Bolile "tabu" ale femeilor (2)

- Tratamente cu plante, alimente şi tehnici orientale -

INFECŢII URINARE - CISTITĂ

Plante

Suc de răchiţele (Vaccinium oxoccocus)
Cercetări recente întreprinse de americani şi israe­lieni au confirmat înţelepciunea vindecătorilor vi­kingi, care foloseau boabele de răchiţele pentru vin­de­carea afecţiunilor vezicii urinare. Ele conţin o sub­stanţă activă care împiedică bacteria E.coli să se ata­şeze de peretele vezicii sau al căilor urinare.
Reţetă: se recomandă 1 litru de suc de răchiţele pe zi, nediluat cu apă şi neîndulcit. În cazul când fructele proaspete se procură greu, aceiaşi specialişti recoman­dă administrarea de pastile sau gelule moi de răchiţele. Pentru a obţine echivalentul a 1 litru de suc pe zi, tre­buie luate 4 comprimate. Medicii recomandă câte 2 pastile de 3 ori pe zi. (Cran-Urin sau Cranactin sunt cele mai cunoscute preparate.)

Ceai de strugurii-ursului (Arctostaphyllos uva-ursi)
Reţetă: infuzie dintr-o linguriţă de frunze uscate care se opăresc cu 250 ml apă în clocot. Se lasă vasul acoperit 15 minute, apoi se strecoară. Se beau 2 căni pe zi.
Ceaiul de strugurii-ursului nu se bea mai mult de 7 zile la rând şi nu se fac mai mult de 5 cure pe an. E foarte puternic.
* Pulbere de frunze uscate - se ia câte un vârf de cuţit, de trei ori pe zi.

Apă de orz
Reţetă: 1 cană de boabe de orz se spală bine în apă rece, apoi se clătesc cu apă fierbinte şi se pun la fiert, pe foc mic, în 2 litri de apă. Se lasă să mijotească până ce lichidul scade la jumătate. Orzul se strecoară şi poate fi adăugat în salate. Din apa de orz se bea câte o ceşcuţă de cafea, cu o oră înainte de mesele princi­pale şi cu o oră înainte de culcare (să fie ultimul ali­ment al zilei).

Ceai de salvie şi mentă
Sunt folosite de herboriştii chinezi pentru tratarea infecţiilor vezicii şi ale rinichilor.
Reţetă: în 500 ml apă clocotită se pune câte o lin­gură de frunze de mentă şi salvie. Se lasă la infuzat 10 minute, apoi se beau câte 2 căni pe zi, vreme înde­lungată.

Vin de rădăcină de stânjenel
Era remediul considerat drept "suprem" de călugă­riţa vindecătoare Hildegard von Bingen. Se prepară din rădăcina bine curăţată şi pisată a plantei, fiartă în vin. Se beau trei căni pe zi.

Alimente

Apă cu oţet de mere
O reţetă veche practicată în Finlanda recomandă băutul apei, înghiţitură de înghiţitură, pe toată durata zilei - circa 2 litri (8 pahare pe zi). Efectul creşte dacă în apă se pune şi oţet de mere - 10 linguriţe la 3 litri de apă.

Iaurt
Preventiv, un mic dejun compus din iaurt şi un pumn de afine cu coajă de culoare verzuie apără fe­meile de infecţiile urinare. Conform unor studii re­cen­te, culturile vii de bacterii conţinute în iaurt combat E.coli. Dar atenţie! Multe firme de produse lactate încălzesc laptele după ce fermentează, şi bacteriile mor. În SUA, pe aceste produse se scrie obligatoriu "tratate termic"! Evitaţi acest tip de iaurturi şi ale­geţi-le pe acelea cu inscripţia "produs care conţine culturi vii". Efectul iaurtului asupra infecţiilor vagi­nale spo­reşte, dacă se combină cu plante care conţin inulină: păpădia şi andivele.
Iaurtul se recomandă să fie introdus şi vaginal, ime­diat după relaţiile sexuale. El poate fi de asemenea diluat cu apă, pentru un duş vaginal. Înlătură senzaţia de urinare iminentă.

Tulpini verzi de ţelină
Ţelina îmbunătăţeşte şi sporeşte calitatea şi canti­tatea urinei şi este ideală în tratarea infecţiilor vagi­nale. Consumaţi din belşug ţelină crudă, în toate fe­lurile - salată, suc - combinată cu morcovi şi pă­trun­jel. Sporesc volumul urinei şi întăresc tractul uri­nar.

Cum vă puteţi feri de infecţii urinare

* Beţi zilnic cel puţin 8 pahare de apă.
* Când simţiţi nevoia să urinaţi, mergeţi imediat la toaletă. (O vezică plină este mult mai predispusă la in­fecţii.)
* După ce urinaţi, fo­losiţi hârtia igienică din­spre faţă spre spate, pentru ca bacteriile din rect să nu ajungă în uretră.
* Faceţi duş, nu baie.
* Înainte şi după actul sexual, beţi un pahar cu apă.
* La cel târziu 15 mi­nute după actul sexual, în­cercaţi să urinaţi.
* Evitaţi băuturile cu efect iritant: alcoolul tare, cafeaua şi cola.

Tehnici orientale

Acupresură
Pentru a uşura rinichii şi vezica, masaţi uşor mar­ginile exterioare ale tăl­pilor, de-a lungul liniei care porneşte de la degetul mic. Mai există două punc­te de acupresură: în mijlocul limbii şi pe de­getul mare.
Exercitaţi o presiune uşoară asupra limbii cu dinţii sau cu o lingură de supă, apoi masaţi fiecare deget mare de la picioare.

INCONTINENŢA URINARĂ

Muşchii interiori ai vezicii pot să slăbească odată cu vârsta, ceea ce poate duce la pierderea necontrolată a urinei, mai ales când femeile râd sau tuşesc. Pot suferi de incontinenţă şi persoanele care suferă de constipaţie gravă, bărbaţii atinşi de hipertrofia pros­tatei, femeile care au rămas cu sechele după o naştere. Uneori, incontinenţa poate fi şi efectul secundar al unor medicamente.

Plante

Ulei de sunătoare
Puneţi 5 picături de ulei în două linguriţe de apă şi amestecaţi. Luaţi de patru ori pe zi.

Nuci verzi
Se prepară o infuzie din 1 1/2 linguriţă coajă de nuci verzi, peste care se toarnă 250 ml apă în clocot. Se lasă acoperit 20 de minute. Se stre­coară. Se beau 2 căni pe zi.

Decoct de sclipeţi (Potentilla erecta)
O linguriţă pulbere de rădăcină uscată se fierbe 15 minute în 250 ml apă. Se strecoară şi se bea cu înghiţituri rare.

Seminţe de urzică (Urtica dioica)
Două-trei grame de seminţe de urzică mă­cinate se iau seara, împreună cu o linguriţă de miere.

Tehnici orientale

Presopunctură
Chinezii au descoperit două puncte de urgenţă, pe care trebuie apăsat atunci când simţim nevoia impe­rioasă de a urina. Eficienţa tratamentului se reduce la o jumătate de oră, ceea ce une­ori este suficient.
Reţetă: apăsaţi puternic pe partea exterioară a labei piciorului drept, pe excres­cenţa osoasă care se află în spatele degetului mic. Celă­lalt punct se află pe exte­riorul labei piciorului drept, la jumătatea distanţei din­tre degetul mic şi gleznă. Apă­saţi puternic.

Exerciţiile Kegel

Au fost denumite astfel după numele medicului Ar­nold Kegel (1894 - 1981), care a căutat o metodă pen­tru contro­lul incontinenţei urinare. Aceste exerciţii în­tăresc musculatura planşeu­lui pelvin care susţine uretra, vezica urinară, ute­rul şi rec­tul. Medicii le recomandă fe­meilor care suferă de in­continenţă la efort sau pro­laps uterin, în timpul sar­ci­nii şi imediat după naştere, celor care au suferit o intervenţie chirurgicală abdominală sau o operaţie de cezariană.

Tipul I - Contracţii lente
Execuţie: contractaţi puternic muşchii pubococ­cigieni, ca şi cum aţi vrea să opriţi fluxul urinar. Păs­traţi contracţia 3-5 secunde, şi apoi relaxaţi-vă. Repe­taţi exerciţiul. Veţi observa că pe măsură ce îl repetaţi, vă simţiţi din ce în ce mai bine.

Tipul II - Contracţii rapide
Contractaţi şi relaxaţi alternativ muşchii pubococ­cigieni, cât puteţi de repede. Şi cât puteţi de mult. La început. Pe măsură ce numărul repetiţiilor creşte, vă simţiţi din ce în ce mai puternici.

Tipul III - Împingeri
E ca şi cum v-aţi forţa să urinaţi. Când faceţi exer­ciţiile, puneţi în acţiune şi musculatura abdominală, şi întreaga musculatură din zona bazinului. Şi acum, antrenamentul:
* 50 de contracţii lente
* 50 de contracţii rapide
* 50 de împingeri.
Această serie se face de cel puţin cinci ori pe zi. Du­pă o săptămână, mai adăugaţi încă zece repetări la fiecare dintre cele trei tipuri de contracţii. Şi conti­nuaţi aşa, săptămânal, până ajungeţi la serii compuse din o sută de repetări. Dacă la capătul unei serii apare oboseala, nu abandonaţi. Vă odihniţi puţin şi reluaţi exerciţiul. În scurtă vreme, incontinenţa va fi doar o amintire urâtă.

(În numărul viitor - tratamente pentru Sindromul premenstrual şi durerile menstruale)