O predică politică, așa cum nu cred să se mai fi rostit decât pe vremea dictaturii ceaușiste. Măcar, atunci știam toți că laudele la adresa partidului și a conducătorului său genial erau false. Una spuneam, și alta credeam. Cu toții, de la vlădică până la opincă. Acum, însă, tânărul ieromonah pare că vorbește sincer, din tot sufletul, când îi îndeamnă pe enoriașii prezenți și pe măicuțele din obște să-l voteze pe Victor Ponta. Pentru că (citatul e memorabil, o să vi-l livrez integral, așa agramat cum e, ca să înțelegeți și nivelul intelectual, nu doar pe cel moral): "Este în jurul nostru (sic!) și vicele președinte Mircea Govor (PSD, n.n), care și el este ortodox, și el este împreună cu noi și ne îndeamnă și el pe toți să fim uniți să votăm. Să votăm cu cei care sunt ortodocși, cu Victor Ponta! Căci el poate să ne unească, să ne ajute să ne ducem viața noastră pe calea desăvârșirii (sic)!"
Deci lăsați Scriptura, Filocaliile, Patericul și alte scrieri sfinte care ne învață toate, "cum ne putem lumina și desăvârși". Acum sunt alte vremuri, când doar președintele Victor Ponta poate să ne ajute și pe noi să ne ducem "viața noastră pe calea desăvârșirii". Amin! Și dacă tot nu sunteți convinși cu cine să votați, vă luminează ierarhul superior al ieromonahului cu pricina, Episcopul Vicar al Maramureșului și Sătmarului, Iustin Sigheteanul, care le atrage atenția enoriașilor: "Noi vă spunem: votați-l pe al nostru! Trebuie să fie creștin, să fie ortodox, să se închine, să facă sfânta cruce!". Ce contează că al nostru președinte, creștin-ortodox (oare?), își va face semnul crucii și apoi va pune un premier catolic, pe Călin Popescu-Tăriceanu, care, între altele, va avea mult mai multă putere (dată de Constituție) decât președintele însuși? Sau că, potrivit Hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 6 martie 2008 - "arhiereului, preotului, diaconului și monahului îi este interzis să participe la campanii electorale." Nu mai contează nici cuvintele Mântuitorului: "Dați deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu." (Matei 22-21). Singurul lucru important este ca eparhia sus pomenită, a Maramureșului și Sătmarului, să primească de la stat câteva imobile și, dacă se poate, ceva bani, coborând astfel Biserica în noroiul lumii și credința creștină la nivelul propagandei de partid. Trist este că pentru un episcop și câțiva preoți presa terfelește toată ortodoxia, de parcă toți clericii ar fi otova. E limpede că nu sunt, pentru că în restul țării nu s-au văzut astfel de partizanate murdare.
Dar la final, după ce se vor fi împărțit pomenile, iar campania electorală se va fi sfârșit, sute de mii de oameni vor rămâne cu credința smintită și sufletul amestecat. Vor ști, de azi încolo, că biserica lor a ajuns obiect de troc și a sfârșit vândută la mezat pentru niște ziduri amărâte și-un pumn de bani.
Ierarhii noștri se bucură astăzi de mulțimea de credincioși români, dar plâng după clădiri. Tare îmi e teamă că pe viitor va fi invers...