A părăsit ţinutul mioritic în anul 1997, cu destinaţia Paris, locul unde se dă ora exactă în lumea modei. A ajuns la timp şi a devenit model de talie internaţională, navigând între Milano, Hamburg, Elveţia, Maroc şi Cuba. Şansa de a trece Oceanul i-a surâs un an mai târziu, când, cu ajutorul Agenţiei Ford, din Paris, a prins un contract în Los Angeles. Pentru o perioadă de câţiva ani, a fost din nou navetistă, de data această, pe ruta Los Angeles - New York, o dată pe an făcând şi o "haltă" la Paris, pentru a onora diferite contracte. Se poate lăuda cu apariţii alături de George Clooney, în reclamele pe care le-a făcut pentru băutura Martini. Pe cartea ei de vizită, se adaugă prezentări pentru L'Oreal, Clairol şi Jean Louis David. De asemenea, a avut apariţii pe copertele faimoaselor reviste "Madame Figaro", "Annabelle" sau "Jeune et Jolie". După opt ani intenşi în elita modei, în anul 2005 s-a stabilit definitiv în Los Angeles. Aici a urmat cursurile celebrei Universităţi UCLA, în urma cărora a obţinut un masterat în design de interior, împlinindu-şi, astfel, o pasiune mai veche pentru mobilă stil şi tablouri. Dar mai multe amănunte despre Gabriela Oltean veţi afla din interviul acordat pentru revista "Formula AS".
O cursă cu multe etape
- E greu să fii model de talie internaţională? Care sunt ingredientele necesare unei cariere de succes?
- Drumul către lumea bună a modei e lung şi greu. La fel ca la un concurs de Formula 1, ai de parcurs mai multe etape, pentru a obţine titulatura de "model internaţional". În primul rând, odată ce începi o carieră ca manechin, trebuie să ai un PR foarte bun! Doar o agenţie cu reputaţie sigură poate să genereze încredere în potenţialul tău, să te ghideze spre o piaţă de modă unde să lucrezi cu fotografi şi clienţi foarte buni care să te pună în valoare şi, eventual, să te propulseze spre vârf. Ajută mult să fii remarcată, pe parcurs, de un editor sau de un fotograf foarte cunoscut. Cel mai mult, însă, depinde de tine. Pentru a fi un model de succes, pe lângă însuşirile fizice, se cere să ai o disciplină mentală şi corporală de fier, perseverenţă, forţă de muncă, siguranţă de sine, prezenţă de spirit şi o atitudine de echipă. Până la urmă, în modă eşti doar o piesă într-un proces creativ de anvergură.
- Când şi de ce ai decis să vii pe tărâmul american?
- Cum a fost impactul cu "pământul făgăduinţei"? A fost un şoc socio-cultural?
- Pe mine, personal, cel mai mult m-a uimit vastitatea acestei ţări şi reţelele impecabile de autostrăzi, mai ales cele din sudul Californiei. Iar pe plan uman, am remarcat legendara pozitivitate americană, chiar dacă deseori ea este forţată. Este molipsitoare, îţi dă o stare de bine, te inspiră să te regăseşti şi să te defineşti mai bine. La un moment dat, trebuie totuşi să renunţi la ceea ce crezi că ar fi trebuit să se întâmple şi să începi să trăieşti ceea ce se întâmplă cu adevărat, să te adaptezi.
- Tu te-ai decis pentru Los Angeles. Ţi se potriveşte?
- Los Angeles este oraşul care mă reprezintă cel mai bine, un loc despre care ştiam din filme. Acest oraş mi-a dat un rost, o educaţie, o familie şi multe oportunităţi.
- De ce ai ales o specializare în design interior? Cum se potriveşte cu cariera ta de model?
- Am avut şansa să călătoresc mult şi să fiu expusă artei şi esteticului. Mama - pe care am pierdut-o cu mulţi ani în urmă - a făcut design de mobilă şi ea a fost cea care mi-a insuflat gustul pentru frumos. Eram tot timpul înconjurată de proiectele ei, iar designul l-am studiat şi în memoria ei. De asemenea, când lucram la filmul "John Q", regizat de Nick Cassavetes, m-am împrietenit cu scenografa Ştefania Cella, şi ea româncă (a făcut scenografia filmului care a câştigat un Oscar, "La Grande Bellezza") şi căreia i-am împărtăşit faptul că mi-aş dori să fac scenografie, întrebând-o care ar fi parcursul acestei meserii. Sub îndrumarea ei, am început să fac primii paşi în această direcţie. Cum se împacă designul cu moda? Pentru mine, ele se îngemănează şi, în opinia mea, nu există una fără alta. Cu toate că acum sunt mai puţin implicată în modă, agenţiile mele, "Wilhelmina" şi "HRI Talent", mă ţin suficient de ocupată cu audiţii pentru spoturi şi campanii publicitare sau reclame fotografice. De asemenea, am câteva proiecte cu Buick, BMW, Target şi Avon.
"Martini" cu... George Clooney
- Sunt două momente foarte speciale pentru mine. Am luat rolul pentru campania de îngheţată Magnum, după o audiţie care s-a desfăşurat timp de mai multe săptămâni în Los Angeles, unde clientul şi regizorul (angajat) Shekhar Kapur (regizor, nominalizat la Premiile Oscar), căuta o faţă ideală, care să poată juca şapte roluri diferite, respectiv personificarea celor şapte păcate capitale, asociate cu cele şapte arome de îngheţată. (râde) Au urmat 21 de zile de muncă intensă, cu numai 4-5 ore de somn pe noapte, schimbări de machiaj şi costume, repetiţii, coregrafie, fiind înconjurată de cei mai talentaţi oameni în meserie - scenografi, machiori, stilişti şi muzică specială, compusă de A. R. Rahman. Rezultatul a fost nemaipomenit, şi pot să spun că sunt foarte mândră de experienţa pe care am trăit-o. În ce priveşte reclama la Martini, am făcut-o în Los Angeles, cu o producţie de film foarte mare şi, nu în ultimul rând, alături de George Clooney - o prezenţă cum nu se poate mai carismatică dar, în acelaşi timp, cu un dar deosebit de a relaţiona cu toţi angajaţii echipei. Trebuie să recunosc, e greu ca o femeie aflată în prezenţa lui să nu se lase sedusă. Ce se vede pe ecran este la fel şi în realitate, lucru care nu este valabil pentru toţi actorii.
- Succesul în carieră se împleteşte la tine şi cu un succes... sentimental. Eşti măritată cu Alex Rotaru, singurul regizor român care face filme la Hollywood, şi aveţi un copil. Cum se împacă cariera cu viaţa familială?
- Sunt o mamă pasionată, iar Alex este un soţ şi un tată grozav. În ce-l priveşte pe Max, băiatul nostru în vârstă de doi ani, noi credem că el e un copil norocos, născut într-o familie norocoasă. Amândoi avem determinarea a doi emigranţi care muncesc mult şi disciplinat, dar care rămân în continuare nişte visători etern optimişti. A-l creşte pe Max aici presupune o implicare atentă, cu eforturi mai mari, în comparaţie cu felul în care am crescut noi în România. Ne lipsesc părinţii: bunicii lui Max sunt în România, departe, iar profesiile pe care ni le-am ales nu ţin cont de visele noastre familiale.
- Crezi în destin?
- Da. Şi în noţiunea de a fi la locul potrivit, la momentul potrivit. De asemenea, atitudinea pozitivă este foarte importantă în modelarea propriului noroc.
Reteţa frumuseţii
- Mulţumesc de compliment. Eu m-am convins că un corp frumos se menţine în fiecare zi, utilizând corect reguli simple de nutriţie, exerciţiu fizic, odihnă, tehnici de respiraţie, precum şi îngrijire corporală şi mentală. Programul meu zilnic încorporează o formă de mişcare (preferabil în natură), yoga sau cursuri de fitness la sală, deoarece un antrenor îţi poate împinge mult mai mult limitele decât crezi că eşti capabil.
- Este adevărat că frumuseţea deschide uşi? Reprezintă frumuseţea un avantaj profesional?
- Cred că frumuseţea, singură, nu! Însă în combinaţie cu blândeţea, graţia şi inteligenţa emoţională, da.
- Ce îţi place cel mai mult în America? De România ţi-e dor?
- În America îmi place apetitul nesfârşit de viaţă pe care îl am şi pe care nu-mi amintesc să-l fi avut în România... Dor de România? E o întrebare încărcată şi, poate, cea mai plină de semnificaţie din viaţa mea. Pe scurt, mă gândesc adeseori la familia şi prietenii din ţară şi o fac la modul cel mai nostalgic şi mai pozitiv cu putinţă. Mă gândesc la fiecare loc unde am crescut şi la fiecare încercare prin care am trecut, până să ajung aici.
San Francisco, SUA
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
