- Răspunsul este simplu: să-şi onoreze angajamentele din campania electorală. Dar şi complicat, căci nu mă refer la onorarea promisiunilor privind comportamentul echilibrat şi decent şi utilizarea formulelor de politeţe, ci la acele angajamente mult mai importante, asumate cu seriozitate abia între cele două tururi de scrutin: eradicarea corupţiei, susţinerea statului de drept şi a integrităţii în funcţiile publice, desfiinţarea sistemului pe care îl întruchipează PSD în frunte cu Victor Ponta şi ancorarea fermă a României în structurile euro-atlantice, fără derapajele de care începuse să fie tentat Victor Ponta, după modelul vecinului Orban. În esenţă, domnul Iohannis nu ar trebui să uite nici o clipă că, în frumoasa noapte a alegerii sale ca preşedinte al României, zecile de mii de manifestanţi au scandat "PSD, ciuma roşie" şi s-au îndreptat spre sediul PSD, nu spre sediul PNL. Nu se putea un mesaj mai clar de protest, silă şi exasperare, faţă de partidul devenit sinonim cu reţeaua de grupări de tip mafiot care spoliază ţara de 25 de ani şi a cărui aroganţă atinge, în fiecare an, noi culmi. Fie că îi convine, fie că nu, Klaus Iohannis le datorează alegătorilor săi continuarea proiectului neterminat al lui Traian Băsescu, privind demolarea "sistemului ticăloşit", mai ales că majoritatea celor care l-au votat pe el în 2014 l-a votat în 2004 pe Traian Băsescu, tocmai pentru un astfel de program. Cu alte cuvinte, deşi este binevenită o schimbare de stil la Cotroceni, ţara are nevoie de continuarea proiectelor valoroase demarate de Traian Băsescu, înainte de a eşua trist, în tovărăşii penibile. La nivel retoric, domnul Iohannis susţine toate aceste obiective, dar o face prea puţin apăsat, preferând discursul vag, fără substanţă. Sunt bune în campanie sloganuri de genul "România lucrului bine făcut" sau "Pas cu pas", dar ele nu spun nimic concret. România nu este un atelier de meşteşugărie şi nici nu are prea mult timp pentru a corecta abuzurile clasei politice din ultimul sfert de secol. Sigur că nu ne dorim perpetuarea scandalului în viaţa publică şi mulţi s-au săturat să aibă un preşedinte-jucător - dar sunt sigură că niciunul din cei care l-au votat pe Klaus Iohannis nu-şi doreşte un preşedinte inert, care să se teamă de o confruntare cu forţele politice care încearcă să impună politici nocive pentru ţară. Cum va asigura, de pildă, noul preşedinte, reformarea sănătăţii şi educaţiei, fără să stârnească împotriva lui un val de proteste ale reţelelor de interese împământenite în sistem, aşa cum a stârnit şi predecesorul său? Cum va face faţă presiunilor venite de la Răsărit? Sunt doar două mari necunoscute în privinţa noului nostru preşedinte, iar altă mare necunoscută este echipa sa de consilieri. Va aduce la Cotroceni oameni noi, competenţi şi necompromişi, sau se va înconjura tot de oameni ai sistemului, din PNL, adică din partidul care, alături de PSD, a căutat să anihileze DNA şi ANI şi a participat la tentativa de lovitură de stat din 2012? Mărturisesc că mă întreb de câteva zile dacă avem de a face cu o schimbare fundamentală în politica noastră, sau doar cu victoria uneia din aripile USL, deghizată în forţă reformatoare, în scopul cuceririi puterii. Nu am acum un răspuns, dar nici nu mai avem mult de aşteptat până când vom afla ce am votat, de fapt, pe 16 noiembrie.
- Rezultatul alegerilor prezidenţiale din România s-a decis, în mare măsură, în stradă: scânteia s-a aprins în diaspora, pentru ca apoi să ia foc şi în ţară, prin zecile de mii de tineri ieşiţi să protesteze în pieţele publice. Un veritabil dezastru pentru partidul veşnic triumfător, PSD, confruntat pentru prima oară cu "vocea poporului". Oare Ponta şi ortacii lui au învăţat ceva din înfrângerea suferită? Vor arăta oarece competenţe, sau vor trage sfori în dosul cortinei, aşa cum au fost învăţaţi?
- După ce Victor Ponta, imediat după pierderea alegerilor prezidenţiale la scor, a găsit cu cale să plece în Abu Dhabi, pentru a asista la un raliu automobilistic şi a se distra în cluburi scumpe, pe banii unor oameni de afaceri, nu cred că mai putem vorbi de capacitatea liderului PSD de a înţelege mesajul primit din partea alegătorilor din interiorul şi din afara ţării. Aroganţa sa nu este depăşită decât de lipsa de inteligenţă politică. Avem dovada clară că elita PSD este de mult ruptă de ţară şi de popor, pe care le consideră doar o sursă de îmbogăţire şi, respectiv, o masă de manevră. După cum am afirmat de nenumărate ori, nu consider PSD un partid social-democrat autentic, de tip european, cum sunt Laburiştii britanici sau SPD în Germania, ci o reţea de grupări de tip mafiot, organizată pentru a spolia ţara sub protecţia unei justiţii aservite şi corupte, cum a fost justiţia noastră până în 2005, şi a votului unui electorat menţinut cu bună ştiinţă în captivitatea lipsei de informare, educaţie şi resurse materiale, independente de stat. Că nu greşesc în această apreciere o dovedeşte avalanşa de dosare finalizate în ultima vreme de DNA, dosare care descriu pe larg "sistemul ticăloşit", adică metodele prin care banii publici au ajuns în buzunarele interlopilor cu protecţie politică, iar nu în proiecte de infrastructură şi de reformă a serviciilor publice. Din acest punct de vedere, viitorul PSD este, de fapt, de resortul DNA, şi nu am nicio îndoială că, dacă nu vor fi împiedicaţi s-o facă, procurorii şi judecătorii vor pustii acest partid, atât la nivel local, cât şi la nivel central. PSD este, de fapt, în esenţă, un partid nereformabil, deci ar trebui eliminat din istorie. Avem nevoie de un partid social-democrat autentic, dar de unul înfiinţat de oameni curaţi, competenţi şi decenţi, cu autentice convingeri de stânga. Deocamdată, acest partid nu există în România. Sigur că psd-iştii nu vor fi de acord cu concluziile mele şi vor încerca să se salveze, fie ejectându-l pe Victor Ponta, printr-un sacrificiu ritual, fie proclamând o nouă orientare, euroconformă, a partidului. Măsura panicii care a cuprins "cel mai mare partid al ţării" a fost dată de respingerea legii graţierii şi amnistiei şi ridicarea imunităţii tuturor psd-iştilor anchetaţi de DNA. În loc să ne impresioneze, gestul ne umple de scârbă, căci marele partid a răspuns slugarnic solicitării lui Klaus Iohannis, după ce respinsese, cu scandal, exact aceeaşi solicitare formulată de Traian Băsescu. Pe bună dreptate, PSD apare ca neserios şi penibil, iar meritele votului din parlament se contabilizează în contul preşedintelui ales. Chiar dacă PSD ar găsi un nou lider, cu o imagine acceptabilă, de tipul lui Ioan Rus, nu are resurse interne pentru a alcătui o nouă echipă reformistă şi reformată la nivel local şi central. Ne putem aştepta la un război fratricid şi la sângeroase reglări de conturi în interiorul PSD, dar nu le putem cere liderilor săi să se reprogrameze genetic. Le putem cere însă să-şi desfăşoare agonia într-un spaţiu privat, eliberând spaţiul public, de toxica lor prezenţă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
