Doctorul "FAŢĂ" (1)

- Aspectul obrazului ne ajută să ne diagnosticăm bolile -

Zonele feţei
Fiecare zonă a feţei se află în legătură cu anumite organe. Modificările apărute în structura, culoarea şi fermitatea pielii din regiunile respective ne furnizează indicii importante, referitoare la modul cum funcţio­nează organele localizate acolo.
O privire atentă în oglindă poate însemna un aport însemnat la menţinerea sănătăţii. Căci, examinân­du-ne fruntea, obrajii, nasul, precum şi porţiunea din jurul ochilor şi a gurii, avem posibilitatea să ne dăm seama dacă starea generală a sănătăţii este bună sau dacă organismul ameninţă să-şi piardă echilibrul. În cele ce urmează, veţi afla asupra căror zone ar trebui să vă îndreptaţi cu precădere atenţia.

Părul
Şi calitatea părului oferă indicii importante pentru starea generală de sănătate a unei persoane.
* Părul moale şi strălucitor arată sănătate şi vita­litate. În schimb, dacă firele de păr sunt friabile şi lip­site de luciu, este probabil că aveţi de-a face cu o carenţă de minerale.
* Încărunţirea prematură este, în primul rând, un fenomen ereditar. Totuşi, studiile ştiinţifice au pus în evidenţă faptul că ea nu se explică numai printr-o pre­dis­poziţie genetică. Stilul de viaţă şi tipul de alimen­taţie, de multe ori transmise de la o generaţie la alta, pot juca de asemenea un anumit rol. Alţi factori care determină încărunţirea treptată a părului sunt hiper­aciditatea organismului, abuzul de nicotină şi disfunc­ţiile tiroidiene. Există însă şi cazuri când părul se al­beşte într-un timp foarte scurt (uneori, chiar peste noap­te). Asemenea fenomene pot surveni în urma unui şoc, a unei experienţe profund traumatizante, cum ar fi un accident de circulaţie sau moartea unui om apropiat.
* Căderea părului - poate indica o hiperaciditate a scalpului, situaţie în care rădăcinile firelor de păr nu mai sunt solid ancorate în piele. Pe de altă parte, ea poate fi şi semnul unei funcţionări deficitare a tiroidei sau a glandelor sexuale. Alte cauze posibile, care ar trebui investigate, sunt diabetul zaharat şi aşa-numita anemie feriprivă (provocată de lipsa de fier). Şi admi­nistrarea anumitor medicamente (cum ar fi citosta­ticele) duce la pierderea părului.

Fruntea
Pe frunte se pot citi diverse tulburări metabolice. Ea ne furnizează informaţii preţioase despre activita­tea de filtrare a rinichilor, pres­­ta­ţia ficatului, echi­librul aci­do-ba­zic, ca şi func­ţionarea glan­de­lor de reprodu­ce­re (tes­ticule şi ovare). Desigur că în această zonă a feţei se găsesc şi riduri determi­nate de vârstă, care s-au format din pricina mimicii fa­ciale, pre­cum şi a in­fluenţelor atmosfe­rice, ca de pildă vântul, intem­periile şi radiaţiile solare. Aces­tora nu li se va da nicio inter­pretare.

Zona superioară a frunţii
Porţiunea de sus a frunţii ne informează în legă­tură cu starea gonadelor. Dacă unei femei i-au fost îndepărtate chirurgical ovarele, ori i s-a modificat echi­librul hormonal ovarian, ca urmare a intrării în menopauză, aceasta se poate sesiza prin faptul că po­doaba capilară s-a retras în direcţia creştetului - fruntea a devenit mai "înaltă". La bărbaţi, pleşuvia poate semnala o diminuare a funcţiei testiculelor.

Ridurile pronunţate de pe frunte
O piele neobişnuit de groasă, cu riduri având mar­ginile puternic reliefate, poate constitui semnul unei insuficienţe renale: din cauză că rinichii îşi înde­plinesc în mod necorespunzător funcţia de filtrare, se acumulează prea mult lichid în ţesuturi şi iau naştere edeme.

Zona de deasupra rădăcinii nasului
Porţiunea aflată deasupra nasului este una în care îşi găseşte expresia starea ficatului. Dacă se văd acolo două riduri verticale, îndreptate spre ră­dă­cina nasului, aceasta poate să însemne că ficatul este suprasolicitat, ca o consecinţă a consumului exa­gerat de proteine şi grăsimi de origine animală sau, pur şi simplu, a exceselor alimentare.
Şi petele maronii, apărute la marginea frunţii, aproape de rădăcina părului, ne pot arăta că avem fica­tul slăbit.

Zona ochilor
Regiunea din jurul ochilor, inclu­zând şi pleoapele, este foarte impor­tantă ca diagnostic. Ochilor în sine li se acordă mai puţină atenţie. Relevantă este doar cu­loa­rea învelişului exterior al globului ocular (a scle­ro­ticii). Dacă el are o nu­an­ţă gălbuie ori se observă depozite de lipide (proemi­nenţe gră­soa­se), există mo­tive să presupunem pre­zen­­ţa unor tulburări în meta­bo­lismul lipidelor. Pu­tem clarifica acest lucru prin­tr-o investigare medi­cală a funcţionării ficatului şi a fluxului biliar.

Sprâncenele
Sprâncenele oferă trimiteri importante la balanţa hormonală a unei persoane.
* Când sunt foarte scurte şi oblice, înclinate de la exterior spre rădăcina na­su­lui, poate fi vorba de o hipotiroidie (fig.1).
* Dacă sunt foarte subţiri de la natură (deci nu în urma unei corecturi cosmetice), aceasta re­pre­­zintă frecvent semnul unei carenţe de hormoni feminini, adică de estro­geni (fig. 2).
* Dimpotrivă, dacă o femeie are sprâncenele groase şi stufoase, putem trage con­cluzia că organismul ei secretă o cantitate prea mare de hormoni masculini (testosteron). Drept ur­mare, îi pot creşte uneori fire de păr mai rare sau mai dese deasupra buzei superioare ori pe bărbie. Toto­dată, i se pot modifica trăsăturile feţei (fig. 3).
La bărbaţi, semnele se vor interpreta identic, cu singura deosebire că sprâncenele stufoase au o cauză fiziologică, aşadar sunt normale.

Pleoapa superioară
Pleoapa superioară indică starea inimii şi a fica­tului, precum şi rezervele de energie ale organismului în ansamblu. În spaţiul dintre globul ocular şi pleoapa superioară, care este plin de secreţii, se poate forma o cantitate mai mare de mucus. Depunerile albe sau galbene de pe marginea pleoapelor pot atrage atenţia asupra formării de mucus la organe. Secreţiile de la pleoapa superioară au legătură cu organele din partea de sus a corpului.

Orbitele adânci
Când globul ocular este aşezat în profunzimea orbitei, iar deasupra pleoapei supe­rioare se distinge clar o adâncitură, aceasta semnalează un nivel ener­getic general mai scăzut. Oamenii care prezintă acest semn îşi depăşesc prea adesea limitele fizice şi inte­lec­tuale, riscând să-şi epui­ze­ze forţele (fig. 4).

Pleoapa superioară îngroşată
* Când pleoapa de sus este în­groşată până la mijlocul o­chiu­­lui, aceasta poate însemna o suprasolicitare a inimii. Dacă zona e inflamată, probabil că se transportă prea puţină apă la ri­nichi. Uneori se întâmplă ca forţa de pompare a inimii să fie insuficientă pentru a împinge sângele cu destulă presiune în rinichi, astfel încât ei să se golească. În cazul când aceasta este situaţia, porţiunea de deasupra ochilor e inflamată mai ales dimineaţa, iar către prânz, umflătura dispare (fig. 5). Merită reţinut faptul că, în ciuda capacităţii reduse de pompare a inimii, persoanele respective suferă adesea de hipertensiune.
* Un alt semn al slăbirii inimii este o cută subţire de piele lăsată, care merge în diagonală, de la mijlocul globului ocular (din dreptul pupilei) până la coada ochiului. Cuta acoperă pleoapa superioară uneori atât de mult, încât cel afectat nu mai poate deschide ochii normal, fiind obligat să se opereze. Prin intervenţia chirurgicală, disconfortul exte­rior dispare, însă dezechilibrul intern din organism continuă să existe (fig. 6).

Coloraţia brună din jurul ochiului
Când întreaga zonă din jurul ochiului se colorează în maro­niu, de vină este ficatul. Deasu­pra sacului lacrimal se găseşte, de asemenea, o zonă unde se re­flectă starea ficatului. Dacă aici apare o inflamaţie (de obicei pot fi observate şi pe alte porţiuni ale feţei) sunt semne le­gate de ficat. Şi depozitele de grăsime formate îm­pre­jurul ochiului pot indica tulburări în funcţionarea ficatului (fig. 7).

Pleoapa inferioară
Pleoapa de jos arată starea sistemului circulator de la nivelul bazinului şi al organelor pelviene. Ea este pu­să în legătură cu vasele de sânge din bazin şi din picioare.

Schimbările de culoare
* Dacă tragem pleoapa cu grijă puţin în afară, pu­tem deduce starea sistemului circu­lator du­pă culoa­rea mucoasei.
* Când zona respectivă e albă, sun­tem îndreptăţiţi să diagnosticaţi o anemie, procentul de probabilitate în acest sens fiind foarte ridicat.
* Dacă observăm că lichidul lacrimal formează bule, ne aflăm pe punctul de a dezvolta o infecţie.
* Dacă mucoasa e colorată în roşu, infecţia s-a declanşat deja.

Formarea de mucus
La unele persoane, se poate vedea la ambele extremităţi ale ochiului un mic spaţiu gol, unde este posibil să se formeze secreţii.
* Depunerile de mucus de culoare albă sau galbe­nă indică posibilitatea ca şi la organul corespunzător să se formeze mucus în exces.
* Depunerile de pe pleoapa inferioară se află în le­gă­tură cu organele pelviene. La femeile cu acest semn se constată tendinţa de apariţie a unor scurgeri vaginale.

Dedesubtul ochilor
Zonei de sub ochi îi corespund vezica urinară, rinichii şi organele pelviene.

Umflăturile de sub ochi
Dacă se observă o umflătură imediat sub pleoapa inferioară, ea constituie de cele mai multe ori un semnal de la vezica urinară. Ade­sea, cei afectaţi nu sesizează niciun simptom al dere­glării fizice.

Umflăturile mai mari de sub ochi
Când umflătura este mai mare şi se întinde pe circa 1,5 cm dedesubtul ochiului, ea sugerează dese­ori existenţa unei disfuncţionalităţi renale. Acelaşi mesaj îl transmit şi schimbările de culoare în această zonă. Ele indică modificări în irigarea cu sânge a rini­chilor, în vreme ce umflăturile de sub ochi semnalează perturbări în ceea ce priveşte aportul de apă.

Pata roşiatică de lângă sacul lacrimal
O coloraţie roşiatică, ce porneşte de la sacul lacri­mal spre nas, având o lungime de aproximativ un cen­timetru, ne oferă informaţii asupra glandelor sexuale (ovarele, trompele, testiculele şi canalele spermatice). Roşeaţa poate fi un indiciu referitor la staze sau inflamaţii existente în regiunea respectivă. Prostata şi uterul pot fi "citite" la coada ochiului, lateral şi dede­subt. În cazul când organele amintite sunt afectate de factori fizici, această zonă este inflamată.