- Mai repede decât o aşteptam, iarna bate la uşă, şi odată cu ea, soseşte şi cortegiul de boli inerente temperaturilor reci. Abordată şi în numerele trecute ale revistei, cistita e cap de listă, o adevărată tortură pentru femei. Ce explică explozia bolii în acest sezon? Devin microbii mai agresivi?
- Cistita "clasică" are, într-adevăr, o cauză infecţioasă: colibacilul este cel mai frecvent germene care infectează mucoasa vezicală şi urina. Afecţiunea este întâlnită mult mai frecvent la femei, bacilul putând să ajungă uşor din zona perianală până în dreptul uretrei şi de aici să migreze în vezică. E important să amintesc faptul că principalul factor care predispune la apariţia infecţiei este constipaţia. Dacă infecţia recidivează frecvent, ar trebui făcut un control ecografic, pentru a vedea dacă vezica se goleşte complet după urinare, golirea incompletă fiind o cauză evidentă de recidivă, mai ales la femeile în vârstă, dar şi la tinerele care obişnuiesc să se abţină mult timp înainte de a merge la toaletă.
Există însă şi o cistită fără microbi, mult mai supărătoare, cauzată de apariţia unei "eczeme" în interiorul vezicii, care devine dureroasă în contact cu urina. Aceasta este vezica dureroasă cronică sau cistita interstiţială. Pacienta (pentru că apare cel mai des la femei) simte dureri exact ca la cistita clasică, dureri care se intensifică pe măsură ce se umple vezica, ceea ce-o face să se ducă mai des la toaletă, pentru a scăpa de disconfort. În stadiile incipiente, suferinţa poate apărea sub formă de crize de durere şi urinat des, săptămânale sau lunare, care se ameliorează la căldură şi se agravează la frig, după consumul alimentelor condimentate şi acre sau după un contact sexual. Pacienta se gândeşte imediat la o posibilă cistită, dar urina, la analiză, nu este infectată.
- Ce soluţii de vindecare au pacientele cu cistită interstiţială?
- Afecţiunea poate fi ameliorată prin evitarea alimentelor care o declanşează, prin medicaţie specifică şi tratamente cu plante medicinale care modifică pH-ul urinei. De asemenea, pot fi folosite instilaţii vezicale prin care sunt introduse în vezica urinară substanţe care să trateze "eczema". Când crizele se înteţesc şi pacienta nu mai poate dormi din cauza drumurilor dese pe care le face la toaletă, se pot folosi şi medicamente care se adresează durerii cronice. În practica medicală, am întâlnit numeroase paciente care, cu instilaţii, cu medicaţie şi cu regim alimentar, nu mai acuză dureri. Urinarea lor este în continuare mai frecventă decât la alte persoane, dar dispariţia durerii este principalul beneficiu.
Vezica hiperactivă
- Pacientele cu cistită au şi pierderi spontane de urină?
- În majoritatea cazurilor, aceste paciente nu pierd urina. Din contră, ele urinează mai greu, deoarece durerea cvasipermanentă le face să contracte mereu perineul, care nu se mai relaxează la urinare. Persoanele care pierd urina suferă de vezică hiperactivă, un fel de vezică "nervoasă". Aceste persoane urinează des, dar nu din cauza durerii, ci pentru că senzaţia de a urina, atunci când apare, este atât de intensă încât, din frica de a nu pierde urina, se grăbesc să ajungă la toaletă. Această senzaţie imperioasă de urinare le strică tot programul, făcându-le să cunoască toate toaletele din zonele lor de deplasare. Vezica hiperactivă poate fi întâlnită atât la femei, cât şi la bărbaţi, şi se accentuează odată cu înaintarea în vârstă. Contrar unor opinii medicale, în majoritatea cazurilor, nu are vreo legătură cu mărirea în volum a prostatei la bărbaţi sau cu ruptura de perineu la femei.
- Termenul "vezică nervoasă" are vreo legătură cu nervozitatea sau starea psihică a bolnavului? Poate fi inclusă această afecţiune în grupul bolilor psihosomatice?
- Nu, este vorba doar de o afectare locală a vezicii urinare, ceea ce face ca vezica să nu mai fie relaxată, cum ar fi normal, ci să aibă contracţii în timpul umplerii, care generează acea senzaţie imperioasă de urinare. Ca urmare, medicamentele care calmează muşchiul vezicii sunt o soluţie eficientă de tratament. Însă, cum toate medicamentele au efecte adverse, şi acestea provoacă neplăceri, în special constipaţie şi uscăciune a gurii. De curând, a apărut o nouă clasă de medicamente, care nu dau aceste reacţii adverse, însă trebuie folosite cu precauţie de persoanele cu boli cardiace.
- Există şi soluţii de tratare fără medicamente a vezicii hiperactive?
Din nefericire, există şi pacienţi la care vezica nu se linişteşte cu niciuna dintre metodele amintite. În aceste cazuri (destul de rare), muşchiul vezicii poate fi injectat cu toxină botulinică, procedură care are un efect intens relaxant asupra grabei la urinare. Acest tratament le este foarte util mai ales pacienţilor care asociază şi pierderi de urină la senzaţia de imperiozitate.
Tot ca o noutate, aş vrea să anunţ înfiinţarea unui centru medical pentru tulburări urinare, finanţat cu fonduri europene, care oferă asistenţă medicală pentru persoanele ce necesită instilaţii vezicale, stimulări electrice, investigaţii urodinamice şi consiliere asupra regimului de viaţă, pentru ameliorarea acestor tulburări.
- Vezica urinară este un organ care ridică probleme la orice vârstă?
- Nu se poate spune că există probleme vezicale specifice vârstei. Cistita poate apărea la femei atât tinere, cât şi vârstnice. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul urinării frecvente sau al pierderilor de urină, cu toate că acestea din urmă se accentuează cu înaintarea în vârstă. Urinarea frecventă şi urinarea în timpul nopţii afectează atât femeile, cât şi bărbaţii.
Urinarea nocturnă
- Mulţi dintre cititorii revistei ne cer sfaturi în legătură cu problema urinărilor dese pe timpul nopţii. Ce tratamente le recomandaţi?
- O urinare pe noapte este considerată normală. De cele mai multe ori, urinările frecvente din timpul nopţii nu au o cauză locală, cum ar fi mărirea în volum a prostatei la bărbaţi sau ruptura de perineu la femei, ci o cauză generală, de regulă circulatorie. De exemplu, edemele membrelor inferioare pot explica urinările frecvente noaptea. Producţia crescută de urină pe timpul nopţii, determinată de rinichi, poate fi o altă cauză. Într-o mai mică măsură, chiar şi consumul de lichide seara poate explica frecvenţa urinărilor pe timp de noapte. Notarea volumului de urină eliminat în 24 de ore poate face diferenţa între cauzele urinărilor nocturne. Eliminarea unui volum mic de urină la fiecare din urinările nocturne poate fi un semn de hiperactivitate a vezicii sau de retenţie cronică de urină, în timp ce eliminarea unor volume mari (peste 300 ml) ne dă suspiciunea unei cauze circulatorii sau renale. Când volumele eliminate sunt mici, i se poate da pacientului un calmant vezical sau se pot face stimulări electrice ale nervului tibial. Când volumele eliminate sunt mari, tratamentul trebuie să se adreseze retenţiei de apă şi problemelor circulatorii. Restricţia de a consuma apă seara ajută, dar destul de puţin. De asemenea, picioarele ţinute ridicate pe o pernă seara, timp de circa 3 ore, la nivelul pieptului, ajută atunci când există edeme ale gambelor. Eliminarea apei de la nivelul gambelor şi evacuarea acesteia prin urină înainte de culcare pot diminua urinarea nocturnă.
Retenţia de urină
- Ce soluţii au pacienţii cu retenţie de urină?
D-l dr. ANDREI MANU-MARIN poate fi contactat la cabinetul EVOMED din Bucureşti, str. Agricultori nr. 116 A, sector 2, tel. 0740/07.73.37,
e-mail: office@evo-med.ro, www.evo-med.ro
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
