A părăsit ținutul mioritic în anul 1997, cu destinația Paris, locul unde se dă ora exactă în lumea modei. A ajuns la timp și a devenit model de talie internațională, navigând între Milano, Hamburg, Elveția, Maroc și Cuba. Șansa de a trece Oceanul i-a surâs un an mai târziu, când, cu ajutorul Agenției Ford, din Paris, a prins un contract în Los Angeles. Pentru o perioadă de câțiva ani, a fost din nou navetistă, de data această, pe ruta Los Angeles - New York, o dată pe an făcând și o "haltă" la Paris, pentru a onora diferite contracte. Se poate lăuda cu apariții alături de George Clooney, în reclamele pe care le-a făcut pentru băutura Martini. Pe cartea ei de vizită, se adaugă prezentări pentru L'Oreal, Clairol și Jean Louis David. De asemenea, a avut apariții pe copertele faimoaselor reviste "Madame Figaro", "Annabelle" sau "Jeune et Jolie". După opt ani intenși în elita modei, în anul 2005 s-a stabilit definitiv în Los Angeles. Aici a urmat cursurile celebrei Universități UCLA, în urma cărora a obținut un masterat în design de interior, împlinindu-și, astfel, o pasiune mai veche pentru mobilă stil și tablouri. Dar mai multe amănunte despre Gabriela Oltean veți afla din interviul acordat pentru revista "Formula AS".
O cursă cu multe etape
- E greu să fii model de talie internațională? Care sunt ingredientele necesare unei cariere de succes?
- Drumul către lumea bună a modei e lung și greu. La fel ca la un concurs de Formula 1, ai de parcurs mai multe etape, pentru a obține titulatura de "model internațional". În primul rând, odată ce începi o carieră ca manechin, trebuie să ai un PR foarte bun! Doar o agenție cu reputație sigură poate să genereze încredere în potențialul tău, să te ghideze spre o piață de modă unde să lucrezi cu fotografi și clienți foarte buni care să te pună în valoare și, eventual, să te propulseze spre vârf. Ajută mult să fii remarcată, pe parcurs, de un editor sau de un fotograf foarte cunoscut. Cel mai mult, însă, depinde de tine. Pentru a fi un model de succes, pe lângă însușirile fizice, se cere să ai o disciplină mentală și corporală de fier, perseverență, forță de muncă, siguranță de sine, prezență de spirit și o atitudine de echipă. Până la urmă, în modă ești doar o piesă într-un proces creativ de anvergură.
- Când și de ce ai decis să vii pe tărâmul american?
- Destinul m-a adus în America în anul 1998. Înainte de a veni, eram stabilită în Paris, de unde călătoream la Milano, Hamburg, München sau Tokyo. Mai rămăsese să-mi încerc șansa și în State, o șansă care s-a ivit datorită Agenției Ford, care mă reprezenta în Paris și care mi-a trimis portofoliul la New York și la Los Angeles. Eu am ales "Orașul Îngerilor", Los Angeles, ceea ce nu înseamnă că am fost sedusă de "visul american". Eu cred că această noțiune de "american dream" despre care se vorbește așa de mult este un "mit". Realitatea este alta. După părerea mea, America este locul care oferă oportunități profesionale, acesta fiind motivul care a determinat atâția oameni să își îndrepte pașii spre acest continent.
- Cum a fost impactul cu "pământul făgăduinței"? A fost un șoc socio-cultural?
- Pe mine, personal, cel mai mult m-a uimit vastitatea acestei țări și rețelele impecabile de autostrăzi, mai ales cele din sudul Californiei. Iar pe plan uman, am remarcat legendara pozitivitate americană, chiar dacă deseori ea este forțată. Este molipsitoare, îți dă o stare de bine, te inspiră să te regăsești și să te definești mai bine. La un moment dat, trebuie totuși să renunți la ceea ce crezi că ar fi trebuit să se întâmple și să începi să trăiești ceea ce se întâmplă cu adevărat, să te adaptezi.
- Tu te-ai decis pentru Los Angeles. Ți se potrivește?
- Los Angeles este orașul care mă reprezintă cel mai bine, un loc despre care știam din filme. Acest oraș mi-a dat un rost, o educație, o familie și multe oportunități.
- De ce ai ales o specializare în design interior? Cum se potrivește cu cariera ta de model?
- Am avut șansa să călătoresc mult și să fiu expusă artei și esteticului. Mama - pe care am pierdut-o cu mulți ani în urmă - a făcut design de mobilă și ea a fost cea care mi-a insuflat gustul pentru frumos. Eram tot timpul înconjurată de proiectele ei, iar designul l-am studiat și în memoria ei. De asemenea, când lucram la filmul "John Q", regizat de Nick Cassavetes, m-am împrietenit cu scenografa Ștefania Cella, și ea româncă (a făcut scenografia filmului care a câștigat un Oscar, "La Grande Bellezza") și căreia i-am împărtășit faptul că mi-aș dori să fac scenografie, întrebând-o care ar fi parcursul acestei meserii. Sub îndrumarea ei, am început să fac primii pași în această direcție. Cum se împacă designul cu moda? Pentru mine, ele se îngemănează și, în opinia mea, nu există una fără alta. Cu toate că acum sunt mai puțin implicată în modă, agențiile mele, "Wilhelmina" și "HRI Talent", mă țin suficient de ocupată cu audiții pentru spoturi și campanii publicitare sau reclame fotografice. De asemenea, am câteva proiecte cu Buick, BMW, Target și Avon.
"Martini" cu... George Clooney
- Știu că ai filmat reclame și pentru Magnum, celebra companie de înghețată, dar și alături de George Clooney...
- Sunt două momente foarte speciale pentru mine. Am luat rolul pentru campania de înghețată Magnum, după o audiție care s-a desfășurat timp de mai multe săptămâni în Los Angeles, unde clientul și regizorul (angajat) Shekhar Kapur (regizor, nominalizat la Premiile Oscar), căuta o față ideală, care să poată juca șapte roluri diferite, respectiv personificarea celor șapte păcate capitale, asociate cu cele șapte arome de înghețată. (râde) Au urmat 21 de zile de muncă intensă, cu numai 4-5 ore de somn pe noapte, schimbări de machiaj și costume, repetiții, coregrafie, fiind înconjurată de cei mai talentați oameni în meserie - scenografi, machiori, stiliști și muzică specială, compusă de A. R. Rahman. Rezultatul a fost nemaipomenit, și pot să spun că sunt foarte mândră de experiența pe care am trăit-o. În ce privește reclama la Martini, am făcut-o în Los Angeles, cu o producție de film foarte mare și, nu în ultimul rând, alături de George Clooney - o prezență cum nu se poate mai carismatică dar, în același timp, cu un dar deosebit de a relaționa cu toți angajații echipei. Trebuie să recunosc, e greu ca o femeie aflată în prezența lui să nu se lase sedusă. Ce se vede pe ecran este la fel și în realitate, lucru care nu este valabil pentru toți actorii.
- Succesul în carieră se împletește la tine și cu un succes... sentimental. Ești măritată cu Alex Rotaru, singurul regizor român care face filme la Hollywood, și aveți un copil. Cum se împacă cariera cu viața familială?
- Sunt o mamă pasionată, iar Alex este un soț și un tată grozav. În ce-l privește pe Max, băiatul nostru în vârstă de doi ani, noi credem că el e un copil norocos, născut într-o familie norocoasă. Amândoi avem determinarea a doi emigranți care muncesc mult și disciplinat, dar care rămân în continuare niște visători etern optimiști. A-l crește pe Max aici presupune o implicare atentă, cu eforturi mai mari, în comparație cu felul în care am crescut noi în România. Ne lipsesc părinții: bunicii lui Max sunt în România, departe, iar profesiile pe care ni le-am ales nu țin cont de visele noastre familiale.
- Crezi în destin?
- Da. Și în noțiunea de a fi la locul potrivit, la momentul potrivit. De asemenea, atitudinea pozitivă este foarte importantă în modelarea propriului noroc.
Reteța frumuseții
- Nu este niciun secret că ești o femeie frumoasă... Sunt sigur că multe tinere ar fi curioase să afle misterul "rețetei" unei siluete perfecte.
- Mulțumesc de compliment. Eu m-am convins că un corp frumos se menține în fiecare zi, utilizând corect reguli simple de nutriție, exercițiu fizic, odihnă, tehnici de respirație, precum și îngrijire corporală și mentală. Programul meu zilnic încorporează o formă de mișcare (preferabil în natură), yoga sau cursuri de fitness la sală, deoarece un antrenor îți poate împinge mult mai mult limitele decât crezi că ești capabil.
- Este adevărat că frumusețea deschide uși? Reprezintă frumusețea un avantaj profesional?
- Cred că frumusețea, singură, nu! Însă în combinație cu blândețea, grația și inteligența emoțională, da.
- Ce îți place cel mai mult în America? De România ți-e dor?
- În America îmi place apetitul nesfârșit de viață pe care îl am și pe care nu-mi amintesc să-l fi avut în România... Dor de România? E o întrebare încărcată și, poate, cea mai plină de semnificație din viața mea. Pe scurt, mă gândesc adeseori la familia și prietenii din țară și o fac la modul cel mai nostalgic și mai pozitiv cu putință. Mă gândesc la fiecare loc unde am crescut și la fiecare încercare prin care am trecut, până să ajung aici.
San Francisco, SUA