- Nu cred că o abținere temporară a DNA de la acțiuni spectaculoase pe perioada campaniei electorale ar trebui să ne îngrijoreze. Orice acțiune a procurorilor anticorupție în acest interval ar putea fi interpretată ca o implicare în cursa prezidențială, încurajând speculațiile privind politizarea instituției și periclitându-i reputația și credibilitatea. De altfel, discreția procurorilor pe perioada campaniei a devenit deja o practică consacrată. În plus, mi se pare că în ultimele luni, DNA a finalizat dosare extrem de importante, cu profunde și ample implicații politice, cum ar fi dosarul Microsoft, care vizează o mafie transpartinică de spoliere a bugetului public în favoarea unor firme private cu protecție politică și, se pare, sindicală. Ancheta a ajuns periculos de aproape de actualul premier și de actualul președinte, activ implicat (din păcate) în campania electorală a Elenei Udrea, fosta soție a lui Dorin Cocoș, cel care a devenit un personaj important în recentele anchete anticorupție. În plus, se pregătește dosarul EADS, care se pare că va fi mai dur decât Microsoft, la adresa elitelor noastre politice. Să nu uităm, de asemenea, de reactivarea anchetelor penale în cazurile unor "monștri sacri" ai PSD, cum sunt Radu Mazăre și Nicușor Constantinescu, la scurtă vreme după ce colegii lor de partid Bunea Stancu și Duicu au fost trimiși în judecată. De fapt, datele concrete arată că DNA a fost extrem de activă pe tot parcursul anului, finalizând dosare care păreau să zacă din 2008 și 2009, din motive pe care nu le cunoaștem și le putem doar bănui, de aceea nu ne vom lansa în speculații. Totodată, să nu uităm că unul din cei mai puternici și nocivi politicieni ai tranziției, Dan Voiculescu, se află acum după gratii, grație curajului și integrității unor judecători de la ÎCCJ, ceea ce nu este puțin lucru, într-un an electoral.
Toate acestea nu înseamnă însă că justiția românească se află la adăpost de presiunile oamenilor politici corupți. Dimpotrivă, după cum am văzut în 2012, o majoritate parlamentară iresponsabilă și ticăloșită poate schimba oricând legile care astăzi garantează independența justiției și funcționarea corectă a instituțiilor statului și poate arunca peste bord personalitățile care se călăuzesc după legi și principii, refuzând dictatul puterii politice, cum a făcut cu Avocatul Poporului acum doi ani. De altfel, numirea procurorului general prin negociere politică, și nu potrivit unor proceduri de bună practică, stabilite cu mare greutate și grijă, ne-a demonstrat deja că toate realizările din domeniul instaurării și consolidării statului de drept pot fi reversibile. Înseși realizările DNA și ale instanțelor în dosarele baronilor corupți au adus în prim-plan presiunile furibunde ale acestora din urmă, în direcția anihilării DNA și a schimbării conducerii ÎCCJ. Ce se va întâmpla, deci, dacă Victor Ponta, marioneta acestor baroni, va deveni președinte? Iată o întrebare la care merită să medităm înainte de a merge la vot.
- La scurtă vreme înaintea alegerilor prezidențiale, între candidatul Puterii, Victor Ponta, și candidatul Opoziției, Klaus Johannis, nu a avut încă loc o confruntare decisivă, din care românii să înțeleagă ce bucate vor fi puse pe masă. Ai zice, mai degrabă, că cei doi dansează cadril...
- Regulile CNA au împiedicat până acum organizarea unei dezbateri decisive între principalii candidați la alegerile prezidențiale înainte de primul tur, deoarece trebuie asigurat timp de emisie echitabil și pentru ceilalți candidați. Ceea ce am putea vedea, în cel mai bun caz, ar fi una sau două emisiuni cu mai mulți candidați. Abia după primul tur de scrutin, când rămân în cursă doar primii doi clasați, se poate organiza o confruntare decisivă între aceștia. Într-un fel, aceste reglementări nu sunt lipsite de logică, deoarece nu putem ști ce se va întâmpla pe 2 noiembrie și, pe de altă parte, ar trebui să cunoaștem opțiunile tuturor candidaților, nu numai ale celor clasați pe primele două locuri în clasamentele stabilite de niște sondaje de opinie a căror credibilitate ne-am învățat din experiență s-o evaluăm cu prudență. În realitate, nu știm care sunt șansele reale ale unor candidați ca Monica Macovei sau chiar Teodor Meleșcanu. În fond, Klaus Johannis nu este singurul candidat al opoziției față de PSD, ci doar cel al principalei alianțe politice care se declară de opoziție - PDL mai demult, PNL mai recent - dar asupra căreia planează serioase suspiciuni de "blat" cu PSD. În plus, domnul Johannis este un candidat slab, cu serioase inabilități de comunicare, astfel încât poate că nici nu și-ar dori o confruntare directă cu un demagog sonor și fără scrupule, de tipul lui Victor Ponta. Probabil ar fi mai interesantă o dezbatere între candidatul PSD și Monica Macovei, foarte activă, radicală și lipsită de vulnerabilitățile politice ale domnului Johannis, pe care, să nu uităm, Victor Ponta l-a sprijinit în 2009 pentru funcția de premier, în numele așa-numitei "coaliții Grivco". De altfel, suspiciunile privind o anumită înțelegere între cei doi (Victor Ponta și Klaus Johannis) sunt greu de contracarat, și însăși ieșirea PNL din USL s-a realizat printr-o manevră bizară, când PNL cerea în mod absurd, numirea lui Klaus Johannis ca ministru de finanțe și, totodată, vicepremier pentru probleme de siguranță națională, în locul lui Gabriel Oprea. Este greu să nu crezi că a fost vorba de un divorț aranjat astfel încât partidele din (fosta) USL să controleze ambii candidați din turul final al prezidențialelor, urmând să se reconcilieze după alegeri, în numele interesului național, desigur! Ulterior, desemnarea lui Klaus Johannis drept candidat din partea ACL, în dauna mult mai combativului Cătălin Predoiu, a trezit suspiciunea că Vasile Blaga face parte și el din acest infam aranjament. În tot cazul, i-a furnizat PSD exact contracandidatul de care avea nevoie și care îi pune mult mai puține probleme decât i-ar fi pus Cătălin Predoiu. Să lăsăm însă speculațiile și să așteptăm dezbaterea finală, cea dinaintea celui de al doilea tur al prezidențialelor, care va reprezenta, inevitabil, un moment al adevărului.