Sănătate la pahar: SUCURILE DE RĂDĂCINI

- Acum, la căderea primelor brume, leacul-minune al toamnei îl găsim chiar pe tarabele din pieţe: morcovi, ţelină şi sfeclă, proaspăt culese din câmp. Sucul lor este o comoară de sănătate, pe care nu trebuie să o ratăm -

În urmă cu ceva vreme, am cunoscut un caz care m-a tulburat profund: un bolnav de cancer hepatic în fază avansată a izbutit ca după un tratament de doar două luni să aibă o remisie atât de puternică a tumorii, încât operaţia pentru care fusese programat a fost anulată. "Cum a fost posibil?", am întrebat. Răspunsul a fost clar şi convingător. 1. Cura cu su­curi de rădăcini 2. Extrac­tul de ciupercă tibetană. 3. Gân­direa pozitivă. În ce priveşte sucurile de rădăcini, ştiinţa modernă confirmă de la un an la altul faptul că ele, cu con­diţia să fie proaspăt extrase, conţin substanţe antitumorale şi stimulente imunitare foarte puternice. Tot mai mulţi oa­meni îşi rezolvă probleme de sănătate grave cu ajutorul aces­tor legume crescute prin agricultură tradiţională. Reţeta nu este nouă. Părintele curei cu sucuri de rădăcinoase este un medic austriac, Rudolf Breuss, care a trăit nu mai puţin de 101 ani (1889-1990) şi care a revolu­ţionat, pur şi simplu, medicina, prin puterea exemplului său şi al pacienţilor săi.

Trei legume invincibile: morcovul, sfecla şi ţelina

Rudolf Breuss era un om cu inimă bună şi, vrând să ajute cât mai mulţi oameni, nu şi-a ţinut secrete tratamentele, făcând populară baza dietei sale, care era constituită dintr-o combinaţie de sucuri de mor­cov, sfeclă roşie şi ţelină. Reţeta sănătăţii este, une­ori, incredibil de simplă: 100 ml suc de sfeclă roşie, 50 ml suc de rădăcină de ţelină şi 300 ml suc de mor­cov. Poate părea greu de crezut, dar această combi­naţie, la care se adaugă uneori şi sucul de cartof şi de ridiche, a tratat cu succes nu mai puţin de 45.000 de cazuri de cancer şi alte afecţiuni cronice.

Prepararea sucurilor

De regulă, sucurile se obţin cu ajutorul storcăto­rului electric centrifugal, din legume proaspete, bine spălate, dar necurăţate de coajă, care este partea cea mai bogată în substanţe nutritive. Coaja va fi doar spălată foarte bine cu o perie şi vor fi îndepărtate cu aju­torul cuţitului eventualele părţi stricate. După stoar­cerea legumelor, sucul se consumă imediat sau, dacă nu este posibil acest lucru, se păstrează la rece, în recipiente bine închise, dar nu mai mult de şase ore. Sucurile limpezi, obţinute prin centrifugare, consti­tuie cea mai eficientă formă de administrare a legu­melor rădăcinoase, deoarece vitaminele, enzime­le, mineralele şi pigmenţii pe care acestea le conţin sunt foarte bine şi rapid asimilate. ATENŢIE! Sucul obţi­nut prin simpla mixare a legumelor, neurmată de centrifugare, nu are aceleaşi efecte terapeutice, deoa­rece conţinutul mare de celuloză împiedică o bună asimilare a vitaminelor şi a altor nutrienţi.

Mod de administrare

De regulă, un adult va consuma zilnic 400-1000 ml de suc de legume, o cantitate mai mare nefiind indi­cată, deoarece este dificil de metabolizat de organism. În cazul în care vrem doar să ne mărim imunitatea şi să ne ferim de îmbolnăviri în timpul sezonului rece, vom ţine o cură cu sucuri vreme de patru săptămâni, timp în care vom bea 500 ml pe zi. În schimb, dacă suferim de boli cronicizate grave, cum ar fi cancerul, leucemia, reumatismul degenerativ, co­la­genozele etc., curele vor dura 6 săptă­mâni, urmate de alte două săptămâni de pauză, după care se vor relua. Pe timpul curei, se evită consumul cărnii, zahă­rului şi făinii albe, dar şi al aditivilor sin­tetici. Hrana va fi bazată pe legume şi fructe proaspete, gătite fără foc, com­pletată de cereale, seminţe oleaginoase. Acest tip de dietă va maxi­miza efectele tera­peu­tice ale sucu­ri­lor de legume proaspete, des­pre care vom vor­bi în conti­nuare:

Sucul de morcov - prietenul pielii, ochilor şi al imunităţii

Este un fel de rege neîncoronat al sucurilor, de­oarece este obţinut din leguma cel mai bine tolerată de sistemul digestiv, având o acţiune blân­dă şi puternică, în acelaşi timp. În lume, există incredibil de multe (de ordinul sutelor) varietăţi de morcov, neaşteptat de diferite între ele. La noi în ţară sunt folo­site aproape exclusiv varietăţile de mor­cov de culoare portocalie, foarte bogat în vitamina A şi în substanţe antioxidante. În pieţele noastre, găsim morcovul porto­caliu de consum de formă cilindrică, dulce la gust şi foarte bogat în vitamine, dar şi un morcov furajer (numit şi "carotă"), de dimensiuni foarte mari, de formă conică, mai fad şi mai sărac în substanţe nutritive. Evident, pentru prepararea sucurilor este preferat morcovul de consum celui furajer.

* Imunitate - mai ales la schimbările de anotimp, când rezistenţa sistemului natural de apărare al organismului în faţa infecţiilor este cel mai greu încercat, se recomandă cura cu suc de morcov. Vitaminele A şi C, vitaminele din complexul B, pigmenţii din morcov stimulează organismul să producă celule cu rol în imunitate, le activează pe cele existente şi, în plus, stimulează producţia de anticorpi. Acest efect de stimulare imunitară se observă inclusiv la persoanele în vârstă, la copii sau la convalescenţi. Este indicată cura cu suc de morcov ţinută vreme de patru săptă­mâni. Această cură a dat rezultate pozitive şi în cazul persoanelor infectate cu virusul HIV.

* Infecţii fungice - o cură cu suc de morcov poate fi un adjuvant excelent în tratarea candidozelor sau a infecţiilor cu Aspergillus. Se administrează câte 300 de ml de suc de morcov, zilnic, pe o perioadă de două săptămâni. Efectul terapeutic al morcovilor se explică prin prezenţa în rădăcina lor a unor... pesticide naturale, care au efect antifungic.

* Hepatită cronică - glutationul, o substanţă secretată în rădăcina morcovului, are un puternic efect drenor hepatic, stimulează regenerarea celulei hepatice şi activitatea ficatului, în general.

* Degenerescenţă maculară, cataractă - două principii active conţinute de morcovul de cu­loare portocalie, adică luteina şi zeaxantina, prote­jează organismul de procesele degenerative, în gene­ral, şi de cele care afectează ochii, în special. În con­formitate cu studiile făcute la Universitatea din Rotter­dam, Olanda, administrarea acestor două sub­stanţe, dar şi a altor principii active din morcov, cum ar fi vitaminele A şi C şi zincul, previn apariţia acestei afecţiuni. De asemenea, un studiu finlandez făcut pe 1200 de persoane arată că un consum regulat de mor­cov reduce riscul de cataractă şi ajută la menţinerea acuităţii vizuale până la vârste înaintate.

* Vedere nocturnă deficitară - administrarea de vitamina A şi expunerea la soare (ceea ce ajută la sinteza în organism a unei substanţe ce favorizează vederea nocturnă) ajută la combaterea acestei tul­burări. Se consumă câte o jumătate de pahar (100 ml) de suc de morcov, de două ori pe zi, în cure de patru săptămâni.

Sucul de sfeclă roşie - inamicul cancerului şi al virozelor

Este printre legumele cele mai rezistente la vreme de iarnă şi, totodată, un ajutor extraordinar pentru organism, în timpul sezonului rece. Medicul austriac Rudolf Breuss considera sucul de sfeclă roşie cel mai puternic ingredient din combinaţiile sale contra cancerului şi leucemiei. Şi, într-adevăr, substanţa care îi dă culoarea roşie-sângerie sfeclei, numită betalaină, s-a dovedit că este unul dintre cei mai activi agenţi antioxidanţi şi antitumorali cunoscuţi. Trebuie ştiut, însă, că această substanţă este destul de sensibilă la fierbere şi extrem de sensibilă la coacere, motiv pen­tru care va fi preferată sfecla roşie sub formă de suc. De acest suc, obţinut casnic şi băut proaspăt, se leagă mai toate rezultatele extraordinare obţinute în lupta cu cancerul şi leucemia.

* Cancer - studiile despre efectele extraordinare ale sfeclei roşii în cancer le datorăm unui cercetător maghiar: Alexander Ferenczi. Cercetările sale, făcute vreme de 30 de ani, au demonstrat fără dubiu că rădăcina de sfeclă roşie are efecte antitumorale, mai ales administrată sub formă de suc, sau con­su­mată crudă, în salate. Persoanele care suferă de diferite forme ale bolii canceroase ar fi bine să consume zilnic, vreme de două luni, combinaţia de sucuri Breuss, cu sfeclă roşie, ţelină şi morcov, descrisă la începu­tul acestui articol. Practica a arătat faptul că zeci de forme de can­cer răspund la acest tra­ta­ment simplu, între care can­cerul de colon, pul­mo­nar, la sân, la prostată, de col ute­rin etc.

* Leucemie - te­rapia cu suc de sfe­clă, ţelină şi mor­cov şi-a dobândit notorietatea actuală prin rezultatele exce­lente obţinute în această afec­ţiune. Sucul de sfeclă este unul dintre cei mai pu­ternici antioxidanţi cunoscuţi, favorizează formarea de elemente figurate ale sângelui (în special de glo­bule roşii), are efecte antitumorale directe. Se reco­mandă consumul a 450 de ml din acest suc, zilnic, pe o perioadă de 60 de zile, urmată de 15 zile de pauză, după care tratamentul se poate relua. Este o terapie puternică şi care nu intră în opoziţie cu niciun alt fel de tratament, alopat sau naturist.

* Sarcină - fiind foarte bogată în vitamine din complexul B (mai ales acid folic), precum şi în oli­goelemente, sfecla roşie este un aliment ideal pentru o bună dezvoltare a foetusului. De asemenea, consu­mul de sfeclă roşie previne şi tratează unele probleme specifice sarcinii, cum ar fi hipertensiunea sau vari­cele. Mai mult, această rădăcinoasă previne mutaţiile pe care le-ar putea suferi copilul în faza intrauterină.

* Diabet - sfecla roşie face parte dintre alimen­tele recomandate pentru stabilizarea glicemiei pacien­ţilor cu diabet de tip I şi II. Deşi este bogată în hidraţi de carbon, având chiar un gust dulce pronunţat, sfecla roşie conţine fibre alimentare şi compuşi cu efect uşor hipoglicemiant, ceea ce o face lesne de tolerat de dia­betici. Ea are, de asemenea, efecte diuretice şi previne complicaţiile cardiovasculare ale diabetului.

* Răceală (viroză respiratorie), herpes - se consumă zilnic 300 ml de suc de sfeclă roşie, ai cărei pigmenţi au un efect antiviral foarte puternic. Sub­stan­ţele care dau minunata culoare roşie sucului de sfe­clă blochează replicarea viruşilor, scurtând peri­oada de vindecare a diferitelor viroze, dar şi reducând severitatea simptomelor. Mai trebuie ştiut că sfecla roşie are un uşor efect de scădere a febrei, dar şi de diminuare a durerilor musculare şi articulare specifice gripei.

Sucul de ţelină - reglatorul hormonilor şi prietenul inimii

Denumirea sa ştiinţifică este Apium graveolens şi vine din latină, unde apium este o denumire generică dată rădăcinilor comestibile, gravis înseamnă puter­nic, iar olens înseamnă miros. Aşadar, denumi­rea ştiinţifică a acestei legume s-ar traduce prin "rădăcina puternic mirositoare", făcând referire la aroma sa intensă şi care o face foarte uşor de identificat, provenită de la un complex de substanţe cu efecte vin­decătoare extraordinare. De fapt, rădăcina acestei legume este o adevărată colecţie de substanţe active din punct de vedere terapeutic. Trebuie ştiut, însă, că aceste substanţe se găsesc preponderent în coaja ţelinei, pe care de obicei gospodinele o curăţă şi o aruncă, nefiind consumată. Or, în coaja ţelinei se află cele mai multe substanţe antibiotice şi antifungice din plantă, dar şi vitamine, cum ar fi C, B1, B2, B6 sau B9, toate cu rol în protecţia organismului de radicalii liberi, în întărirea imunităţii şi a rezistenţei noastre la factorii de mediu stresanţi. Ca atare, pentru a fi efi­cientă în terapie, ţelina va fi consumată cu tot cu coajă, preparată sub formă de suc.

* Aritmie cardiacă, insuficienţă cardiacă - datorită conţinutului foarte ridicat de potasiu şi magneziu (de 4 ori mai mare decât la alte plante), ţe­lina are calităţi puternice de stabilizare a ritmului cardiac. De altfel, această plantă este recomandată în toate afecţiunile inimii, având efecte uşor coronaro-dilatatoare, prevenind depunerile de aterom pe vasele de sânge care alimentează inima, ajutând la reducerea edemelor celor cu insuficienţă renală.

* Hipertensiune - cercetătorii de la Univer­sitatea Chicago au descoperit, recent, în ţelină, un compus (3-butilftalidă) care scade puternic tensiunea arterială, prin dilatarea şi relaxarea vaselor sanguine. Acest medicament hipotensor natu­ral se găseşte în sucul de rădăcină de ţelină şi are efecte pe termen lung. Oamenii de ştiinţă consideră că o cură de scurtă durată (şapte zile), în care se consu­mă o sută de mililitri de suc de ţelină pe zi, are efecte care pot dura şi trei săptămâni, produ­când o scădere a tensiunii arteriale.

* Obezitate - cura cu suc de ţe­lină, din care se consumă 50 de mililitri înainte de fiecare masă, este un adevărat elixir în tratarea supragreutăţii. Are efecte diure­tice, facilitând eliminarea excesului de apă din ţesuturi şi ajutându-ne la controlul ape­titului alimentar (substanţele din coaja ţelinei reduc apetitul pe termen lung). De asemenea, atât rădăcina de ţelină, cât şi ţelina verde, consumate zilnic (40-70 de grame), reduc reactivitatea la stres, fiind de mare ajutor pentru combaterea aşa-numitelor "accese de foame" care apar frecvent la obezi, mai ales în con­diţii de tensiune emoţională şi de frustrare afectivă.

* Cistită - combinaţia de suc de ţelină şi de mor­cov este un ajutor foarte puternic în tratamentul cistitei. Coaja ţelinei este bogată în substanţe anti­biotice cu spectru larg, substanţe care fac - între altele - ca rădăcina de ţelină să reziste fără să se strice un timp mult mai îndelungat decât alte legume. Dar cea mai importantă proprietate a acestei legume este cea de alcalinizare a urinei, ceea ce va face mult mai efi­cient tratamentul cu plante medicinale sau cu antibio­tice de sinteză.

* Calculi renali - sărurile de potasiu şi magne­ziu conţinute în rădăcina de ţelină fac din ea un excelent diuretic, eficient pentru eliminarea calculilor renali, mai ales ai celor de mici dimensiuni. Frunzele şi rădăcina de ţelină conţin principii antiinflamatoare renale, contribuind astfel la prevenirea formării calculilor.
Se recomandă curele de 2 săptămâni, timp în care se administrează în fiecare zi câte 100 de mililitri de suc de rădăcină şi frunze (obţinut prin centrifugare).

* Bronşită cronică (inclusiv tabagică), tu­berculoză pulmonară, pneumonii recidi­vante - având proprietăţi antispastice bronşice, antibiotice, emoliente şi expectorante, rădăcina de ţelină este folo­sită în medicina tradiţională europeană şi asiatică contra afecţiunilor bronşice şi pulmonare. Ţelina cru­dă nu trebuie să lipsească de la masa celor cu tuber­culoză pulmonară sau cu pneumonie, deoarece stimu­lează imunitatea, inhibă înmulţirea bacteriilor, reduce transpiraţiile nocturne şi calmează tusea.

* Reumatism - rădăcina de ţelină merită cu pri­sosinţă să fie supranumită "mătura reumatis­melor", deoarece are efecte de ameliorare evidente, în mai toate formele de reumatism, de la cel infecţios, la cel cu fenomene degene­rative. Aceasta, deoarece sucul şi salata din această legumă catalizează elimina­rea substanţelor toxice, are efecte antiinflamatoare şi calmante în durerile articu­lare, mai ales la persoanele în vârstă.
Se recomandă o cură de 3-4 săptămâni cu suc din rădăcini (100-150 ml pe zi), consumat pe stomacul gol, în combinaţie cu suc de morcov. Este eficace şi salata de ţelină crudă.

* Sterilitate - sucul de ţelină este un foarte bun sti­mulent şi reglator al activităţii hormonale, determi­nând creş­terea capacităţii de procreere atât la bărbaţi, cât şi la femei. Tratamentul infertilităţii este de lungă durată (minimum 6 luni). Se ţin cure de două săptă­mâni cu suc de ţelină, urmate de o săptămână de pauză, apoi adminis­trarea se reia. Pe timpul curei, se beau zilnic 300 ml din acest suc, porţionat înaintea meselor principale. Pentru mărirea efectelor, trata­mentul cu suc de rădăcină de ţelină va fi completat cu administrarea seminţelor de ţelină, care sunt un fenomen în tratarea infertilităţii şi impotenţei, şi despre care vom vorbi într-un articol viitor.