- "Genul masculin" de pe întreaga planetă, şi românii nu fac excepţie, se confruntă cu probleme sexuale: lipsa libidoului, ejaculare precoce, chiar şi impotenţă, de la vârste din ce în ce mai tinere. Ce vânt rece bate prin iatacurile iubirii?
- Trebuie să se ştie că excitarea sexuală masculină este un proces complex, care implică creierul (responsabil de stările psiho-emoţionale), hormonii, nervii, muşchii şi vasele sanguine. Tonusul musculaturii netede din corpii cavernoşi ai organului sexual este controlat prin procese biochimice, reglate de sistemul nervos central şi periferic. La bărbatul sănătos, stimularea sexuală declanşează în organism eliberarea de oxid nitric (substanţă neurotransmiţătoare), care determină activarea unor alţi mediatori ce duc la relaxarea musculaturii netede peniene, producându -se astfel vasodilataţie. Acumularea de sânge în cavităţile corpilor cavernoşi duce la procesul fiziologic de erecţie. Disfuncţia erectilă poate fi cauzată de o problemă la oricare dintre aceste niveluri.
Conform rezultatelor unui studiu desfăşurat în România, 25% din bărbaţii cu vârsta peste 35 de ani au probleme de dinamică sexuală. Dar la medic s-au prezentat doar 17% din cei care au declarat că suferă de disfuncţii erectile, iar dintre aceştia, doar 7% au urmat un tratament. Datele la nivel mondial sunt asemănătoare, deci ne confruntăm cu un adevărat flagel, ceea ce duce şi la scăderea natalităţii.
În cele mai multe cazuri, disfuncţia erectilă poate fi cauzată de probleme fizice: boli de inimă, vase de sânge înfundate (ateroscleroză), nivel ridicat de colesterol, tensiune arterială, diabet, obezitate, sindrom metabolic (afecţiune care implică creşterea tensiunii arteriale, a colesterolului şi a nivelului de insulină), Parkinson, scleroză multiplă, accident vascular cerebral, dereglări hormonale (nivelul scăzut de testosteron sau creşterea prolactinei), boala Peyronie (apariţia de ţesut cicatricial în interiorul penisului).
Disfuncţiile erectile pot avea însă şi cauze psihologice. Creierul joacă un rol-cheie în declanşarea unei erecţii, începând cu pârghiile psihologice, care duc la excitarea sexuală. Depresia, stresul, anxietatea, problemele în relaţiile interpersonale, conflictele în cuplu, autodevalorizarea prin experienţe sexuale cu partenere nepotrivite, fobiile şi aversiunile faţă de parteneră, incapacitatea de a împleti sentimentele cu dorinţa sexuală, complexele legate de procesul de îmbătrânire sau de constituţia fizică pot bloca dorinţa sexuală, astfel provocând sau agravând disfuncţia erectilă.
În apariţia disfuncţiilor erectile mai sunt implicate şi unele medicamente (pentru boli cronice, antidepresivele, antiandrogenicele), tratamentele pentru cancer de prostată sau adenom de prostată, intervenţiile chirurgicale sau leziunile care afectează zona pelviană ori măduva spinării, fumatul, alcoolismul, consumul de droguri. Unii cercetători din domeniul alimentar atrag atenţia asupra consumului de carne industrializată - păsări şi animale crescute intensiv, hrănite cu hormoni estrogeni pentru dezvoltare rapidă. Ei afirmă că hormonii din hrana animalelor ajung, prin consum, în organismul uman şi dereglează echilibrul hormonal, mai ales în cazul sexului masculin, la care nivelul de estrogeni trebuie să fie mai scăzut. Nu s-au făcut studii medicale concludente în acest sens, dar este bine să ţinem cont de acest aspect, măcar preventiv, atunci când ne alegem alimentele!
- Există multe forme de manifestare a "slăbiciunii" sexuale... Care dintre acestea este mai gravă şi mai greu de tratat?
- Orice problemă de potenţă este numită, generic, disfuncţie erectilă, şi se traduce prin incapacitatea de a obţine sau de a menţine o erecţie suficientă pentru desfăşurarea unui act sexual satisfăcător. Nu contează dacă-i ejaculare precoce sau impotenţă! Ideea este următoarea: dacă apar probleme doar din timp în timp, nu este neapărat un motiv de îngrijorare. Însă, dacă disfuncţia erectilă se manifestă frecvent, provoacă stres suplimentar, încrederea în sine a bărbatului este afectată şi se poate ajunge la probleme în relaţia de cuplu, trebuie consultat medicul. La ora actuală, este unanim acceptat faptul că procesul de îmbătrânire şi bolile vasculare sunt cei mai importanţi factori de risc pentru apariţia disfuncţiei erectile.
Sinceritatea pacientului este esenţială
- Primele simptome ale disfuncţiei erectile pot apărea brusc sau într-o evoluţie lentă: declanşarea dificilă a unei erecţii, dificultăţi în menţinerea erecţiei pe parcursul contactului sexual, ejaculare precoce sau chiar absenţa totală a erecţiei. La acestea se adaugă uneori şi lipsa libidoului (dorinţă sexuală redusă). Cert este că aceste simptome pot apărea chiar şi într-un cuplu armonios, în care partenerii împărtăşesc sentimente puternice!
- Cât de importantă este discuţia cu pacientul în stabilirea diagnosticului?
- Anamneza amănunţită este foarte importantă. Aflăm din discuţia cu pacientul în ce constă disfuncţia, frecvenţa cu care se manifestă şi când au apărut primele simptome. Cunoaşterea istoricului medical, examenul fizic general şi local sunt la fel de importante, deoarece putem să căutăm cauzele disfuncţiei prin analize de laborator sau alte investigaţii. Ecografia, analizele de sânge şi urină fac parte din protocolul stabilirii diagnosticului. Cu această ocazie, putem depista şi alte afecţiuni de care pacientul cu disfuncţie erectilă poate să sufere fără să ştie! Uneori, avem nevoie şi de examene multidisciplinare - consulturi neurologice, endocrinologice, cardiologice, psihiatrice. Desigur, la persoanele mai în vârstă, situaţia este cu totul alta: durează mai mult timp până la obţinerea unei erecţii, care nu va fi la fel de fermă ca-n tinereţe. Aceasta nu este neapărat o consecinţă directă a îmbătrânirii, ci, foarte posibil, rezultatul unor probleme de sănătate acumulate sau a medicaţiei pentru diverse boli cronice.
Sinceritatea pacientului este esenţială în comunicarea cu medicul curant, pentru stabilirea diagnosticului şi a atitudinii terapeutice ulterioare. Mulţi bărbaţi n-au curajul să discute cu medicul sau cu partenera despre disfuncţia erectilă de care suferă, dar trebuie să ştie că există soluţii medicale care-i ajută să depăşească problemele cu care se confruntă. Faptul că nu pot obţine sau menţine o erecţie, chiar şi în prezenţa stimulilor sexuali ai partenerei, poate fi semnul unei afecţiuni organice care are nevoie de tratament. Tratarea problemei de sănătate care cauzează disfuncţia erectilă poate rezolva totul! Dacă tratamentul bolilor depistate nu ameliorează disfuncţia erectilă, se pot folosi medicamente şi tratamente specifice, care dau rezultate rapide în astfel de cazuri.
- Disfuncţiile erectile pot genera şi complicaţii?
- Disfuncţiile erectile nu afectează sănătatea, însă pot duce la complicaţii de ordin relaţional şi social. O viaţă sexuală nesatisfăcătoare induce stres suplimentar, anxietate, jenă, ceea ce duce la pierderea încrederii şi a stimei de sine a bărbatului şi la distrugerea lentă a relaţiei de cuplu. Nu puţine cupluri s-au despărţit din acest motiv, chiar dacă asta în mediul juridic se numeşte "nepotrivire de caracter"!
- Care sunt principalii factori de risc implicaţi în declanşarea disfuncţiilor erectile? De ce ar trebui să se ferească bărbaţii?
- Bolile cronice contribuie la instalarea disfuncţiilor erectile - în special diabetul şi problemele cardiovasculare. Fumatul îngreunează fluxul de sânge spre vene şi artere. De altfel, chiar şi pe pachetele de ţigări este specificat faptul că, în timp, consumul de tutun poate cauza probleme de sănătate cronice care duc la disfuncţii erectile. Excesul de greutate este un alt factor de risc, mai ales în cazul persoanelor care suferă de obezitate. Şi tratamentele medicale locale, cum ar fi chirurgia prostatei sau radioterapia pentru cancer pot duce la impotenţă sau disfuncţii erectile, deoarece leziunile pot deteriora nervii care controlează erecţia. Medicamentele sunt la fel de periculoase, în special antidepresivele, antihistaminicele şi medicaţia pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, pentru dureri sau pentru cancerul de prostată. Problemele psihologice - stresul, anxietatea sau depresia - pot afecta în aceeaşi măsură potenţa. Consumul de droguri şi de alcool duce la disfuncţii erectile, mai ales dacă vorbim despre dependenţele pe termen lung. Plimbarea prelungită cu bicicleta poate fi un factor de risc, deoarece comprimă nervii şi poate afecta fluxul de sânge spre penis, ceea ce duce la disfuncţii erectile temporare.
"Se poate apela şi la metodele naturale de tratament"
- Tratamentul disfuncţiei erectile depinde de cauzele apariţiei, de factorii determinanţi şi de toleranţa pacientului la tratament. Terapia psihologică este foarte importantă în toate formele de disfuncţie erectilă. Abordarea minuţioasă a acestui aspect şi combaterea anxietăţii sexuale este parte integrantă a intervenţiei terapeutice pentru toţi pacienţii. Psihoterapia ca metodă exclusivă poate fi utilă atunci când nu se descoperă o cauză organică. De asemenea, psihoterapia are eficienţă maximă în cazurile de disfuncţie erectilă psihogenă, conferind pacientului suficientă încredere în sine pentru a genera un rezultat terapeutic pozitiv.
Pacienţii cu disfuncţii erectile pot folosi şi remedii naturale sau metode alternative de tratament. Multe dintre formulele naturale recomandate în disfuncţii erectile conţin Yohimbina, Ginseng sau Ginkgo Biloba. Yohimbe este o plantă de origine africană. Extractul din scoarţa arborelui Corynanthe Yohimbe conţine alcaloizi care luptă cu impotenţa. Yohimbina se extrage şi a fost utilizată timp de sute de ani de vindecătorii tradiţionali pentru tratarea problemelor sexuale la bărbaţi. La experimentele pe animale s-a constatat îmbunătăţirea libidoului şi a volumului de material seminal. Ginsengul roşu coreean este foarte eficient, cu efect dovedit asupra creşterii tonusului general şi al libidoului, concomitent cu reducerea stresului şi anxietăţii. Iarba-caprei (Epimedium) a fost utilizată intens în medicina chineză şi indiană, ca afrodisiac. Cercetătorii au stabilit că extractul din această plantă creşte fluxul de sânge la nivelul ţesuturilor penisului. Chiar şi nivelurile de testosteron s-au îmbunătăţit la subiecţii pe care s-au făcut studiile. Tongkat Ali are capacitatea să crească nivelul de testosteron şi producţia de spermatozoizi. Totodată, principiile active ale plantei sporesc nivelul de energie şi îmbunătăţesc activitatea sexuală. Folosit în scop terapeutic de chinezi şi japonezi de mii de ani, Ginkgo Biloba are acţiuni benefice nu doar asupra creierului şi a memoriei. Studii recente au demonstrat că extractele din Ginkgo Biloba cresc fluxul sanguin la nivelul penisului, fiind un remediu eficient pentru disfuncţiile erectile cauzate de depresie sau anxietate. Paleta de remedii naturale este mult mai largă, iar combinaţiile între diferite remedii (sub formă de pulbere, decocturi sau ceaiuri) s-au dovedit eficiente în reducerea simptomelor disfuncţiilor erectile şi restabilirea vigorii sexuale la mulţi pacienţi. Însă administrarea acestor remedii trebuie făcută la indicaţia unui medic specialist în Ayurveda sau a unui fitoterapeut, astfel încât să nu interacţioneze cu medicaţia alopată.
Terapia orală de ultimă generaţie a modificat în mod radical abordarea tratamentului disfuncţiei erectile. Putem apela la medicamente eficiente (Viagra, Cialis, Levitra, Staxyn), care sporesc efectelele oxidului nitric. Acesta creşte fluxul de sânge şi permite obţinerea unei erecţii ca răspuns la stimularea sexuală. Tratamentele orale au răspuns rapid şi restabilesc încrederea în sine a pacientului. Sunt simplu de administrat, însă au rolul de a asista doar iniţierea erecţiei, în prezenţa stimulării sexuale, iar efectul lor este valabil numai o perioadă limitată de timp. Unii dintre pacienţi nu sunt pe deplin satisfăcuţi de terapie, continuă să sufere o deteriorare semnificativă a calităţii vieţii şi a relaţiilor de cuplu. Mulţi şi-au manifestat nemulţumirea, motivând că au erecţii insuficient de ferme, efect ocazional sau absenţa totală a efectului. Aceste medicamente au însă şi efecte secundare, de aceea nu toţi bărbaţii le pot folosi pentru tratamentul disfuncţiei erectile. Sunt chiar periculoase dacă pacientul ia medicamente pe bază de nitrat, prescrise pentru dureri în piept (angină pectorală), subţierea sângelui (anticoagulante), blocante alfa pentru prostată mărită sau pentru hipertensiune arterială. De asemenea, nu sunt recomandate persoanelor cu boli de inimă sau insuficienţă cardiacă, cu accident vascular cerebral, cu hipotensiune sau hipertensiune arterială, cu diabet zaharat necontrolat.
Există şi terapii intracavernoase (injecţii în baza penisului) sau transuretrale (plasarea unui supozitor minuscul în uretră). În majoritatea cazurilor, administrarea transuretrală este mai uşor acceptată decât injecţiile intracavernoase, însă în primul caz, poate surveni absorbţia sistemică, având drept rezultat apariţia hipotensiunii arteriale. Injecţiile intracavernoase se folosesc mai ales în cazurile de inervaţie deficitară (după operaţii pelviene, fără cruţarea fibrelor nervoase ce răspund funcţiei erectile), rata eficacităţii fiind mare la bărbaţii cu disfuncţie erectilă organică. Însă reacţiile adverse (priapismul, fibroza) şi insatisfacţia legată de procedura injectării limitează utilitatea acestui tratament.
La bărbaţii cu disfuncţie erectilă asociată cu hipogonadism indicăm terapia de substituţie androgenică. Pe lângă funcţia sexuală, acest tratament ameliorează dispoziţia, densitatea osoasă şi forţa musculară a pacientului. Androgenii pot fi administraţi pe cale orală, injectabilă şi transdermică. Ei sunt indicaţi strict pentru pacienţii cu disfuncţie erectilă asociată cu hipogonadism.
Bărbaţilor în vârstă sau celor la care terapiile prezentate nu dau rezultate le putem recomanda dispozitive cu vacuum, pentru producerea erecţiei. Realizate dintr-un cilindru de plastic, se aplică pe penis şi se conectează la o pompă ce creează un vacuum parţial. Sângele se acumulează la nivelul penisului, care devine rigid, apoi se plasează un inel la baza penisului, pentru a menţine erecţia. Se ştie că reacţiile adverse determinate de această metodă sunt senzaţia de amorţeală şi ejacularea tardivă, dar până acum niciun pacient nu s-a plâns de acest lucru!
Protezele peniene pot fi utilizate la pacienţii care nu pot beneficia de terapiile mai puţin invazive. Cele mai avansate modele constau în cilindri cu soluţie salină, plasaţi în interiorul corpilor cavernoşi. Fluidul este transferat dintr-un rezervor în cilindri printr-un mecanism cu pompă, având ca rezultat apariţia unei erecţii ferme. Revenirea la volumul normal se obţine prin activarea unui mecanism de eliberare. De asemenea, putem face şi intervenţii chirurgicale în scopul restabilirii afluxului vascular.
"Pacientul trebuie să ştie că disfuncţia erectilă nu este ca o boală a copilăriei, care se face o singură dată în viaţă. Recidivele pot apărea oricând"
- Odată terminat tratamentul, pacientul va avea o viaţă sexuală împlinită, sau există riscul recidivei?
- Odată cu terminarea tratamentului şi cu reluarea unei activităţi sexuale normale, pacientul trebuie să ştie că disfuncţia erectilă nu este ca o boală a copilăriei, care se face o singură dată în viaţă. Recidivele pot apărea oricând, dacă intervin din nou factorii declanşatori ai afecţiunii. Perioadele prelungite de stres, reluarea unor obiceiuri nocive, ca fumatul şi consumul excesiv de alcool, nerespectarea timpului de odihnă, menţinerea unei atmosfere tensionate în familie sau alegerea unei partenere nepotrivite pot redeclanşa apariţia disfuncţiei erectile. De asemenea, netratarea afecţiunilor organice asociate, abuzurile alimentare, sedentarismul şi obezitatea pot duce la reapariţia disfuncţiei erectile.
- Ce sfaturi aveţi pentru domnii care se confruntă cu astfel de probleme?
- Odată apărută disfuncţia erectilă, în viaţa pacientului survin modificări importante, generate de pierderea încrederii în sine. Nu de puţine ori, bărbaţii afectaţi se confruntă cu episoade depresive, fapt ce le accentuează disfuncţia erectilă, închizându-se astfel "cercul vicios". Prezentarea la medicul specialist, acceptarea realităţii şi începerea de urgenţă a tratamentului recomandat sunt "scurtături" spre revenirea la o viaţă normală. Orice tratament va fi instituit numai de medic! Sfătuiesc pacienţii să nu folosească din proprie iniţiativă medicamente sau leacuri băbeşti în tentativa de a-şi rezolva problema prin autotratament, aceste acţiuni ducând uneori la complicaţii grave. Renunţarea la obiceiurile nesănătoase (fumatul, consumul excesiv de alcool, de droguri etc.) ajută la atingerea scopului terapeutic. De asemenea, implicarea partenerei de viaţă în terapia disfuncţiei erectile (pentru că femeile sunt de multe ori mai înţelegătoare decât credem noi, bărbaţii!), climatul de armonie în familie şi susţinerea ei în efectuarea tratamentului reprezintă o garanţie în asigurarea succesului terapeutic. Nu în ultimul rând (şi aici mă adresez mai ales cititorilor bărbaţi care nu au astfel de probleme!), trebuie să prevenim apariţia bolilor cronice generatoare de disfuncţii erectile, prin controale periodice regulate, să reducem - atât cât este posibil - stresul, să combatem sedentarismul prin exerciţii fizice zilnice. După cum vedeţi, dacă sunt respectate întocmai, regulile generale de viaţă sănătoasă pot împiedica apariţia disfuncţiilor erectile.
D-l dr. NICOLAE VLAICU poate fi contactat la tel. 0723/12.49.94 sau 021/301.76.76
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
