Acum, partidul comunist nu mai există, dar au rămas în viaţă - şi încă ce viaţă! -, comuniştii. Culmea e că, deşi reformele au început în Rusia lui Gorbaciov, tot acolo, la Kremlin, e cea mai mare densitate de foşti securişti. Mă rog, KGB-işti. Iar războiul pentru pace continuă "în forţă".
Vladimir Putin susţine sus şi tare că el nu a intervenit în Ucraina. Singurele convoaie pe care vrea să le trimită acolo sunt cele încărcate cu medicamente şi alimente. Brusc, Rusia, ţara care a înfometat de moarte milioane de ucraineni între 1932-1933, şi care le-a tăiat de câteva ori gazele în perioada de după 1989, a ajuns, subit, să nu poată dormi de grija lor. În acelaşi timp, insurgenţii pro-ruşi se dau cu tancuri ruseşti prin oraşe şi doboară avioane cu rachete care costă milioane de dolari. De unde le au nu contează, cel puţin pentru Vladimir Putin, care şi-a făcut un calcul simplu: câtă vreme nu poartă un război convenţional, dar ameninţă cu unul, poate, nuclear, nu i se va întâmpla nimic. Sau aproape nimic.
O statistică economică publicată de Dan Popa, ziarist la "Hotnews", arată că sancţiunile economice impuse anumitor ţări eşuează în două treimi din cazuri. Dacă vorbim de Rusia, atunci eşecul ajunge la 85% din situaţii. Mai mult, de-a lungul timpului, statele care au sancţionat economic Rusia au avut mai mult de pierdut decât de câştigat. Şi atunci, ştiind că toate cancelariile occidentale au acces la astfel de studii, de ce să se deranjeze Vladimir Putin?
Tactica lui, numită de specialişti "război hribrid", a fost testată cu succes de mai multe ori, în trecut. Ce presupune ea? Să trimiţi soldaţi, armament şi trupe într-o ţară străină, fără a-i declara război. Trupele tale vor sprijini doar facţiuni rebele care luptă pentru "autonomie". Şi uite aşa, de la războiul rece, în care armele tăceau, dar erau mereu arătate, am ajuns la conflicte armate în care, oficial, nicio mare putere nu e implicată. Occidentul agită sancţiuni economice care nu vor avea niciun rezultat, iar Rusia anexează, de facto, o parte din Ucraina, fără să recunoască asta oficial. Germania e bucuroasă că gazele ruseşti curg prin conducte, iar Franţa e mulţumită că îi poate vinde lui Putin nave scumpe, cu care să-şi susţină industria.
Singurii perdanţi sunt, din nou, est-europenii, care-şi văd ameninţate graniţele. De data asta, nu din exterior, ci din interior. Cine ştie ce minorităţi de la noi sau din Republica Moldova se vor trezi că vor autonomie cu bani şi armament rusesc? Şi, apoi, să te ţii luptă pentru pace!...
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
