Organizaţiile Greenpeace şi Bankwatch au obţinut, în instanţă, anularea Acordului de mediu pentru "Scoaterea definitivă din fondul forestier a suprafeţei de 66,5 ha, din care terenuri forestiere 58,9 ha, amplasate în Ocolul Silvic Târgu Jiu, pentru continuarea lucrărilor de extragere a lignitului în cadrul perimetrului de exploatare Tismana I - Exploatarea Minieră Rovinari". Ca ordin de mărime, cele 59 de hectare împădurite reprezintă aproximativ suprafaţa însumată a 118 terenuri de fotbal. În anii '70 -'80, exploatarea din Rovinari părea a fi stat în stat. Uriaşele sale excavatoare au făcut praf sate, biserici, livezi, păduri, şi chiar vila de vară şi mormintele familiei Tătărăscu. Opere decorative din piatră, atribuite lui Brâncuşi, au dispărut odată cu impozanta vilă, mutată într-un muzeu al satului. Destine de localnici au fost sfărâmate, ţărani înstăriţi au ajuns pe drumuri, familii s-au destrămat, bolile de nervi şi psihice, necunoscute altădată, au devenit o "marcă" a zonei. Mineritul de suprafaţă, dorit de unii şi la Roşia Montană, a fost marea inovaţie a regimului dictatorial, care nu avea de dat seamă nimănui pentru catastrofele ecologice "semănate" pretutindeni în ţară. "Ca din inerţie", decopertările au continuat şi după 1989. Alte răni uriaşe au fost provocate pământului şi oamenilor. Bazinul minier Rovinari a ajuns, iute, bazin de voturi pentru partidele aflate la putere. Subvenţiile de stat au asigurat supravieţuirea unui muribund. Ecologiştii au tolerat situaţia, în numele sărăciei regiunii şi al menţinerii locurilor de muncă. Până când a intervenit Greenpeace - "nava-amiral" a ecologiştilor de pretutindeni. Iată o mostră de gândire cu adevărat ecologistă: "Defrişarea unei suprafeţe atât de mari este o lovitură grea pentru mediul natural. Când însă acest lucru are ca scop extinderea unei cariere de cărbune, prejudiciul este nebănuit de mare. Vorbim de cărbune, combustibilul cel mai dăunător pentru sănătate, care cauzează anual mii de decese premature. Conform statisticilor, în România anului 2010, folosirea cărbunelui în termocentrale a făcut mai multe victime decât accidentele de circulaţie. Şi, mai grav, cărbunele este resursa cu impactul cel mai puternic asupra climei, iar aşa cum vedem, tot mai des şi tot mai aproape de noi, schimbările climatice aduc fenomene meteorologice devastatoare", spune Ionuţ Cepraga, coordonator de campanii la Greenpeace. La fel de tăios este şi preşedintele Asociaţiei Bankwatch România, Ionuţ Apostol: "Complexul Energetic Oltenia are dificultăţi în funcţionare, în condiţiile scăderii consumului de energie electrică şi ale dezvoltării surselor regenerabile de energie în România. Astfel, extinderea carierelor de lignit şi distrugerile asociate acestora trebuie să fie analizate raţional şi, în orice caz, proiectele trebuie să respecte legislaţia de protecţie a mediului în vigoare". Aşadar, atunci când îşi iau menirea în serios, asociaţiile ecologiste pot face minuni. Epoca plasării intereselor industriei deasupra protecţiei mediului înconjurător a apus. Distrugătorii de mediu din Roşia Montană au pierdut 12 procese în instanţă. Distrugătorii din Rovinari sunt abia la început...
Informaţii de contact:
Ionuţ Cepraga, coordonator, ionut.cepraga@greenpeace.org, 0724/30.24.87
Irina Bandrabur, ofiţer de presă, irina.bandrabur@greenpeace.org, 0720/78.03.63
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
