- Mai repede decât o așteptam, iarna bate la ușă, și odată cu ea, sosește și cortegiul de boli inerente temperaturilor reci. Abordată și în numerele trecute ale revistei, cistita e cap de listă, o adevărată tortură pentru femei. Ce explică explozia bolii în acest sezon? Devin microbii mai agresivi?
- Cistita "clasică" are, într-adevăr, o cauză infecțioasă: colibacilul este cel mai frecvent germene care infectează mucoasa vezicală și urina. Afecțiunea este întâlnită mult mai frecvent la femei, bacilul putând să ajungă ușor din zona perianală până în dreptul uretrei și de aici să migreze în vezică. E important să amintesc faptul că principalul factor care predispune la apariția infecției este constipația. Dacă infecția recidivează frecvent, ar trebui făcut un control ecografic, pentru a vedea dacă vezica se golește complet după urinare, golirea incompletă fiind o cauză evidentă de recidivă, mai ales la femeile în vârstă, dar și la tinerele care obișnuiesc să se abțină mult timp înainte de a merge la toaletă.
Există însă și o cistită fără microbi, mult mai supărătoare, cauzată de apariția unei "eczeme" în interiorul vezicii, care devine dureroasă în contact cu urina. Aceasta este vezica dureroasă cronică sau cistita interstițială. Pacienta (pentru că apare cel mai des la femei) simte dureri exact ca la cistita clasică, dureri care se intensifică pe măsură ce se umple vezica, ceea ce-o face să se ducă mai des la toaletă, pentru a scăpa de disconfort. În stadiile incipiente, suferința poate apărea sub formă de crize de durere și urinat des, săptămânale sau lunare, care se ameliorează la căldură și se agravează la frig, după consumul alimentelor condimentate și acre sau după un contact sexual. Pacienta se gândește imediat la o posibilă cistită, dar urina, la analiză, nu este infectată.
- Ce soluții de vindecare au pacientele cu cistită interstițială?
- Afecțiunea poate fi ameliorată prin evitarea alimentelor care o declanșează, prin medicație specifică și tratamente cu plante medicinale care modifică pH-ul urinei. De asemenea, pot fi folosite instilații vezicale prin care sunt introduse în vezica urinară substanțe care să trateze "eczema". Când crizele se întețesc și pacienta nu mai poate dormi din cauza drumurilor dese pe care le face la toaletă, se pot folosi și medicamente care se adresează durerii cronice. În practica medicală, am întâlnit numeroase paciente care, cu instilații, cu medicație și cu regim alimentar, nu mai acuză dureri. Urinarea lor este în continuare mai frecventă decât la alte persoane, dar dispariția durerii este principalul beneficiu.
Vezica hiperactivă
- Pacientele cu cistită au și pierderi spontane de urină?
- În majoritatea cazurilor, aceste paciente nu pierd urina. Din contră, ele urinează mai greu, deoarece durerea cvasipermanentă le face să contracte mereu perineul, care nu se mai relaxează la urinare. Persoanele care pierd urina suferă de vezică hiperactivă, un fel de vezică "nervoasă". Aceste persoane urinează des, dar nu din cauza durerii, ci pentru că senzația de a urina, atunci când apare, este atât de intensă încât, din frica de a nu pierde urina, se grăbesc să ajungă la toaletă. Această senzație imperioasă de urinare le strică tot programul, făcându-le să cunoască toate toaletele din zonele lor de deplasare. Vezica hiperactivă poate fi întâlnită atât la femei, cât și la bărbați, și se accentuează odată cu înaintarea în vârstă. Contrar unor opinii medicale, în majoritatea cazurilor, nu are vreo legătură cu mărirea în volum a prostatei la bărbați sau cu ruptura de perineu la femei.
- Termenul "vezică nervoasă" are vreo legătură cu nervozitatea sau starea psihică a bolnavului? Poate fi inclusă această afecțiune în grupul bolilor psihosomatice?
- Nu, este vorba doar de o afectare locală a vezicii urinare, ceea ce face ca vezica să nu mai fie relaxată, cum ar fi normal, ci să aibă contracții în timpul umplerii, care generează acea senzație imperioasă de urinare. Ca urmare, medicamentele care calmează mușchiul vezicii sunt o soluție eficientă de tratament. Însă, cum toate medicamentele au efecte adverse, și acestea provoacă neplăceri, în special constipație și uscăciune a gurii. De curând, a apărut o nouă clasă de medicamente, care nu dau aceste reacții adverse, însă trebuie folosite cu precauție de persoanele cu boli cardiace.
- Există și soluții de tratare fără medicamente a vezicii hiperactive?
- Pacienții care prezintă risc la medicamentele amintite sau cei la care acestea nu aduc îmbunătățiri notabile pot beneficia de un tratament mai modern, care constă în stimularea electrică a centrilor ce relaxează vezica. Nervul tibial posterior, care trece pe lângă gleznă, poate fi folosit pentru această procedură, deoarece urcă până la centrii nervoși care controlează relaxarea vezicii. Se aplică pe piele doi electrozi și se efectuează ședințe de câte 20 de minute, de două ori pe săptămână, timp de 10 săptămâni. Apoi, pacientul revine o dată pe lună, pentru ședințe de întreținere. Rezultate vizibile ale tratamentului apar după circa cinci sedințe, fiind diminuate atât senzația de grabă la urinat, cât și episoadele de urinări imperioase. Această metodă nu are reacții adverse și poate fi folosită în asociere cu medicamentele amintite, care astfel pot fi recomandate în doze mai mici.
Din nefericire, există și pacienți la care vezica nu se liniștește cu niciuna dintre metodele amintite. În aceste cazuri (destul de rare), mușchiul vezicii poate fi injectat cu toxină botulinică, procedură care are un efect intens relaxant asupra grabei la urinare. Acest tratament le este foarte util mai ales pacienților care asociază și pierderi de urină la senzația de imperiozitate.
Tot ca o noutate, aș vrea să anunț înființarea unui centru medical pentru tulburări urinare, finanțat cu fonduri europene, care oferă asistență medicală pentru persoanele ce necesită instilații vezicale, stimulări electrice, investigații urodinamice și consiliere asupra regimului de viață, pentru ameliorarea acestor tulburări.
- Vezica urinară este un organ care ridică probleme la orice vârstă?
- Nu se poate spune că există probleme vezicale specifice vârstei. Cistita poate apărea la femei atât tinere, cât și vârstnice. Același lucru este valabil și în cazul urinării frecvente sau al pierderilor de urină, cu toate că acestea din urmă se accentuează cu înaintarea în vârstă. Urinarea frecventă și urinarea în timpul nopții afectează atât femeile, cât și bărbații.
Urinarea nocturnă
- Mulți dintre cititorii revistei ne cer sfaturi în legătură cu problema urinărilor dese pe timpul nopții. Ce tratamente le recomandați?
- O urinare pe noapte este considerată normală. De cele mai multe ori, urinările frecvente din timpul nopții nu au o cauză locală, cum ar fi mărirea în volum a prostatei la bărbați sau ruptura de perineu la femei, ci o cauză generală, de regulă circulatorie. De exemplu, edemele membrelor inferioare pot explica urinările frecvente noaptea. Producția crescută de urină pe timpul nopții, determinată de rinichi, poate fi o altă cauză. Într-o mai mică măsură, chiar și consumul de lichide seara poate explica frecvența urinărilor pe timp de noapte. Notarea volumului de urină eliminat în 24 de ore poate face diferența între cauzele urinărilor nocturne. Eliminarea unui volum mic de urină la fiecare din urinările nocturne poate fi un semn de hiperactivitate a vezicii sau de retenție cronică de urină, în timp ce eliminarea unor volume mari (peste 300 ml) ne dă suspiciunea unei cauze circulatorii sau renale. Când volumele eliminate sunt mici, i se poate da pacientului un calmant vezical sau se pot face stimulări electrice ale nervului tibial. Când volumele eliminate sunt mari, tratamentul trebuie să se adreseze retenției de apă și problemelor circulatorii. Restricția de a consuma apă seara ajută, dar destul de puțin. De asemenea, picioarele ținute ridicate pe o pernă seara, timp de circa 3 ore, la nivelul pieptului, ajută atunci când există edeme ale gambelor. Eliminarea apei de la nivelul gambelor și evacuarea acesteia prin urină înainte de culcare pot diminua urinarea nocturnă.
Retenția de urină
- Ce soluții au pacienții cu retenție de urină?
- Dacă după o micțiune rămân în vezica urinară mai mult de 150 ml de urină, putem spune că pacientul are retenție cronică de urină. Această problemă poate predispune la infecții urinare, urinări dese, urinări noaptea și pierderi de urină în somn. Cauza retenției poate fi un mușchi vezical obosit (din cauza vârstei sau a unei neuropatii, cum se întâmplă la diabetici) ori o obstrucție care poate fi dată de prostată la bărbați sau de o îngustare a uretrei la femei. Diferența dintre cele două situații poate fi făcută de o analiză care măsoară presiunea din vezică, numită urodinamică. Este important să aflăm cauza, deoarece în caz de obstrucție, se tratează sau se operează prostata, iar în caz de mușchi vezical obosit, putem recomanda medicamente care ajută la evacuarea completă a urinei. Uneori, se poate recurge la sondaj, pentru eliminarea reziduului vezical.
D-l dr. ANDREI MANU-MARIN poate fi contactat la cabinetul EVOMED din București, str. Agricultori nr. 116 A, sector 2, tel. 0740/07.73.37,
e-mail: office@evo-med.ro, www.evo-med.ro