Toată lumea ştia că "finala" se va juca între Victor Ponta, candidatul USD, şi Klaus Johannis, reprezentantul ACL. Toţi observatorii au prevăzut ordinea în privinţa voturilor exprimate, plasarea pe primul loc a candidatului stângii fiind aproape inevitabilă. Ponta a avut în spate o grupare unitară (USD fiind o "mască" a PSD-ului, pentru că "sateliţii" nu sunt decât "filiale" ale sale) şi, în special, întreaga administraţie. Legea ce a permis, temporar, migrarea politică fără sancţiuni a primarilor şi-a produs primele efecte. Evident că, aproximativ 400 de primari ce au trecut în barca PSD (pentru accesarea mai facilă a fondurilor guvernamentale) şi-au făcut "datoria" şi vor acţiona la fel şi în turul secund. PSD-ul "a învăţat" şi din experienţa ultimului referendum, blindându-se faţă de acuzele de fraudă. La BEC s-au semnalat, de altfel, puţine încălcări interne ale "legii electorale". În schimb, în exteriorul ţării (pentru cei aproape trei milioane de români din diaspora) s-a făcut totul ca votul să aibă o pondere redusă. La ultimele "prezidenţiale", candidatul dreptei, T. Băsescu, a fost ales cu voturile emigranţilor. Cu riscul de a demonstra clar că este o instituţie complet aservită intereselor de grup, MAE a boicotat posibilitatea ca românii din străinătate să-şi poată exprima preferinţele. Că ţara s-a mai făcut o dată de râs nu a contat, "diplomaţii" fiind nevoiţi să solicite poliţiile locale pentru "apărarea" sediilor de "asediul" propriilor cetăţeni. Incidentul arată că băieţii care au organizat "lovitura de stat" din 2012 nu se vor mai împiedica de nimic. În context, însă, interesant este "scorul" candidatului de dreapta, Klaus Johannis realizând, totuşi, un procentaj net superior tuturor celorlalţi opozanţi la actuala putere.
Cu peste 30% din voturile exprimate, Klaus Johannis, candidatul ACL-ului, s-a detaşat clar de Elena Udrea, reprezentanta PMP-ului (în jur de 5%) şi de Monica Macovei, candidat independent (sub 5%), ambele reclamându-se de "dreapta". Falsul candidat din aceeaşi orientare, C. Popescu-Tăriceanu, nu a reuşit nici el un scor stimabil, procentul de aproape 6% reprezentând o cumulare a opţiunilor nostalgicilor USL (defuncta alianţă PSD-PNL) şi a "fanilor" fostului prim-ministru. Acum, C. Popescu-Tăriceanu, confirmat ca "om de paie" al PSD, nu-i poate oferi protectorului său, Victor Ponta, decât iluzia că, derutaţi de cele 10 procente dintre primii candidaţi, o parte a adevăraţilor liberali îşi vor reorienta votul la scrutinul următor. Calculul poate fi însă răsturnat, unii din votanţii săi neacceptând să susţină direct "duşmanul clasic al liberalismului", PSD-ul. Klaus Johannis a realizat un scor bun, deşi dreapta s-a vădit, încă o dată, incapabilă să atace solidar, din primul tur, obiectivul prezidenţial vizat. Incriminările de după votare nu-şi mai au rostul, tot aşa cum paralela cu alegerile din 2000 (când dreapta divizată i-a permis lui Ion Iliescu să joace singur şi să câştige) nu este semnificativă. Ceea ce contează acum este ca orgoliile perdanţilor de dreapta (Macovei, Udrea) să fie înlocuite cu o înţelegere raţională a situaţiei, anume că o victorie a stângii, ar confisca total instituţiile statului, semnificând pierderea tuturor câştigurilor statului de drept şi ale Justiţiei din ultimii ani. Solidarizarea, fie ea şi târzie, a dreptei ar echilibra situaţia şi ar pune, iarăşi, UDMR-ul (aliat momentan al USD-ului) în rolul de arbitru. Argumentul "ardelenismului" lui Klaus Johannis şi extracţia lui etnic-minoritară pot influenţa electoratul maghiar, chiar dacă liderii UDMR ar alege continuarea mariajului cu PSD.
Votul în turul secund al "prezidenţialelor" va fi unul preponderent emoţional, Klaus Johannis are extraordinarul avantaj de a fi din afara sistemului politic al României postcomuniste. Ca primar al Sibiului, s-a vădit un foarte bun administrator, blocând majoritatea acţiunilor diverselor grupări politice şi de interes locale. În Sibiu se vede buna gospodărire a managerului neinfluenţat politic. Johannis nu poate fi suspectat de o convenţie cu interesele "clanurilor" din sistem, cu baronii locali sau naţionali. Spre deosebire de Victor Ponta, el nu are niciun angajament faţă de "mafiile" generate de sistem (şi puternic afectate de acţiunile din ultima vreme ale Justiţiei independente). O victorie a candidatului atipic de dreapta ar reprezenta garanţia că societatea românească nu se va mai regăsi la dispoziţia partidului-stat, cum s-a întâmplat sub guvernările Iliescu-Năstase. Victoria lui Victor Ponta va duce nu numai la stoparea efortului Justiţiei de a continua lupta cu o corupţie ce a devenit endemică (chiar dacă "victimele" ei, marii corupţi, nu vor fi îndată eliberaţi), ci şi plasarea în fruntea statului a unui grup al "lupilor tineri", ce nu mai au niciun scrupul în exercitarea puterii şi în manipularea ansamblului social. Fie şi prin faptul că nu poate fi asociat în vreun fel acestui grup, Johannis reprezintă o primejdie pentru sistemul care a plasat România între codaşele Europei. Un preşedinte detaşat de "bizantinismul" politic românesc (amintind de "detaşarea" altui mare şef de stat, regele Carol I) ar fi, pentru UE şi NATO, argumentul că România nu se va plasa şi pe viitor în zona gri, a oscilaţiilor între democraţia vestică şi oligarhia autoritară din Est.
Şansa ca reprezentantul dreptei să câştige prezidenţialele este, aşadar, în ciuda ecartului de 10%, foarte mare. Sobrul Johannis nu poate fi "făcut din vorbe", cum încearcă să "joace" Victor Ponta. Administratorul corect nu poate pierde în faţa diletantului agresiv şi mincinos. Dar, reprezentantul stângii are de partea lui nu numai instituţiile administrative ale statului, primăriile şi consiliile judeţene dominate de USD-işti, ci şi un formidabil aparat mediatic, turat la maxim de spaima baronilor ce l-au pus în funcţiune de teamă că, fără o "ocupare completă" a statului, Justiţia nu-i va ierta. O manifestare a orgoliilor şi complexelor, idealiste sau meschine, ale liderilor dezbinaţi ai dreptei este, în situaţia dată, o greşeală de neiertat. România a avut aproape întotdeauna posibilitatea de a se salva de la o catastrofă sau alta, în ultimul moment. Pentru societatea ei civilă, pentru viitorul ei, alegerile din 16 noiembrie pot fi considerate un astfel de moment.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
