O predică politică, aşa cum nu cred să se mai fi rostit decât pe vremea dictaturii ceauşiste. Măcar, atunci ştiam toţi că laudele la adresa partidului şi a conducătorului său genial erau false. Una spuneam, şi alta credeam. Cu toţii, de la vlădică până la opincă. Acum, însă, tânărul ieromonah pare că vorbeşte sincer, din tot sufletul, când îi îndeamnă pe enoriaşii prezenţi şi pe măicuţele din obşte să-l voteze pe Victor Ponta. Pentru că (citatul e memorabil, o să vi-l livrez integral, aşa agramat cum e, ca să înţelegeţi şi nivelul intelectual, nu doar pe cel moral): "Este în jurul nostru (sic!) şi vicele preşedinte Mircea Govor (PSD, n.n), care şi el este ortodox, şi el este împreună cu noi şi ne îndeamnă şi el pe toţi să fim uniţi să votăm. Să votăm cu cei care sunt ortodocşi, cu Victor Ponta! Căci el poate să ne unească, să ne ajute să ne ducem viaţa noastră pe calea desăvârşirii (sic)!"
Deci lăsaţi Scriptura, Filocaliile, Patericul şi alte scrieri sfinte care ne învaţă toate, "cum ne putem lumina şi desăvârşi". Acum sunt alte vremuri, când doar preşedintele Victor Ponta poate să ne ajute şi pe noi să ne ducem "viaţa noastră pe calea desăvârşirii". Amin! Şi dacă tot nu sunteţi convinşi cu cine să votaţi, vă luminează ierarhul superior al ieromonahului cu pricina, Episcopul Vicar al Maramureşului şi Sătmarului, Iustin Sigheteanul, care le atrage atenţia enoriaşilor: "Noi vă spunem: votaţi-l pe al nostru! Trebuie să fie creştin, să fie ortodox, să se închine, să facă sfânta cruce!". Ce contează că al nostru preşedinte, creştin-ortodox (oare?), îşi va face semnul crucii şi apoi va pune un premier catolic, pe Călin Popescu-Tăriceanu, care, între altele, va avea mult mai multă putere (dată de Constituţie) decât preşedintele însuşi? Sau că, potrivit Hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 6 martie 2008 - "arhiereului, preotului, diaconului şi monahului îi este interzis să participe la campanii electorale." Nu mai contează nici cuvintele Mântuitorului: "Daţi deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu." (Matei 22-21). Singurul lucru important este ca eparhia sus pomenită, a Maramureşului şi Sătmarului, să primească de la stat câteva imobile şi, dacă se poate, ceva bani, coborând astfel Biserica în noroiul lumii şi credinţa creştină la nivelul propagandei de partid. Trist este că pentru un episcop şi câţiva preoţi presa terfeleşte toată ortodoxia, de parcă toţi clericii ar fi otova. E limpede că nu sunt, pentru că în restul ţării nu s-au văzut astfel de partizanate murdare.
Dar la final, după ce se vor fi împărţit pomenile, iar campania electorală se va fi sfârşit, sute de mii de oameni vor rămâne cu credinţa smintită şi sufletul amestecat. Vor şti, de azi încolo, că biserica lor a ajuns obiect de troc şi a sfârşit vândută la mezat pentru nişte ziduri amărâte şi-un pumn de bani.
Ierarhii noştri se bucură astăzi de mulţimea de credincioşi români, dar plâng după clădiri. Tare îmi e teamă că pe viitor va fi invers...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
