Ceea ce s-a numit "monstruoasa coaliţie", gruparea ce a produs lovitura de palat, a fost rezultatul înţelegerii faptului că, în ciuda meritelor uriaşe ale principelui român (Cuza a fost "domnul Unirii"), statul îşi pierdea, treptat, caracterul de stat de drept. Cuza realizase o serie de reforme (precum cele agrare) care au stat la baza modernizării României, dar - în acelaşi timp - îşi organizase o camarilă ce modifica şi interpreta Constituţia ţării, după interesele şi bunul ei plac. Un observator al epocii, Gordon Brook-Shepherd, scria: "Mica Curte a lui Cuza din Bucureşti este una dintre cele mai destrăbălate". Cert este că, alături de politicienii responsabili ai vremii, chiar Cuza însuşi a simţit nevoia ca ţara să fie condusă de un om cât mai puţin interesat (şi implicat) în conflictele de interes ce o pustiau. "Sunt", declara el, "depozitarul unei coroane care aparţine altuia". Politicienii coalizaţi i-au propus, în consecinţă, coroana unui principe german, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, devenit domn şi apoi rege al României, sub denumirea de Carol I, cu condiţia ca reformele lui Cuza să nu fie anulate. Noul principe, rezervat în manifestări şi sobru în acţiuni, nu avea legături preferenţiale cu nicio familie (politică sau naturală) românească, echidistanţa manifestându-se în respectarea strictă a Constituţiei şi impunerea alternanţei la putere. Carol I a realizat modernizarea României prin excluderea manifestării intereselor de moment şi/sau de grup, prin promovarea consecventă şi calmă a interesului naţional.
În 2014, România pare într-o situaţie cu totul asemănătoare celei din 1866. Centrii puterii se lasă antrenaţi în susţinerea unor proiecte individuale sau grupale, legile sunt modificate sau suspendate după conjuncturi, devenind imprevizibile în consecinţele lor, impostura este promovată premeditat, excluzându-se orice competiţie reală a valorilor. Un climat de putreziciune morală infestează atmosfera politică, drept eroi exemplari pentru generaţiile tinere fiind propuşi hoţi şi corupţi (Vântu, Voiculescu, politicienii ce abuzează de funcţii), indivizii amorali (Mazăre, care a impus turismul sexual ca fenomen social de masă), conspiratori de duzină (echipa lui Ponta, ce schimbă legile în funcţie de împrejurări) etc. După douăzeci şi cinci de ani de "democraţie", politica a devenit în România o cale sigură de parvenire, iar clasa politică s-a transformat, în ansamblul ei, într-o castă ce, vorba poetului, vrea "egalitate, dar nu pentru căţei". Încercările preşedintelui încă în funcţiune, Traian Băsescu, de a impune un respect coerent al regulilor şi legilor s-au lovit de formidabila coalizare a corupţilor din politică, interesul material al diverselor grupări generând o opoziţie transpartinică marcată faţă de interesul naţional. Un aparat propagandistic de o duritate extremă, pus în slujba penalilor implicaţi în politică, l-a atacat continuu, nerespectând nicio cutumă mediatică modernă, nicio regulă a deontologiei profesionale. Din funcţia sa de preşedinte, Băsescu a sprijinit independenţa Justiţiei, prin instituţiile reprezentative ale acesteia (Procuratura, DNA, ANI etc.), crezând - la un moment dat - că aceasta şi-a câştigat definitiv statutul de putere de sine stătătoare în stat. Băsescu spera ca, la sfârşitul ultimului său mandat, să confirme că realizarea sa cea mai importantă a fost câştigul în respectabilitate al instituţiilor statului de drept. "Preşedinte-jucător", el nu a vrut să se declare, precum un înaintaş de-al lui, înfrânt de structurile mafiote ale clasei politice româneşti. Sub asaltul guvernării PSD-iste împotriva stabilităţii şi predictibilităţii legislative - de la "lovitura de stat" din 2012, la "marţea neagră" din 2013 sau la "joia de doliu" (28 august) din 2014 - credinţa lui a început să se clatine, într-un interviu din 20 august a.c. declarând că, prin câştigarea de către PSD a tuturor structurilor statale, reforma devine reversibilă.
Ce-i drept, Traian Băsescu şi-a băgat adesea oponenţii în ceaţă, prin confuzii deliberate între manifestările sale personale (coleric-temperamentale) şi cele ale instituţiilor reprezentative. Antenele, instrumentul media al infractorului dovedit Dan Voiculescu, au strigat mereu, cu susţinerea politicienilor interesaţi, despre "justiţia lui Băsescu", "poliţia lui Băsescu", "afacerile familiei Băsescu" ş.a.m.d. Interesat în capturarea statului în ansamblu, PSD-ul i-a propus candidatului său la prezidenţiale, Victor Ponta, o unică temă propagandistică, ce speculează această confuzie: lupta cu "băsismul". Incapabil să abordeze teme cu adevărat serioase, precum situaţia economică a ţării, căile de creştere sănătoasă a avuţiei naţionale, poziţia României în raport cu Basarabia în contextul agresiunii ruseşti actuale etc., strategia electorală a liderului PSD-ist se reduce, deliberat, la polemica pe un domeniu caduc, Băsescu, deşi îşi încheie mandatul. Păstrând consecvent tema "băsismului", alimentată din greu de Antena 3, şi după încarcerarea patronului său, Ponta le impune contracandidaţilor săi la preşedinţie să privească spre trecut şi nu cum ar fi normal, într-o campanie electorală, spre viitor.
Divizată prin trei candidaţi credibili (Klaus Johannis, Monica Macovei şi Elena Udrea) şi mistificată (prin candidatura omului de paie PSD-ist, C. Popescu-Tăriceanu), opoziţia este condamnată să piardă dacă intră în hora polemicii băsism-antibăsism, propusă de Ponta. Agresivitatea corectă a Elenei Udrea, justiţialismul dur al Monicăi Macovei, şi chiar lentoarea lui Klaus Johannis sunt sufocate de încrâncenarea tematică pontistă. Neamţul Johannis, deşi pământean, este cel mai puţin implicat în "pasiunile interesate" ale politicienilor români. Neimplicarea aceasta i-a atras, până acum, sprijinul alegătorilor conştienţi de faptul că viitorul României se face cu proiecte economice şi sociale concrete, şi nu cu propagandă. Susţinerea ACL-ului (PNL+PDL) nu este, însă, suficientă. Ca să convingă, el trebuie să treacă la susţinerea pe faţă a respectului pentru Constituţie, pentru funcţionarea previzibilă a statului de drept. Carol I a vizat un stat român respectabil. Klaus Johannis poate - şi prin angajare directă trebuie - să o facă.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
