşte profilul internaţional al României, din punct de vedere strategic. Ţara noastră s-a înscris, cu această ocazie, pe harta mondială a punctelor strategice. România îşi întăreşte, prin acest proiect, poziţia de partener strategic de primă valoare al SUA şi de aliat de încredere în cadrul NATO. Cât despre vecinii noştri şi modul în care decid să îşi gestioneze relaţia cu alte state, acesta este dreptul lor suveran şi nu doresc să comentez acest aspect. Vreau însă să subliniez că nu se pune problema de a fi "singuri", de a fi "împotriva cuiva", de a fi într-o "tabără" sau alta. Noi suntem alături de cei care împărtăşesc valori şi ţeluri comune cu noi.
"Moscova rămâne un actor-cheie în vecinătatea răsăriteană"
- Evenimentele din Ucraina sunt de natură să alerteze nu doar România, ci şi întreaga comunitate democratică. Şi nu numai că au alertat-o, dar au şi provocat răspunsuri consistente, la luarea acestor decizii contribuind şi România, ca stat membru UE şi aliat NATO. Vorbim despre o anexare ilegală a unui teritoriu - Crimeea - aparţinând unui stat suveran şi independent, cu încălcarea principiilor fundamentale de drept internaţional. Această realitate are implicaţii şi consecinţe multiple. În plan politic, vorbim de lipsa de respect a normelor şi principiilor dreptului internaţional, la a căror elaborare Rusia însăşi a luat parte. În plan umanitar, vorbim de sute de mii de persoane strămutate din Crimeea şi alte regiuni din sud-estul Ucrainei, şi de peste 3.000 de victime. Lunile de iarnă ce urmează aduc cu sine complicaţii iminente, având în vedere că Rusia pare a-şi întări prezenţa armată în estul Ucrainei, în timp ce Kievul are obligaţia de a oferi protecţie şi adăpost victimelor conflictului armat.
- Deşi în clasa politică actuală există simpatii vizibile pro-ruseşti, de-a lungul istoriei atitudinea României a fost, mai degrabă, anti-rusească...
- Nu aş adopta atât de rapid clişeul care promovează o atitudine a României constant "anti-Rusia". Moscova rămâne un actor-cheie în vecinătatea răsăriteană, cu care am încercat constant să dezvoltăm o relaţie bilaterală onestă, transparentă, dar - foarte important - şi cu respectarea intereselor României. De pildă, 2013 a fost un an bun în termenii contactelor politice româno-ruse - la nivel guvernamental, parlamentar, al Administraţiei Prezidenţiale, pe linia Ministerelor de Externe, a Comisiei Mixte Economice - iar deschiderea în dialogul bilateral a fost marcată de dublul moment aniversar: 10 ani de la semnarea Tratatului Politic de Bază şi 135 de ani de la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre România şi Federaţia Rusă.
- Ţinând seama de prietenia strânsă dintre Moscova şi Budapesta, care are o veche tradiţie, şi cunoscând obiectivele strategice ungare, există vreun pericol pentru Transilvania?
- Opţiunile de politică externă ale oricărui stat ţin de decizia suverană a acestuia, cu consecinţele de rigoare, pe care fiecare stat şi le asumă. Pe de altă parte, atât România, cât şi Ungaria sunt state membre ale Uniunii Europene şi NATO, relaţiile bilaterale fiind clar reglementate de Tratatul de bază din 1996 şi având un caracter de parteneriat strategic, în conformitate cu Declaraţia de Parteneriat Strategic dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Ungare pentru Europa secolului XXI.
Vă asigur că nu există niciun pericol de astfel de scenarii în ce priveşte Transilvania.
- Moscova a avertizat recent Republica Moldova în legătură cu integrarea europeană, precizând că nu va accepta în Transnistria o situaţie similară cu cea din estul Ucrainei. Ce viitor credeţi că are cel de-al doilea stat românesc?
- Există o ofertă politică şi economică făcută Chişinăului de către Uniunea Europeană, care a adus deja Republicii Moldova beneficii tangibile: circulaţie liberă în Europa şi acces larg al produselor moldoveneşti pe piaţa europeană. Notăm şi aspectele care sunt, pe fond, esenţiale - în primul rând, garanţia că reformele în spirit european, care au început să fie aplicate de R. Moldova, vor duce la un viitor mai bun pentru fiecare cetăţean de peste Prut. Apoi, vorbim de aspiraţii şi aşteptări esenţiale, europene, pentru care oamenii au ieşit în stradă în august 1989 sau în aprilie 2009. Sunt lucruri greu de înţeles de cei care au obsesia sferelor de influenţă.
"România nu va accepta nicio eventuală încercare de repunere în discuţie a limitelor spaţiilor sale maritime"
- Spun unii că se va ridica în curând Crimeea şi va spune că are şi ea dreptul la ape teritoriale lângă Insula Şerpilor. Există vreun pericol să pierdem o parte din ceea ce am câştigat la Haga mulţumită dvs. şi avocaţilor pe care i-aţi angajat?
- Indiferent de evoluţiile recente privind Peninsula Crimeea, chestiunea delimitării spaţiilor maritime ale României în zona de nord-vest a bazinului vestic al Mării Negre a fost soluţionată în mod definitiv de Curtea Internaţională de Justiţie, prin hotărârea pronunţată la 3 februarie 2009, hotărâre care a fixat limitele externe ale platoului continental şi ale zonei economice exclusive ale României în acest sector. Nu există nicio modalitate juridică prin care această linie de delimitare să poată fi pusă în discuţie. Linia de delimitare stabilită de Curtea Internaţională de Justiţie are caracterul unei frontiere de stat, iar în dreptul internaţional, frontierele au un caracter juridic obiectiv, opozabil tuturor statelor, care trebuie să le respecte. România nu va accepta nicio eventuală încercare de repunere în discuţie a limitelor spaţiilor sale maritime, deja determinate de Curtea Internaţională de Justiţie. Prin procesul nostru de la Haga am reuşit să dovedim că un diferend complicat şi îndelungat, care implica şi importante resurse energetice, poate fi soluţionat paşnic şi poate reprezenta un model la nivel regional.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
