- Capul lui Titus Corlățean a fost aruncat opiniei publice inflamate de sabotarea votului diasporei, ca pe vremuri, "capul lui Moțoc". Ministrul de Externe era cel mai potrivit țap ispășitor pentru acest scandal care poate periclita șansele lui Victor Ponta în al doilea tur al alegerilor prezidențiale. Dar demisia sa este totuși o farsă politică, de vreme ce Titus Corlățean nu a fost penalizat nici de partid, nici de guvern, ci, dimpotrivă, a fost lăudat de domnul Ponta, pentru integritate morală. Nici nu putea premierul să-și sancționeze ministrul, pentru că domnul Corlățean nu a făcut decât să execute ordinele partidului și guvernului, privind îngreunarea procedurii de vot la ambasade, astfel încât românii din străinătate să fie șicanați și descurajați. Ce altceva decât o șicană este stupida și inutila declarație pe proprie răspundere, pe care a trebuit s-o semneze fiecare alegător din străinătate, când votul multiplu este oricum pedepsit prin lege? Or, la această declarație nu s-a renunțat. Din toate declarațiile făcute de Victor Ponta și de purtătorii săi de mesaj, după primul tur de scrutin, reiese clar că executivul nu dorește să înființeze noi secții de votare în afara țării, operațiune care, oricum, ar fi greu de realizat acum. Dar problema de fond nu este aceasta, ci faptul că sabotarea votului diasporei a fost pregătită deliberat, din timp, prin deciziile guvernului, inclusiv ale MAE. Rezolvarea elegantă a problemei diasporei este votul prin corespondență, care se practică în toate statele cu o democrație autentică. PDL propusese la un moment dat o lege în acest sens, dar nu a avut forța să-și ducă proiectul până la capăt. Dacă ar fi fost de bună credință, actuala putere, cu covârșitoarea ei majoritate parlamentară, ar fi legiferat votul prin corespondență, în loc să inventeze declarații ridicole, a căror semnare a îngreunat peste măsură procesul votării. Dincolo de această problemă de fond există, însă, una și mai profundă: fractura dintre politicienii corupți și anti-reformiștii din PSD-UNPR-PC și UDMR, și românii care au plecat din țară, pentru că perspectivele pe care le oferă această coaliție a corupției și fărădelegii nu corespund potențialului și aspirațiilor lor. De aceea ei nu votează niciodată cu candidații PSD, iar PSD, care știe bine că astăzi acești români sunt mai mulți decât în 2009, a recurs la tertipuri procedurale pentru a-i bloca. PSD nu a luat însă în calcul solidarizarea românilor din țară cu cei din afara granițelor și reactivarea unui spirit civic latent. Cei care au înțeles primii că, deși avem o clasă politică nedemnă, o parte a ei, aflată la putere, este intolerabilă și periculoasă, au ieșit deja în stradă și militează pentru ieșirea din apatie și pentru o prezență masivă la vot, pe 16 noiembrie. Prin demisia ministrului Corlățean, PSD încearcă să stingă vâlvătaia scandalului și să contracareze acest val, încă timid, de civism. Dacă nu vrem să ne sinucidem ca națiune democratică, ar trebui ca strategia PSD să nu reușească.
- Votul roșu al Munteniei, Moldovei și Basarabiei arată că, în materie de politică, nu există graniță între România și Rusia. Nostalgiile comuniste reprezintă un monolit. Sunt ele un pericol pentru viitorul țării? Cum credeți că interpretează autoritățile NATO, brâul roșu care a împrejmuit Transilvania?
- Sărăcia și corupția, mult mai puternice în zonele roșii ale hărții noastre politice, sunt cele care îngrijorează NATO și UE, pentru că un stat corupt, cu o democrație nefuncțională și un stat de drept fragil, reprezintă o amenințare pentru securitatea Europei, fiind vulnerabil la intervenții ostile, mai mult sau mai puțin vizibile. Cazul Ucrainei ilustrează perfect această relație. Aș izola votul Basarabiei de cel exprimat în țară, pentru că românii de peste Prut știau prea puțin despre Klaus Johannis. De altfel, nici Klaus Johannis, nici Monica Macovei, nu și-au făcut campanie în Republica Moldova. Totodată, după cum arăta sociologul Dumitru Sandu, într-o excelentă analiză a votului din primul tur de scrutin, deși rezultatele finale împart țara în două, nu este vorba de un monolit roșu și de unul albastru, ci există variații semnificative la nivelul județelor. În Transilvania, de pildă, avem notabila excepție a Hunedoarei, care a votat cu Victor Ponta, iar scorurile între Ponta și Johannis din unele județe mai sărace, au fost destul de apropiate. În județele mai avansate economic și educațional din Muntenia și Moldova, de asemenea, scorul a fost strâns și nuanțat: în municipiul Iași, de pildă, Klaus Johannis a câștigat, nu însă și în județul Iași; în București, votul anti-Ponta, adică pentru Johannis și Macovei, a fost de 40%, peste cele 30 de procente ale premierului. Scorul covârșitor pro-Ponta s-a înregistrat în județele cele mai sărace, cu multă populație rurală și cu un nivel educațional redus, unde s-a înregistrat și un număr-record de voturi pe liste suplimentare - mai concret, un procent nefiresc de 10%, care generează suspiciuni cu privire la corectitudinea procesului electoral în zonele controlate exclusiv de PSD. De altfel, cea mai profundă fractură este cea dintre zonele controlate masiv de acest partid, care sunt sărace, afectate masiv de corupție și izolate cultural și informațional de Vest, și cele unde există pluralism politic, care sunt mai avansate economic, dispun de centre universitare cu tradiție și au o deschidere mai mare către Occident. Sigur că aceste din urmă zone sunt mai extinse în Transilvania. Nu cred că votanții PSD din satele muntene, oltene și moldovene sunt preocupați de problemele geopolitice acute ale timpului nostru, cum ar fi agresiunea Rusiei la granița estică a NATO. Probabil nici nu-și dau seama că, votându-l pe Victor Ponta, votează închinarea țării unor puteri ostile valorilor europene și riscă să transforme România într-un agent al Kremlinului în UE și NATO, după modelul Ungariei. Responsabilitatea unei astfel de reorientări aparține exclusiv PSD și anexelor sale politice. Electoratul rural nu ne poate deci ajuta să rămânem o națiune europeană, decât prin absenteism. Doar electoratul urban mai poate salva România de la prăbușirea în brațele lui Putin, cu condiția să iasă din apatie și să nu asculte de cei care-i spun că nu merită să meargă la vot.