- Nu cred că o abţinere temporară a DNA de la acţiuni spectaculoase pe perioada campaniei electorale ar trebui să ne îngrijoreze. Orice acţiune a procurorilor anticorupţie în acest interval ar putea fi interpretată ca o implicare în cursa prezidenţială, încurajând speculaţiile privind politizarea instituţiei şi periclitându-i reputaţia şi credibilitatea. De altfel, discreţia procurorilor pe perioada campaniei a devenit deja o practică consacrată. În plus, mi se pare că în ultimele luni, DNA a finalizat dosare extrem de importante, cu profunde şi ample implicaţii politice, cum ar fi dosarul Microsoft, care vizează o mafie transpartinică de spoliere a bugetului public în favoarea unor firme private cu protecţie politică şi, se pare, sindicală. Ancheta a ajuns periculos de aproape de actualul premier şi de actualul preşedinte, activ implicat (din păcate) în campania electorală a Elenei Udrea, fosta soţie a lui Dorin Cocoş, cel care a devenit un personaj important în recentele anchete anticorupţie. În plus, se pregăteşte dosarul EADS, care se pare că va fi mai dur decât Microsoft, la adresa elitelor noastre politice. Să nu uităm, de asemenea, de reactivarea anchetelor penale în cazurile unor "monştri sacri" ai PSD, cum sunt Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu, la scurtă vreme după ce colegii lor de partid Bunea Stancu şi Duicu au fost trimişi în judecată. De fapt, datele concrete arată că DNA a fost extrem de activă pe tot parcursul anului, finalizând dosare care păreau să zacă din 2008 şi 2009, din motive pe care nu le cunoaştem şi le putem doar bănui, de aceea nu ne vom lansa în speculaţii. Totodată, să nu uităm că unul din cei mai puternici şi nocivi politicieni ai tranziţiei, Dan Voiculescu, se află acum după gratii, graţie curajului şi integrităţii unor judecători de la ÎCCJ, ceea ce nu este puţin lucru, într-un an electoral.
Toate acestea nu înseamnă însă că justiţia românească se află la adăpost de presiunile oamenilor politici corupţi. Dimpotrivă, după cum am văzut în 2012, o majoritate parlamentară iresponsabilă şi ticăloşită poate schimba oricând legile care astăzi garantează independenţa justiţiei şi funcţionarea corectă a instituţiilor statului şi poate arunca peste bord personalităţile care se călăuzesc după legi şi principii, refuzând dictatul puterii politice, cum a făcut cu Avocatul Poporului acum doi ani. De altfel, numirea procurorului general prin negociere politică, şi nu potrivit unor proceduri de bună practică, stabilite cu mare greutate şi grijă, ne-a demonstrat deja că toate realizările din domeniul instaurării şi consolidării statului de drept pot fi reversibile. Înseşi realizările DNA şi ale instanţelor în dosarele baronilor corupţi au adus în prim-plan presiunile furibunde ale acestora din urmă, în direcţia anihilării DNA şi a schimbării conducerii ÎCCJ. Ce se va întâmpla, deci, dacă Victor Ponta, marioneta acestor baroni, va deveni preşedinte? Iată o întrebare la care merită să medităm înainte de a merge la vot.
- La scurtă vreme înaintea alegerilor prezidenţiale, între candidatul Puterii, Victor Ponta, şi candidatul Opoziţiei, Klaus Johannis, nu a avut încă loc o confruntare decisivă, din care românii să înţeleagă ce bucate vor fi puse pe masă. Ai zice, mai degrabă, că cei doi dansează cadril...
- Regulile CNA au împiedicat până acum organizarea unei dezbateri decisive între principalii candidaţi la alegerile prezidenţiale înainte de primul tur, deoarece trebuie asigurat timp de emisie echitabil şi pentru ceilalţi candidaţi. Ceea ce am putea vedea, în cel mai bun caz, ar fi una sau două emisiuni cu mai mulţi candidaţi. Abia după primul tur de scrutin, când rămân în cursă doar primii doi clasaţi, se poate organiza o confruntare decisivă între aceştia. Într-un fel, aceste reglementări nu sunt lipsite de logică, deoarece nu putem şti ce se va întâmpla pe 2 noiembrie şi, pe de altă parte, ar trebui să cunoaştem opţiunile tuturor candidaţilor, nu numai ale celor clasaţi pe primele două locuri în clasamentele stabilite de nişte sondaje de opinie a căror credibilitate ne-am învăţat din experienţă s-o evaluăm cu prudenţă. În realitate, nu ştim care sunt şansele reale ale unor candidaţi ca Monica Macovei sau chiar Teodor Meleşcanu. În fond, Klaus Johannis nu este singurul candidat al opoziţiei faţă de PSD, ci doar cel al principalei alianţe politice care se declară de opoziţie - PDL mai demult, PNL mai recent - dar asupra căreia planează serioase suspiciuni de "blat" cu PSD. În plus, domnul Johannis este un candidat slab, cu serioase inabilităţi de comunicare, astfel încât poate că nici nu şi-ar dori o confruntare directă cu un demagog sonor şi fără scrupule, de tipul lui Victor Ponta. Probabil ar fi mai interesantă o dezbatere între candidatul PSD şi Monica Macovei, foarte activă, radicală şi lipsită de vulnerabilităţile politice ale domnului Johannis, pe care, să nu uităm, Victor Ponta l-a sprijinit în 2009 pentru funcţia de premier, în numele aşa-numitei "coaliţii Grivco". De altfel, suspiciunile privind o anumită înţelegere între cei doi (Victor Ponta şi Klaus Johannis) sunt greu de contracarat, şi însăşi ieşirea PNL din USL s-a realizat printr-o manevră bizară, când PNL cerea în mod absurd, numirea lui Klaus Johannis ca ministru de finanţe şi, totodată, vicepremier pentru probleme de siguranţă naţională, în locul lui Gabriel Oprea. Este greu să nu crezi că a fost vorba de un divorţ aranjat astfel încât partidele din (fosta) USL să controleze ambii candidaţi din turul final al prezidenţialelor, urmând să se reconcilieze după alegeri, în numele interesului naţional, desigur! Ulterior, desemnarea lui Klaus Johannis drept candidat din partea ACL, în dauna mult mai combativului Cătălin Predoiu, a trezit suspiciunea că Vasile Blaga face parte şi el din acest infam aranjament. În tot cazul, i-a furnizat PSD exact contracandidatul de care avea nevoie şi care îi pune mult mai puţine probleme decât i-ar fi pus Cătălin Predoiu. Să lăsăm însă speculaţiile şi să aşteptăm dezbaterea finală, cea dinaintea celui de al doilea tur al prezidenţialelor, care va reprezenta, inevitabil, un moment al adevărului.