- Ordonanţa care consfinţeşte traseismul este de fapt consecinţa lipsei de moralitate din politica românească. În felul lui, Victor Ponta avea dreptate să ceară o clarificare după ce alegerile au fost câştigate sub sigla USL, iar doi ani mai târziu PNL s-a retras şi a trecut în tabăra adversă, aliindu-se cu PDL. În plus, după ruperea USL, a apărut, stimulat masiv de PSD, şi partidul lui Călin Popescu-Tăriceanu, PLR, iar Dan Voiculescu a fost condamnat la închisoare, ceea ce ar putea determina şi unele evadări din PC. Miza o reprezintă, deci, aleşii locali ai PNL, nicidecum ai PDL, care sunt puţini şi nu pot influenţa în prea mare măsură deciziile consiliilor locale. Înainte de marea confruntare electorală, pe care Victor Ponta ar putea s-o piardă în faţa unui candidat convingător al dreptei (care deocamdată nu a apărut), PSD are deci nevoie de strângerea rândurilor în teritoriu, acolo unde se fac marile potlogării, cum ar fi turismul electoral şi mituirea alegătorilor. Autorităţile locale trebuie să fie loiale şi poliţia surdă şi oarbă pentru ca toate neregulile să poată fi duse până la capăt, ca la referendumul din 2012, de care s-a ocupat DNA. Pentru o operaţiune de asemenea amploare nu este suficient să promiţi verbal susţinerea, trebuie să fii înregimentat, deci uşor de şantajat cu repartiţia fondurilor de la buget. PSD ştie bine că aleşii locali nu sunt motivaţi de convingeri politice, ci de interese materiale, şi nu are de gând, de pildă, să aloce fonduri consiliilor cu noi majorităţi PNL-PDL, care acordă contractele de utilitate publică altor firme decât celor care aparţin clientelei PSD. În plus, partidul domnului Ponta trebuie să ştie exact pe câţi oameni contează în teritoriu, pentru a şti şi câte voturi îşi poate permite să cedeze către PLR, pentru a legitima un satelit cu spoială liberală şi substanţă oportunistă de ultimă speţă, care va putea contribui la nimicirea, în final, a ceea ce a mai rămas din PNL. Şi în tulburata istorie a secolului trecut, comuniştii au ştiut foarte bine să se folosească de cozile de topor din alte partide, dar în România post-decembristă, această practică a devenit o adevărată artă!
Desigur, manevrele PSD pe plan local sunt importante, dar nu decisive pentru rezultatul final al alegerilor prezidenţiale: dacă va câştiga preşedinţia, Victor Ponta va datora victoria sa dreptei, care a fost incapabilă să trimită în arenă un candidat credibil, mizând neinspirat pe Klaus Johannis. În rest, nu putem decât să ne îngrozim în faţa unei ordonanţe care aruncă în aer statul de drept, suspendând, prin voinţa guvernului, o lege adoptată de parlament, fără a supune tema în cauză unei minime dezbateri publice. Adăugăm prestaţia lamentabilă a Avocatului Poporului Victor Ciorbea, care refuză să sesizeze Curtea Constituţională cu privire la ordonanţa traseismului, şi avem tabloul complet al simulacrului de democraţie care se instaurează în România sub guvernarea PSD.
- Guvernul Victor Ponta a făcut două nominalizări pentru funcţia de comisar european, care revine României. Cum apreciaţi maniera - în secret - în care premierul a făcut aceste nominalizări? Care este miza acestei manevre: sabotarea lui Dacian Cioloş şi impunerea unui om al PSD, Corina Creţu? Şi cum credeţi că este percepută România la Bruxelles de pe urma ei?
- În privinţa nominalizării pentru funcţia de comisar european din partea României, autorităţile au jucat un teatru prost şi păgubos pentru ţara noastră. De la bun început trebuie spus că avem de a face cu un blat între Traian Băsescu şi Victor Ponta: ca să nu se spună că face jocul premierului, cu care logica electorală îi dictează să fie în război, şeful statului a propus înnoirea mandatului lui Dacian Cioloş la Agricultură, deşi ştia bine de la preşedintele CE, Jean-Claude Juncker, că păstrarea funcţiei este imposibilă; la rândul său, Victor Ponta nu a spus iniţial nimic despre intenţia sa de a o nominaliza pe Corina Creţu pentru funcţia de comisar european, părând că este de acord cu nominalizarea domnului Cioloş. Circul dâmboviţean a durat câteva luni şi nimeni nu mai înţelegea nimic, până când ne-am trezit că stâlpul de nădejde al popularilor europeni în România, Traian Băsescu, acceptă un candidat din partea socialiştilor europeni, fără să se întrebe măcar cât de competent este acesta. Trebuie să recunoaştem că exigenţele preşedintelui faţă de competenţele oficialilor români sunt extrem de inegale!
Rezumând, Dacian Cioloş a fost propus de formă pentru Agricultură, iar preşedintele i-a lăsat mână liberă lui Victor Ponta. Cu alte cuvinte, un blat perfect între palate, compatibil cu cel din campania electorală, în care Traian Băsescu îl atacă pe Victor Ponta doar pentru a-i conferi legitimitate de adversar al "băsismului" şi pentru a monopoliza, împreună cu premierul şi cu Elena Udrea, scena mediatică. Nimeni şi nimic nu mai încape pe ecrane, decât disputele dintre cei trei şi platitudinile pe care le debitează pe rând.
Până la urmă, am putea trece cu vederea această manevră, dacă ar fi vorba de un candidat valoros, care să ne reprezinte cu cinste la Bruxelles. Din păcate, candidatul nostru este un politruc, un om politic fără substanţă, care s-a remarcat ca purtător de cuvânt şi protejată a lui Ion Iliescu, a "strălucit" printr-o bizară istorie de amor pe e-mail cu Colin Powell şi nu a deţinut vreodată o funcţie executivă. În plus, nici ca europarlamentar nu s-a distins în vreun fel, neexistând niciun proiect de lege (directivă), care să fi fost iniţiată de ea. Pe scurt, un personaj mediocru, a cărui ascensiune se datorează exclusiv înaltului patronaj politic al lui Ion Iliescu. Cu astfel de reprezentanţi este de la sine înţeles că nu putem decât să ne facem de râs în Europa, ceea ce, fără îndoială, Traian Băsescu ştie foarte bine, că doar el ne-a explicat, de atâtea ori, care sunt exigenţele europene. Celor care au crezut că preşedintele este promotorul acestor exigenţe nu le rămân acum decât regretele, iar României nu-i rămâne decât ruşinea de a nu fi capabilă să trimită la Bruxelles un personaj valoros.