Harta minţii
În aprilie 1983, dispărea din Alton, un orăşel din Illinois, tânăra Mary Lou Cousett. Căutările de cinci luni ale poliţiştilor prin împrejurimi rămân fără rezultat, şi nicio pistă serioasă privind dispariţia ei nu a putut fi descoperită. Cu cât trecea timpul, cu atât poliţia şi familia fetei dispărute se temeau că totul va avea un sfârşit tragic. Cu toate acestea, un informator le sugerase poliţiştilor că prietenul fetei, Stanley Holliday, era direct implicat în dispariţie, adăugând că cercetările s-ar fi putut concentra cu folos în jurul unei porţiuni precise din autostrada 155, şi anume, la sud de Peoria. Aceste informaţii se potriveau cu bănuielile celor din anturajul tinerei Mary Lou Cousett: părinţi şi prieteni, erau cu toţii de acord că Stanley Holliday era un personaj dubios, ba chiar un răufăcător. Drept urmare, Holliday a fost arestat şi pus sub pază severă, dar, din lipsă de probe, a trebuit să fie eliberat, fără a putea fi inculpat.
Eliberarea singurului suspect al cazului a făcut să crească tensiunea printre apropiaţii dispărutei. Drept răspuns la o asemenea frustrare, poliţia a hotărât să joace şi ultima carte. S-a apelat la Greta Alexander, binecunoscută pentru puterile sale paranormale, care era din localitatea vecină, Delavan.
Fără a fi sigură că va avea o contribuţie determinantă în acest caz, Greta Alexander a acceptat, totuşi, să încerce. De cum a sosit la Alton, ea a cerut hărţile topografice ale regiunii, în care apăreau zonele deja investigate de poliţie. Pe urmă, şi-a plimbat îndelung degetele peste suprafaţa fiecărei hărţi. După ce a ieşit din concentrare, Greta Alexander a declarat că spiritul ei percepuse o descoperire pe care şi poliţia avea să o facă într-un viitor apropiat. Mâna îi rămăsese fixată pe un perimetru al hărţii situat la est de Alton, porţiune care fusese deja săpată şi cercetată cu atenţie. Ofiţerii de poliţie prezenţi la experiment s-au îndoit că noi săpături ar fi putut să schimbe datele obţinute deja. Dar cum metodele "ortodoxe" eşuaseră, au hotărât să mai facă o ultimă încercare. Au organizat, prin urmare, în ziua de 14 noiembrie, ultimele săpături în comitatul Tazewell. Surpriză: în timp ce străbătea pădurea, un colaborator al poliţiei, Steve Trew, a observat că din pământ ieşea ceva. Acest "ceva" era o bucată de picior. Au scos numaidecât la iveală o grămadă de oseminte, identificate ca fiind ale lui Mary Lou Cousett. Victima fusese băgată într-o groapă făcută la repezeală, la o distanţă mai mică de un kilometru de autostrada 155. Iar atunci când Stanley Holliday a fost confruntat cu aceste descoperiri, a cedat psihic şi a mărturisit că-şi lovise prietena, deoarece fusese beat. Tânăra nu-şi mai revenise.
Exactitatea cu care Greta Alexander a dat detalii în legătură cu împrejurările în care s-au făcut macabrele descoperiri i-a uimit pe poliţişti: 22 din cele 24 de predicţii făcute de atunci înainte de această femeie au fost "ţinte atinse".
De pildă, Greta spusese că, într-o cercetare anterioară a terenului, cineva care purta nişte "cizme ciudate" mersese pe lângă cadavru. Poliţia a verificat şi a confirmat: unul dintre voluntarii veniţi să ajute la cercetările din această zonă purtase cu acest prilej "nişte cizme de pompier, mai mult decât uzate, bune de-aruncat la gunoi". Alexander mai anunţase că trupul va fi găsit lângă punctul de întâlnire a trei drumuri şi că fusese despărţit de cap. Ceea ce aşa şi era.
Trăsnită de fulger
Un medium ca Greta Alexander, de pildă, are însuşirea de a vizualiza de la distanţă un loc şi împrejurimile lui, cu o precizie extraordinară. Această remarcabilă aptitudine a "viziunii la distanţă" pare a nu fi tulburată de constrângerile timpului: după câte se pare, Greta se poate "branşa" la evenimente viitoare sau trecute, fără probleme.
Nimeni nu ştie cum se dezvoltă o asemenea aptitudine. Cât despre Greta Alexander, ea crede că deţine aceste capacităţi psihice din 1961, an în care a fost lovită de un fulger. "După această întâmplare, am trăit experienţe anormale. Am început să am premoniţii mult mai clare decât înainte".
Îndoieli şi adversităţi
În ciuda succeselor evidente înregistrate de detectivii "psi", testele realizate în laboratoare pentru detectarea aptitudinilor mediumurilor sunt sceptice. Doi parapsihologi, profesorul Charles Tart şi Jeffrey Smith, care l-au testat pe detectivul psihic german Peter Hurkos, au tras concluzii (publicate în revista "Societăţii Americane de Cercetări Psihice") fără echivoc: "Nu găsim nicio percepţie extrasenzorială activă în această experienţă".
În faţa unei constatări ştiinţifice negative ca aceasta, mediumurile invocă faptul că un laborator "aseptic" nu reprezintă un teren favorabil pentru exercitarea aptitudinilor psihice.
Asemenea teste sunt plictisitoare şi se desfăşoară într-un climat de suspiciune ce nu incită subiectul "psi" la o atitudine pozitivă. Un medium este performant atunci când se află în stare de concentrare, "pe fază", atunci când aptitudinile sale sunt folosite aşa cum trebuie.
Este puţin probabil totuşi că - aşa cum susţin unii savanţi neîncrezători - succesele mediumurilor ar ţine numai de întâmplare. În cazul reuşitelor Gretei Alexander sau ale francezului Jean-Louis Crozier, de pildă, simpla coincidenţă este imposibilă. De altfel, de ce poliţiştii din întreaga lume fac din ce în ce mai mult apel la mediumuri, pentru a-i ajuta în cazurile nerezolvate de ei prin metodele anchetei tradiţionale?
Dificultatea de a oferi o dovadă ştiinţifică a percepţiei extrasenzoriale şi a detectării psihice nu va putea repune în discuţie rezultatele pozitive obţinute până acum în toată lumea.
ARGUMENTE
Profil suspect
Într-un articol publicat în revista britanică "Psyhic News", se dădea ştirea-bombă că un individ poreclit "Unabomber" (foto), şi care vreme de 17 ani a terorizat instituţiile americane cu ameninţările şi scrisorile lui capcană, fusese identificat de mai mulţi vizionari britanici. Theodore Kaczynski, agent FBI, a trimis o scrisoare despre "Unabomber" unui prieten american, rezident în Anglia, Walter Smith . Acesta a contactat douăsprezece mediumuri locale şi le-a interogat, pe fiecare în parte, folosind scrisoarea ca pe un instrument psihometric pentru localizarea psihică a lui "Unabomber". Raportul obţinut, foarte amănunţit, corespundea descrierii suspectului, în sfârşit arestat în aprilie 1996. La citirea raportului, Kaczynski a declarat stupefiat: "Pot afirma cinstit că m-au făcut să cred în parapsihologie".
Cazul baronului Empain
Parapsihologul Jean-Pierre Girard a lucrat cu succes la un caz celebru: dispariţia baronului Edouard-Jean Empain, ridicat de la domiciliul său, de pe str. Foch din Paris, la 23 ianuarie 1978. Baronul Empain făcea atunci parte din conducerea puternicului grup industrial "Empain-Schneider", iar răpitorii pretinseseră o răscumpărare colosală pentru acea vreme: 100 de milioane de franci francezi! Contactat de un asociat al baronului pentru a sprijini ancheta poliţiei, J.P. Girard a cerut să fie condus în biroul industriaşului, pentru a se "impregna" cu ambianţa de lucru a celui răpit şi pentru a atinge obiectele pe care acesta le folosea zilnic (mapa de pe birou, presse-papier-ul). Pe urmă, a cerut o fotografie, un pulover şi o scrisoare scrisă de mâna baronului, pentru a efectua - la locuinţa lui - un studiu psihometric pe baza acestor trei elemente. Datorită acestei tehnici - constând în a se concentra asupra unui obiect, în scopul de a stabili un contact psihic cu anumite informaţii aflate "în memoria" obiectului - J.P. Girard a dat următoarele lămuriri: portretul unui bărbat desenat cu precizie, localizarea baronului, undeva pe lângă Savigny-sur-Orge şi descrierea unei case ce-avea în fundul grădinii un rezervor-cisternă.
Când, la 26 martie 1978, poliţia i-a arestat pe răpitori şi l-a eliberat pe baronul Empain, indicaţiile lui Jean-Pierre Girard au fost confirmate: casa în care fusese ţinut ostatecul avea un rezervor-cisternă, era situată chiar în Savigny-sur-Orge, iar portretul-robot desenat corespundea perfect unuia dintre fraţii Cayole, autorul principal al răpirii.
MARTOR: Colin Wilson
"Detectivii psihici lucrează diferit, cea mai folosită metodă fiind telepatia. Mediumurile afirmă deseori că văd despre ce este vorba în vis, ori când au contact cu spiritele care le furnizează informaţii din lumea lor. De ce nu? Facultăţile minţii omeneşti, aptitudinile noastre sunt mult mai întinse şi mai profunde decât credem sau decât ştim. Aceste capacităţi sunt conştientizate în proporţie redusă, ele asemănându-se cu icebergul, din care o bună parte rămâne necunoscută. Intuiţia este un factor pe care ar trebui să-l luăm în considerare, aşa cum facem cu clarviziunea şi premoniţia".
- Cum apreciaţi atitudinea poliţiei faţă de detectivii psihici?
- De câtva timp, poliţia a devenit mult mai des-chisă faţă de ideea de a recurge la serviciile unor mediumuri. Această deschidere a avut rezultate pozitive, mediumul scoţând la iveală câte un element util anchetei sau dând câte o informaţie, pe care poliţia n-o divulgase publicului larg. Imaginea globală a detectivilor psihici este umbrită, încă, de câte unii "iluminaţi", care îi fac uneori pe anchetatori să piardă timp preţios, îndrumând, cu toată bunăvoinţa, ancheta pe piste false.
MARTOR: Robert Dubois
"Noi mai lucraserăm împreună şi nu era primul caz pe care i-l prezentam. Îmi amintesc că am chemat-o şi-am întrebat-o: «Avem în comitat un cadavru?». Iar ea mi-a răspuns numaidecât: «Da», şi ne-a făcut rapid o descriere completă a cazului. Toate informaţiile coincideau cu ceea ce ştiam despre dispărută".
- Cum îi evaluaţi prestaţia?
- Când este vorba de Greta, prestaţia este fie 100% bună, fie 100% proastă. N-a existat niciodată vreun stadiu intermediar. În cazul de faţă, prestaţia ei a fost 100% bună.
- D-na Alexander are o aptitudine reală sau este vorba doar de simple coincidenţe?
- Este un medium foarte puternic. În afară de amănunte privind hainele purtate de victimă, ea ne-a descris şi poziţia trupului, şi unde se afla capul. Ea ştia totul şi nu există o altă explicaţie pentru faptul că ne-a oferit atâtea detalii de identificare.
- Aţi fost vreodată criticat pentru că aţi folosit mediumuri?
- Nu, niciodată. Avem numai de câştigat de pe urma lor, şi absolut nimic de pierdut. Dacă mediumul dă informaţiile necesare sau insistă asupra unor elemente ce-au fost neglijate, atunci vom progresa. Dacă nu este exact, atunci n-avem nimic de pierdut. Dar a chema pe cineva ca Greta nu înseamnă că am înlocuit cercetările clasice pentru poliţie.
Spionii Psi
Abilitatea de a detecta imaginar evenimente petrecute la distanţă nu a fost folosită doar în scopuri civile, ci şi militare. În Menlo Park, din Silicon Valley, la sud de San Francisco, se află un institut care a fost, ani de zile, adăpost, pentru cercetări psihologice secrete din SUA: "Standford Research Institute", cunoscut şi sub numele de SRI internaţional. (Litera grecească Psi se pune, în lumea ştiinţei, ca simbol pentru însuşiri şi activităţi paranormale.). Cercetările Psi, despre a căror existenţă s-a aflat public abia în anul 1995, au fost demarate de serviciile secrete americane încă din 1970 şi au avut drept scop identificarea unor fenomene aflate la distanţă. Pe vremea aceea, America se afla în perioada războiului rece cu Rusia şi se zvonea tot mai des că Moscova făcea de multă vreme experimente paranormale şi că ruşii erau foarte avansaţi în zona spionajului Psi. Reacţia americană nu a întârziat şi aşa s-a născut un program ultrasecret al CIA, intitulat "Spionii Psi".
Remote Viewing
După 28 noiembrie 1995, ziua în care directorul de atunci al CIA, Robert Gates, a anunţat finalizarea (după 23 de ani) a programului Psi, cercetările au fost date publicităţii. Aşa s-a aflat despre elaborarea unei tehnici menite să faciliteze activităţile telepatice, numită "Remote Viewing" (identificare la distanţă). Cu ajutorul ei, persoane cu însuşiri extrasenzoriale puternice erau antrenate să furnizeze informaţii tot mai exacte despre diverse locaţii sau oameni, cel mai adesea de interes militar.
Un geniu PSI: Pat Price
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
