Rulăm încet, prin toamna din sudul Franţei, pe sub platanii bătrâni ce mărginesc şoseaua care duce la Saint-Remy, un orăşel provensal plin de farmec şi de istorie. E miercuri, e mijloc de săptămână, dar nimerim în plină sărbătoare. Se cântă şi se dansează pe străzi, e târg mare, iar trotuarele sunt pline de tarabe doldora de produse tradiţionale occitane: săpunuri şi cosmetice realizate artizanal, brânzeturi fine, dulciuri şi vinuri de soi. De pe terase, lumea îngână şansonetele cântate de muzicanţi care şi-au instalat instrumentele în plină stradă. Avem senzaţia că ceasul vechi de pe "Hotel de ville" s-a blocat la ora unui sfârşit de săptămână medieval. Ne-ar plăcea să facem o călătorie în timp, dar interesul ne cheamă în altă parte, la Salon de Provence, oraşul în care a trăit şi şi-a scris opera uriaşă, marele Nostradamus. Nu e greu să-l găsim. Pe fiecare stradă e un indiciu al prezenţei sale: o statuie, un graffiti, un magazin care-i poartă numele, un adevărat labirint care ne conduce spre ţintă: "La maison de Nostradamus" - casa în care vestitul vizionar a trăit şi şi-a desăvârşit opera, transformată azi într-un cochet muzeu, punct de maximă atracţie al localităţii. Amenajat în spaţiul în care Nostradamus a trăit şi a murit, muzeul are un farmec aparte, împrumutând cumva din personalitatea celui care l-a locuit, acum mai bine de jumătate de mileniu. Gazda te întâmpină în prag. În holul clădirii, cufundat în scrierile sale criptate, care dau bătăi de cap cercetătorilor până în zilele noastre, te salută statuia de ceară a unui bătrân cărunt şi ridat de vreme, dar viguros şi bine legat la trup, cu ochi scânteietori şi zâmbet misterios, dincolo de bucurie şi dincolo de tristeţe, zâmbetul unui om care a văzut şi a înţeles mai mult decât cei printre care a trăit... Scări înguste, în spirală, luminate obscur, conduc spre interiorul muzeului. Ca o spirală a timpului sau, poate, ca o spirală a devenirii. Urcăm treptele de piatră gălbuie. Camerele fostei locuinţe au fost transformate, fiecare, în câte o scenă simbolică, în câte o etapă din viaţa vestitului profet. Ca într-o piesă de teatru radiofonic, printre manechine de ceară, efecte speciale de sunete şi lumini, începe şi povestea...
Bunicul cel înţelept
Bunicul matern, care se convertise la catolicism pentru a evita persecuţiile Inchiziţiei, i-a observat încă de la vârsta jocurilor sclipirile de mic geniu şi şi-a însoţit nepotul în primii paşi pe drumul cunoaşterii. Aşa ni-l prezintă prima scenă a muzeului pe micul Michel: în braţele bunicului, la ceas de seară, sub un copac stufos, în mijlocul naturii. Michel e absorbit de poveştile despre viaţă, natură, anotimpuri, animale, astronomie, războaie, istorie, despre fascinantele teorii ale Cabalei ebraice. Toate acestea aveau să-i insufle copilului o mare sete de cunoaştere. La 10 ani, îşi însuşise deja primele noţiuni de latină, greacă, ebraică, matematică, chiar şi de medicină orientală. Însă cel mai mult se simţea atras de tainele ştiinţelor cereşti, de astrologie, ceea ce mai târziu avea să-i deschidă drumul către ideea influenţei astrelor asupra destinului uman.
"Vrăjitorul" în luptă cu ciuma
Alte scări, alte scene, alt etaj, altă poveste... O femeie albă ca varul la chip, rezemată de un perete şi chircită de suferinţă, imploră ajutor. În fundal, se aud ţipetele stinse ale altor muribunzi... Suntem introduşi în dramatismul vremurilor în care epidemia de ciumă a decimat populaţia Europei. Aflăm lucruri puţin ştiute despre contribuţiile majore, aproape miraculoase, ale lui Nostradamus, la tratarea bolnavilor şi la stoparea unor focare ale molimei...
Pasionat de ştiinţă, tânărul Michel studiază la Universitatea din Avignon, dar nu apucă să-şi termine studiile, din cauza epidemiei de ciumă. "A venit Apocalipsa" - spunea lumea îngrozită. Necruţătoarea boală era considerată o pedeapsă divină, mai ales că mare parte din operele Evului Mediu făceau referire la sfârşitul rasei umane în chinuri inimaginabile. Ravagiile ciumei l-au impresionat profund pe tânărul student, care-şi dă seama că agonia bolnavilor e prea lentă pentru a fi rezultatul "furiei divine". Având temeinice cunoştinţe de medicină tradiţională, el caută necontenit soluţii de vindecare a bolii. Călătoreşte prin zonele din Provence atinse de molimă, încercând să-i ajute pe bolnavi cu pomezi şi ceaiuri fabricate după reţete proprii, din ierburi de leac. Şi adeseori izbuteşte. Pasiunea pentru medicină îl face să revină pe băncile facultăţii. Profită de faimoasa bibliotecă de la Montpellier, pentru a aprofunda filosofia şi astrologia. Hipocrate, Avicenna, Aristotel, Copernic sau Platon - niciuna dintre operele marilor învăţaţi de până la el nu-i rămâne străină. Apucă să citească suficient, până să fie exmatriculat, pe motiv că lucrase ilicit ca farmacist şi făcuse "comerţ manual" cu ierburi de leac. Câteva detalii picante, care încep deja să dea culoare unui destin unic în istoria universală.
Leacuri şi profeţii
Din fericire, împrejurările epocii îl scapă de acuzaţiile inchizitorilor, astfel că, în 1545, se întoarce în Franţa şi devine asistentul ilustrului medic Louis Serre, pe care-l ajută să lupte împotriva unei mari epidemii de ciumă, în Marsilia. Ulterior, tratează singur bolnavii din Salon-de-Provence şi Aix-en-Provence, cu extracte şi pomezi din plante, spre deosebire de medicii licenţiaţi, care foloseau loţiuni cu mercur, practicau sângerarea sau îmbibau hainele bolnavilor cu zeamă de usturoi. Devine celebru în Franţa, atunci când descoperă un leac din măceşe, bogat în vitamina C, cu efecte certe împotriva ciumei, reuşind să salveze de la moarte foarte mulţi bolnavi. De asemenea, impune reguli stricte de igienă pentru bolnavi şi convinge autorităţile să adune cadavrele de pe străzi, astfel încât boala să nu se mai răspândească. Michel de Nostradame călca cu paşi siguri pe drumul celebrităţii sale postume.
În biroul profetului
Nostradamus s-a stabilit în casa devenită muzeu din Salon-de-Provence, după ce s-a căsătorit cu o văduvă bogată, Anne Ponsarde. Între timp, patima medicinei pălise, lăsând să crească o altă patimă: ocultismul. Petrecea ore întregi noaptea, meditând în faţa unui castron plin cu apă şi plante medicinale. Se spune că meditaţia îl ducea în transă şi astfel putea avea viziuni. Urmând tendinţele populare ale vremii, în 1550, scrie un almanah astrologic. În scurtă vreme, decide să se dedice astrologiei. Observă influenţa astrelor asupra datelor de naştere şi începe să facă predicţii din ce în ce mai exacte, care uimesc lumea. Se spune că ar fi scris cel puţin 6338 de profeţii, dar şi calendare anuale, toate începând cu data de 1 ianuarie, nu cum se măsura pe-atunci trecerea anilor, după calendarul iulian, care începea în luna martie. În scurt timp, nobilimea şi alte persoane importante din Franţa au început să-i ceară horoscoape şi sfaturi.
Pe 28 iunie 1559, catrenul 1-35, care prezicea moartea accidentală a unui "leu vechi" (o aluzie la Henri al II-lea, regele Franţei) s-a adeverit. În profeţie, Nostradamus amintea despre un "leu tânăr" care l-ar înfrânge pe "leul vechi" pe câmpul de luptă: "Puiul de leu va străpunge ochiul celui bătrân şi el va muri de o moarte crudă". Trei ani mai târziu, pe când regele Henri avea 41 de ani, a murit într-un turnir, atunci când lancea adversarului i-a străpuns vizorul armurii şi i-a intrat prin ochi, adânc, în creier. Toţi au fost uimiţi de întâmplare, iar faima lui Nostradamus a crescut şi mai mult.
Ultima profeţie
Între trecut şi prezent
Profeţiile lui Nostradamus suscită şi acum interesul lumii moderne. S-au făcut sute de studii de către lingvişti şi oameni de ştiinţă, după ce au observat că multe din profeţiile sale nedatate puteau anunţa evenimente ce aveau să se întâmple secole mai târziu. Cele mai multe dintre profeţiile lui Nostradamus sunt despre dezastre: războaie, epidemii, cutremure, crime, inundaţii, secete... Din interpretarea specialiştilor aflăm că Nostradamus a menţionat în scrierile sale chiar şi schimbările neobişnuite ale vremii, pe care toţi le resimţim în prezent, şi faptul că acestea vor provoca dezastre naturale încă necunoscute de oameni: "Apa va fi văzută răsărind, aşa cum este văzut pământul care ni se scurge de sub picioare". Entuziaştii i-au atribuit lui Nostradamus prezicerea multor evenimente din istoria lumii: Revoluţia Franceză, succesul campaniilor lui Napoleon, declanşarea Primului Război Mondial, apariţia dictatorului Hitler, inventarea bombei atomice, chiar şi atacul terorist din 11 septembrie 2001 asupra turnurilor World Trade Center. Scepticii sunt de părere că popularitatea lui Nostradamus se datorează faptului că scrierilor sale le lipsesc precizia şi datele specifice, putând fi suprapuse cu uşurinţă peste orice eveniment dramatic al omenirii.
*
Coborâm scările abrupte ale casei-muzeu. De jur-împrejur, pereţii sunt tapetaţi cu scrierile sale celebre. Catrene aşternute cu grijă ortografică, unul sub altul, ca o poezie fără sfârşit, despre ineluctabilul sfârşit al lumii. O poezie sumbră, bacoviană, plină de ceţuri şi corbi rău prevestitori.
O inimă mare, o minte sclipitoare
Fotografiile autorului
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
