- Capul lui Titus Corlăţean a fost aruncat opiniei publice inflamate de sabotarea votului diasporei, ca pe vremuri, "capul lui Moţoc". Ministrul de Externe era cel mai potrivit ţap ispăşitor pentru acest scandal care poate periclita şansele lui Victor Ponta în al doilea tur al alegerilor prezidenţiale. Dar demisia sa este totuşi o farsă politică, de vreme ce Titus Corlăţean nu a fost penalizat nici de partid, nici de guvern, ci, dimpotrivă, a fost lăudat de domnul Ponta, pentru integritate morală. Nici nu putea premierul să-şi sancţioneze ministrul, pentru că domnul Corlăţean nu a făcut decât să execute ordinele partidului şi guvernului, privind îngreunarea procedurii de vot la ambasade, astfel încât românii din străinătate să fie şicanaţi şi descurajaţi. Ce altceva decât o şicană este stupida şi inutila declaraţie pe proprie răspundere, pe care a trebuit s-o semneze fiecare alegător din străinătate, când votul multiplu este oricum pedepsit prin lege? Or, la această declaraţie nu s-a renunţat. Din toate declaraţiile făcute de Victor Ponta şi de purtătorii săi de mesaj, după primul tur de scrutin, reiese clar că executivul nu doreşte să înfiinţeze noi secţii de votare în afara ţării, operaţiune care, oricum, ar fi greu de realizat acum. Dar problema de fond nu este aceasta, ci faptul că sabotarea votului diasporei a fost pregătită deliberat, din timp, prin deciziile guvernului, inclusiv ale MAE. Rezolvarea elegantă a problemei diasporei este votul prin corespondenţă, care se practică în toate statele cu o democraţie autentică. PDL propusese la un moment dat o lege în acest sens, dar nu a avut forţa să-şi ducă proiectul până la capăt. Dacă ar fi fost de bună credinţă, actuala putere, cu covârşitoarea ei majoritate parlamentară, ar fi legiferat votul prin corespondenţă, în loc să inventeze declaraţii ridicole, a căror semnare a îngreunat peste măsură procesul votării. Dincolo de această problemă de fond există, însă, una şi mai profundă: fractura dintre politicienii corupţi şi anti-reformiştii din PSD-UNPR-PC şi UDMR, şi românii care au plecat din ţară, pentru că perspectivele pe care le oferă această coaliţie a corupţiei şi fărădelegii nu corespund potenţialului şi aspiraţiilor lor. De aceea ei nu votează niciodată cu candidaţii PSD, iar PSD, care ştie bine că astăzi aceşti români sunt mai mulţi decât în 2009, a recurs la tertipuri procedurale pentru a-i bloca. PSD nu a luat însă în calcul solidarizarea românilor din ţară cu cei din afara graniţelor şi reactivarea unui spirit civic latent. Cei care au înţeles primii că, deşi avem o clasă politică nedemnă, o parte a ei, aflată la putere, este intolerabilă şi periculoasă, au ieşit deja în stradă şi militează pentru ieşirea din apatie şi pentru o prezenţă masivă la vot, pe 16 noiembrie. Prin demisia ministrului Corlăţean, PSD încearcă să stingă vâlvătaia scandalului şi să contracareze acest val, încă timid, de civism. Dacă nu vrem să ne sinucidem ca naţiune democratică, ar trebui ca strategia PSD să nu reuşească.
- Votul roşu al Munteniei, Moldovei şi Basarabiei arată că, în materie de politică, nu există graniţă între România şi Rusia. Nostalgiile comuniste reprezintă un monolit. Sunt ele un pericol pentru viitorul ţării? Cum credeţi că interpretează autorităţile NATO, brâul roşu care a împrejmuit Transilvania?
- Sărăcia şi corupţia, mult mai puternice în zonele roşii ale hărţii noastre politice, sunt cele care îngrijorează NATO şi UE, pentru că un stat corupt, cu o democraţie nefuncţională şi un stat de drept fragil, reprezintă o ameninţare pentru securitatea Europei, fiind vulnerabil la intervenţii ostile, mai mult sau mai puţin vizibile. Cazul Ucrainei ilustrează perfect această relaţie. Aş izola votul Basarabiei de cel exprimat în ţară, pentru că românii de peste Prut ştiau prea puţin despre Klaus Johannis. De altfel, nici Klaus Johannis, nici Monica Macovei, nu şi-au făcut campanie în Republica Moldova. Totodată, după cum arăta sociologul Dumitru Sandu, într-o excelentă analiză a votului din primul tur de scrutin, deşi rezultatele finale împart ţara în două, nu este vorba de un monolit roşu şi de unul albastru, ci există variaţii semnificative la nivelul judeţelor. În Transilvania, de pildă, avem notabila excepţie a Hunedoarei, care a votat cu Victor Ponta, iar scorurile între Ponta şi Johannis din unele judeţe mai sărace, au fost destul de apropiate. În judeţele mai avansate economic şi educaţional din Muntenia şi Moldova, de asemenea, scorul a fost strâns şi nuanţat: în municipiul Iaşi, de pildă, Klaus Johannis a câştigat, nu însă şi în judeţul Iaşi; în Bucureşti, votul anti-Ponta, adică pentru Johannis şi Macovei, a fost de 40%, peste cele 30 de procente ale premierului. Scorul covârşitor pro-Ponta s-a înregistrat în judeţele cele mai sărace, cu multă populaţie rurală şi cu un nivel educaţional redus, unde s-a înregistrat şi un număr-record de voturi pe liste suplimentare - mai concret, un procent nefiresc de 10%, care generează suspiciuni cu privire la corectitudinea procesului electoral în zonele controlate exclusiv de PSD. De altfel, cea mai profundă fractură este cea dintre zonele controlate masiv de acest partid, care sunt sărace, afectate masiv de corupţie şi izolate cultural şi informaţional de Vest, şi cele unde există pluralism politic, care sunt mai avansate economic, dispun de centre universitare cu tradiţie şi au o deschidere mai mare către Occident. Sigur că aceste din urmă zone sunt mai extinse în Transilvania. Nu cred că votanţii PSD din satele muntene, oltene şi moldovene sunt preocupaţi de problemele geopolitice acute ale timpului nostru, cum ar fi agresiunea Rusiei la graniţa estică a NATO. Probabil nici nu-şi dau seama că, votându-l pe Victor Ponta, votează închinarea ţării unor puteri ostile valorilor europene şi riscă să transforme România într-un agent al Kremlinului în UE şi NATO, după modelul Ungariei. Responsabilitatea unei astfel de reorientări aparţine exclusiv PSD şi anexelor sale politice. Electoratul rural nu ne poate deci ajuta să rămânem o naţiune europeană, decât prin absenteism. Doar electoratul urban mai poate salva România de la prăbuşirea în braţele lui Putin, cu condiţia să iasă din apatie şi să nu asculte de cei care-i spun că nu merită să meargă la vot.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
