Rulăm încet, prin toamna din sudul Franței, pe sub platanii bătrâni ce mărginesc șoseaua care duce la Saint-Remy, un orășel provensal plin de farmec și de istorie. E miercuri, e mijloc de săptămână, dar nimerim în plină sărbătoare. Se cântă și se dansează pe străzi, e târg mare, iar trotuarele sunt pline de tarabe doldora de produse tradiționale occitane: săpunuri și cosmetice realizate artizanal, brânzeturi fine, dulciuri și vinuri de soi. De pe terase, lumea îngână șansonetele cântate de muzicanți care și-au instalat instrumentele în plină stradă. Avem senzația că ceasul vechi de pe "Hotel de ville" s-a blocat la ora unui sfârșit de săptămână medieval. Ne-ar plăcea să facem o călătorie în timp, dar interesul ne cheamă în altă parte, la Salon de Provence, orașul în care a trăit și și-a scris opera uriașă, marele Nostradamus. Nu e greu să-l găsim. Pe fiecare stradă e un indiciu al prezenței sale: o statuie, un graffiti, un magazin care-i poartă numele, un adevărat labirint care ne conduce spre țintă: "La maison de Nostradamus" - casa în care vestitul vizionar a trăit și și-a desăvârșit opera, transformată azi într-un cochet muzeu, punct de maximă atracție al localității. Amenajat în spațiul în care Nostradamus a trăit și a murit, muzeul are un farmec aparte, împrumutând cumva din personalitatea celui care l-a locuit, acum mai bine de jumătate de mileniu. Gazda te întâmpină în prag. În holul clădirii, cufundat în scrierile sale criptate, care dau bătăi de cap cercetătorilor până în zilele noastre, te salută statuia de ceară a unui bătrân cărunt și ridat de vreme, dar viguros și bine legat la trup, cu ochi scânteietori și zâmbet misterios, dincolo de bucurie și dincolo de tristețe, zâmbetul unui om care a văzut și a înțeles mai mult decât cei printre care a trăit... Scări înguste, în spirală, luminate obscur, conduc spre interiorul muzeului. Ca o spirală a timpului sau, poate, ca o spirală a devenirii. Urcăm treptele de piatră gălbuie. Camerele fostei locuințe au fost transformate, fiecare, în câte o scenă simbolică, în câte o etapă din viața vestitului profet. Ca într-o piesă de teatru radiofonic, printre manechine de ceară, efecte speciale de sunete și lumini, începe și povestea...
Bunicul cel înțelept
Michel de Nostradame s-a născut în sudul Franței, la Saint-Remy-de-Provence, la 14 decembrie 1503, în familia unui evreu înstărit din Avignon, notar și mare comerciant, și a avut parte de-o educație aleasă, întreaga copilărie petrecând-o într-un mediu elevat.
Bunicul matern, care se convertise la catolicism pentru a evita persecuțiile Inchiziției, i-a observat încă de la vârsta jocurilor sclipirile de mic geniu și și-a însoțit nepotul în primii pași pe drumul cunoașterii. Așa ni-l prezintă prima scenă a muzeului pe micul Michel: în brațele bunicului, la ceas de seară, sub un copac stufos, în mijlocul naturii. Michel e absorbit de poveștile despre viață, natură, anotimpuri, animale, astronomie, războaie, istorie, despre fascinantele teorii ale Cabalei ebraice. Toate acestea aveau să-i insufle copilului o mare sete de cunoaștere. La 10 ani, își însușise deja primele noțiuni de latină, greacă, ebraică, matematică, chiar și de medicină orientală. Însă cel mai mult se simțea atras de tainele științelor cerești, de astrologie, ceea ce mai târziu avea să-i deschidă drumul către ideea influenței astrelor asupra destinului uman.
"Vrăjitorul" în luptă cu ciuma
Alte scări, alte scene, alt etaj, altă poveste... O femeie albă ca varul la chip, rezemată de un perete și chircită de suferință, imploră ajutor. În fundal, se aud țipetele stinse ale altor muribunzi... Suntem introduși în dramatismul vremurilor în care epidemia de ciumă a decimat populația Europei. Aflăm lucruri puțin știute despre contribuțiile majore, aproape miraculoase, ale lui Nostradamus, la tratarea bolnavilor și la stoparea unor focare ale molimei...
Pasionat de știință, tânărul Michel studiază la Universitatea din Avignon, dar nu apucă să-și termine studiile, din cauza epidemiei de ciumă. "A venit Apocalipsa" - spunea lumea îngrozită. Necruțătoarea boală era considerată o pedeapsă divină, mai ales că mare parte din operele Evului Mediu făceau referire la sfârșitul rasei umane în chinuri inimaginabile. Ravagiile ciumei l-au impresionat profund pe tânărul student, care-și dă seama că agonia bolnavilor e prea lentă pentru a fi rezultatul "furiei divine". Având temeinice cunoștințe de medicină tradițională, el caută necontenit soluții de vindecare a bolii. Călătorește prin zonele din Provence atinse de molimă, încercând să-i ajute pe bolnavi cu pomezi și ceaiuri fabricate după rețete proprii, din ierburi de leac. Și adeseori izbutește. Pasiunea pentru medicină îl face să revină pe băncile facultății. Profită de faimoasa bibliotecă de la Montpellier, pentru a aprofunda filosofia și astrologia. Hipocrate, Avicenna, Aristotel, Copernic sau Platon - niciuna dintre operele marilor învățați de până la el nu-i rămâne străină. Apucă să citească suficient, până să fie exmatriculat, pe motiv că lucrase ilicit ca farmacist și făcuse "comerț manual" cu ierburi de leac. Câteva detalii picante, care încep deja să dea culoare unui destin unic în istoria universală.
Leacuri și profeții
În 1531, Nostradamus este invitat de Jules-César Scaliger, un mare savant renascentist, să vină la Agen. Acolo se căsătorește, iar soția lui îi dăruiește doi copii. Însă în scurt timp soția și copiii mor de ciumă, în timp ce el era plecat într-o misiune medicală în Italia. Faptul că n-a fost capabil să-și salveze familia, în ciuda experienței sale, i-a adus dizgrația comunității. Devenise un paria! Mai mult, în 1538, este acuzat de erezie de către oficialii Bisericii Catolice, după un comentariu nevinovat despre o statuie din biserică, iar agenții Inchiziției solicită arestarea sa. Pentru a evita mânia extremiștilor religioși, părăsește Franța și rătăcește vreme de mai mulți ani prin Italia, Grecia și Turcia. Profită de călătorie pentru a-și îmbogăți cunoștințele, iar în tot acest timp, construiește diagrame astrologice pentru a se întreține. O legendă spune că, în timpul călătoriei sale în Italia, s-a întâlnit cu un grup de călugări franciscani, spunându-i unuia dintre ei că va fi viitorul Papă. Nimerise! Călugărul Felice Peretti avea să fie hirotonit drept Papa Sixtus al V-lea, în 1585, predicția lui Nostradamus fiind împlinită!
Din fericire, împrejurările epocii îl scapă de acuzațiile inchizitorilor, astfel că, în 1545, se întoarce în Franța și devine asistentul ilustrului medic Louis Serre, pe care-l ajută să lupte împotriva unei mari epidemii de ciumă, în Marsilia. Ulterior, tratează singur bolnavii din Salon-de-Provence și Aix-en-Provence, cu extracte și pomezi din plante, spre deosebire de medicii licențiați, care foloseau loțiuni cu mercur, practicau sângerarea sau îmbibau hainele bolnavilor cu zeamă de usturoi. Devine celebru în Franța, atunci când descoperă un leac din măceșe, bogat în vitamina C, cu efecte certe împotriva ciumei, reușind să salveze de la moarte foarte mulți bolnavi. De asemenea, impune reguli stricte de igienă pentru bolnavi și convinge autoritățile să adune cadavrele de pe străzi, astfel încât boala să nu se mai răspândească. Michel de Nostradame călca cu pași siguri pe drumul celebrității sale postume.
În biroul profetului
Un perete de sticlă desparte prezentul de anul 1500. Dincolo de el se află obiectele personale ale lui Nostradamus, lăsate în cameră, ca și cum ar fi plecat în grabă undeva și urmează să se-ntoarcă din clipă în clipă. O bibliotecă imensă, pe un perete întreg, plină cu cărți care poartă urma trecerii timpului, un glob pământesc ciudat - cu totul altfel decât îl știm noi de la școală - câteva hărți astrale, călimara, până și hârtiile pe care scria... Aici, în acest cochet birou de la al treilea etaj al clădirii, a avut Nostradamus marile revelații, aici a profețit viitorul omenirii, observând cu atenție mișcările astrelor...
Nostradamus s-a stabilit în casa devenită muzeu din Salon-de-Provence, după ce s-a căsătorit cu o văduvă bogată, Anne Ponsarde. Între timp, patima medicinei pălise, lăsând să crească o altă patimă: ocultismul. Petrecea ore întregi noaptea, meditând în fața unui castron plin cu apă și plante medicinale. Se spune că meditația îl ducea în transă și astfel putea avea viziuni. Urmând tendințele populare ale vremii, în 1550, scrie un almanah astrologic. În scurtă vreme, decide să se dedice astrologiei. Observă influența astrelor asupra datelor de naștere și începe să facă predicții din ce în ce mai exacte, care uimesc lumea. Se spune că ar fi scris cel puțin 6338 de profeții, dar și calendare anuale, toate începând cu data de 1 ianuarie, nu cum se măsura pe-atunci trecerea anilor, după calendarul iulian, care începea în luna martie. În scurt timp, nobilimea și alte persoane importante din Franța au început să-i ceară horoscoape și sfaturi.
Încurajat de succes, începe să scrie o carte de predicții cu o mie de catrene - profețiile nedatate, pentru care este faimos până în ziua de astăzi. Plănuiește să scrie 10 volume care să conțină 100 de previziuni, pentru următorii 2000 de ani. Conștient de vulnerabilitatea pe care o are în fața Inchiziției, din motive religioase, disimulează sensul profețiilor prin sintaxe, jocuri de cuvinte și un amestec de limbi străine: provensală, greacă, italiană și latină. Catrenele din cartea "Les Propheties" ("Profețiile") au stârnit reacții amestecate, atunci când au fost publicate. Unii l-au considerat pe Nostradamus un slujitor al răului sau un nebun, în timp ce elita intelectuală l-a aplaudat. Catherine de Médicis, soția regelui Henri al II-lea al Franței, a fost unul dintre cei mai mari admiratori ai lui Nostradamus. După ce i-a citit almanahul anului 1555, unde făcea aluzii voalate despre probleme existente în familia regală, l-a chemat la Paris pentru a-i cere detalii. Nostradamus se temea că va fi decapitat, însă regina l-a făcut consilier și medic curant al fiului ei, tânărul regent Carol IX al Franței.
Pe 28 iunie 1559, catrenul 1-35, care prezicea moartea accidentală a unui "leu vechi" (o aluzie la Henri al II-lea, regele Franței) s-a adeverit. În profeție, Nostradamus amintea despre un "leu tânăr" care l-ar înfrânge pe "leul vechi" pe câmpul de luptă: "Puiul de leu va străpunge ochiul celui bătrân și el va muri de o moarte crudă". Trei ani mai târziu, pe când regele Henri avea 41 de ani, a murit într-un turnir, atunci când lancea adversarului i-a străpuns vizorul armurii și i-a intrat prin ochi, adânc, în creier. Toți au fost uimiți de întâmplare, iar faima lui Nostradamus a crescut și mai mult.
Ultima profeție
Dormitorul lui Nostradamus e mic și întunecat, iar patul unde și-a dat ultima suflare este păstrat nearanjat. În 1565, sănătatea lui a început să se clatine. Suferea de gută și artrită. Starea lui a continuat să se agraveze. Și-a scris testamentul pe 17 iunie 1566, iar la 1 iulie, a chemat preotul catolic pentru ultimele ritualuri religioase, spunându-i prietenului său apropiat, Chavigny, că nu va trăi să apuce a doua zi. Ultima sa profeție a fost la fel de exactă... A fost găsit mort dimineața, întins pe podeaua dormitorului. Trupul profetului a fost înmormântat în biserica Saint Laurent din Salon. După moartea lui, fiul său, Cezar, a adunat ultimele profeții și le-a publicat în 1568.
Între trecut și prezent
Urcăm la ultimul etaj. O cameră circulară, întunecată, care nu se știe exact la ce-a folosit pe vremuri, este acum un adevărat planetariu. Domul central, pe care sunt proiectate astrele, este înconjurat de 12 pereți pictați cu reprezentările zodiacale ale epocii. Aflăm din difuzoare că Nostradamus era obsedat de numărul 12: cele 12 luni ale anului, cele 12 zodii, cei 12 profeți din Vechiul Testament, plus alte conexiuni din mintea marelui învățat, legate de Cabala - cele 12 triburi ale lui Israel, cei 12 frați ai lui Iosif, cei 12 judecători ai Israelului, cei 12 patriarhi mari, cei 12 regi ai lui Israel, cele 12 bijuterii ale Marelui Preot... Observațiile sale sunt păstrate pe planșe: fiecărei zodii îi corespunde un organ vulnerabil, fiecare individ născut într-o anumită zodie are un tip de personalitate diferit, fiecare zodie este influențată de anumite poziții astrale - probabil aceleași principii luate și azi, în calcul, la realizarea astrogramelor. Nu s-a schimbat nimic de-atunci, doar Inchiziția s-a stins, între timp...
Profețiile lui Nostradamus suscită și acum interesul lumii moderne. S-au făcut sute de studii de către lingviști și oameni de știință, după ce au observat că multe din profețiile sale nedatate puteau anunța evenimente ce aveau să se întâmple secole mai târziu. Cele mai multe dintre profețiile lui Nostradamus sunt despre dezastre: războaie, epidemii, cutremure, crime, inundații, secete... Din interpretarea specialiștilor aflăm că Nostradamus a menționat în scrierile sale chiar și schimbările neobișnuite ale vremii, pe care toți le resimțim în prezent, și faptul că acestea vor provoca dezastre naturale încă necunoscute de oameni: "Apa va fi văzută răsărind, așa cum este văzut pământul care ni se scurge de sub picioare". Entuziaștii i-au atribuit lui Nostradamus prezicerea multor evenimente din istoria lumii: Revoluția Franceză, succesul campaniilor lui Napoleon, declanșarea Primului Război Mondial, apariția dictatorului Hitler, inventarea bombei atomice, chiar și atacul terorist din 11 septembrie 2001 asupra turnurilor World Trade Center. Scepticii sunt de părere că popularitatea lui Nostradamus se datorează faptului că scrierilor sale le lipsesc precizia și datele specifice, putând fi suprapuse cu ușurință peste orice eveniment dramatic al omenirii.
*
Coborâm scările abrupte ale casei-muzeu. De jur-împrejur, pereții sunt tapetați cu scrierile sale celebre. Catrene așternute cu grijă ortografică, unul sub altul, ca o poezie fără sfârșit, despre ineluctabilul sfârșit al lumii. O poezie sumbră, bacoviană, plină de cețuri și corbi rău prevestitori.
O inimă mare, o minte sclipitoare
Ca multe alte personalități emblematice ale istoriei și culturii universale, Nostradamus a devenit, de-a lungul secolelor, victima propriei celebrități, care a depășit cu mult granița unui public avizat și chiar și a banalei culturi generale. Așa încât, omul de care întreaga Provence se simte mândră trece în lumea largă (iar România nu face excepție!) fie un vizionar excentric, fie un vraci cu puteri tenebroase. În fapt, însă, înainte de a scrie celebrele sale "Profeții", lucrare ce avea să se consacre drept unul dintre primele veritabile best-seller-uri mondiale, Michel de Nostradame era deja una dintre marile personalități medicale și culturale ale timpului său. Un om al cărui curaj, a cărui pricepere și a cărui devenire spirituală, rod al unei febrile experiențe de viață, în plin Ev Mediu occidental, i-au impresionat pe contemporanii săi, cu mult înainte ca vreunul dintre catrenele sale apocaliptice să fi fost așternut pe ciornele scrise de mână. Somitate a vremii sale, cu studii împlinite la două dintre marile universități ale Franței - Avignon și Montpellier -, Nostradamus a propus un sistem integrativ de înțelegere a universului: medicină, filosofie, astronomie, Cabala, credință. Creația lui Nostradamus e sinteza unei mari erudiții și a unei arzătoare trăiri, iar nu vreo obscură vrăjitorie, așa cum își imaginează mulți. O fabuloasă aventură a spiritului, pe care Provence, locul său natal, se simte datoare să o ilustreze în cele mai subtile detalii, în casa-muzeu de la Salon-de-Provence...
Fotografiile autorului