Dr. NICOLAE VLAICU (medic primar urolog) - "În România, 25% din bărbații cu vârsta peste 35 de ani au probleme de dinamică sexuală"

Florentin Popa
DISFUNCȚIILE SEXUALE - "Un flagel mondial"

- "Genul masculin" de pe întreaga planetă, și românii nu fac excepție, se confruntă cu probleme sexuale: lipsa libidoului, ejaculare precoce, chiar și impotență, de la vârste din ce în ce mai tinere. Ce vânt rece bate prin iatacurile iubirii?

- Trebuie să se știe că excitarea se­xuală masculină este un proces com­plex, care implică creierul (res­pon­sabil de stările psiho-emoțio­na­le), hormonii, nervii, mușchii și va­sele sanguine. Tonusul muscula­turii netede din corpii cavernoși ai orga­nului sexual este controlat prin pro­cese biochimice, reglate de sistemul nervos central și periferic. La bărba­tul sănă­tos, stimularea sexuală de­clan­șează în organism eliberarea de oxid nitric (substanță neurotransmi­ță­toare), care determină activarea unor alți mediatori ce duc la rela­xarea musculaturii netede peniene, producându­ -se astfel vasodilatație. Acumularea de sânge în cavitățile corpilor cavernoși duce la procesul fiziologic de erecție. Disfuncția erectilă poate fi cau­zată de o problemă la oricare dintre aceste niveluri.
Conform rezultatelor unui studiu desfășurat în România, 25% din bărbații cu vârsta peste 35 de ani au probleme de dinamică sexuală. Dar la medic s-au prezentat doar 17% din cei care au declarat că suferă de disfuncții erectile, iar dintre aceștia, doar 7% au urmat un tratament. Datele la nivel mondial sunt asemănătoare, deci ne confruntăm cu un adevărat flagel, ceea ce duce și la scăderea natalității.
În cele mai multe cazuri, disfuncția erectilă poate fi cauzată de probleme fizice: boli de inimă, vase de sânge înfundate (ateroscleroză), nivel ridicat de colesterol, tensiune arterială, diabet, obezitate, sin­drom metabolic (afecțiune care implică creșterea tensiunii arteriale, a colestero­lului și a nivelului de insulină), Parkin­son, scleroză multiplă, accident vascu­lar cerebral, dereglări hormonale (nive­lul scăzut de testosteron sau creșterea prolactinei), boala Peyronie (apariția de țesut cicatricial în interiorul penisului).
Disfuncțiile erectile pot avea însă și cauze psihologice. Creierul joacă un rol-cheie în declanșarea unei erecții, înce­pând cu pârghiile psihologice, care duc la excitarea sexuală. Depresia, stre­sul, anxietatea, problemele în relațiile inter­per­sonale, conflictele în cuplu, auto­de­valorizarea prin experiențe se­xuale cu partenere nepotrivite, fobiile și aver­siu­nile față de parteneră, incapa­citatea de a împleti sentimentele cu do­rința sexuală, complexele legate de pro­cesul de îmbă­trânire sau de constituția fizică pot bloca dorința sexuală, astfel provocând sau agravând disfuncția erectilă.
În apariția disfuncțiilor erectile mai sunt implicate și unele medicamente (pentru boli cronice, antidepresivele, antiandrogenicele), tratamentele pentru cancer de prostată sau adenom de prostată, intervențiile chirurgicale sau leziunile care afectează zona pelviană ori măduva spinării, fumatul, alcoolismul, consu­mul de droguri. Unii cercetători din domeniul alimentar atrag atenția asupra consumului de carne industrializată - păsări și animale crescute intensiv, hrănite cu hormoni estrogeni pentru dezvoltare ra­pi­dă. Ei afirmă că hormonii din hrana animalelor ajung, prin consum, în organismul uman și dereglează echilibrul hormonal, mai ales în cazul sexului masculin, la care nivelul de estrogeni trebuie să fie mai scăzut. Nu s-au făcut studii medicale concludente în acest sens, dar este bine să ținem cont de acest aspect, măcar preventiv, atunci când ne alegem alimentele!

- Există multe forme de mani­festare a "slăbi­ciunii" sexuale... Care dintre acestea este mai gravă și mai greu de tratat?

- Orice problemă de potență este numită, generic, disfuncție erectilă, și se traduce prin incapacitatea de a ob­ține sau de a menține o erecție sufi­cien­tă pentru desfășurarea unui act se­xual satisfăcător. Nu contează dacă-i ejaculare precoce sau impotență! Ideea este următoarea: dacă apar probleme doar din timp în timp, nu este neapărat un motiv de îngrijorare. Însă, dacă disfuncția erectilă se manifestă frecvent, provoacă stres suplimentar, încrederea în sine a bărbatului este afectată și se poate ajunge la pro­bleme în relația de cuplu, trebuie consultat me­dicul. La ora actuală, este unanim acceptat faptul că procesul de îmbătrânire și bolile vasculare sunt cei mai importanți factori de risc pentru apariția dis­funcției erectile.

Sinceritatea pacientului este esențială

- Cum se manifestă aceste probleme? Care sunt primele semne îngrijorătoare?

- Primele simptome ale disfuncției erectile pot apărea brusc sau într-o evoluție lentă: declanșarea dificilă a unei erecții, dificultăți în menținerea erecției pe parcursul contactului sexual, ejaculare precoce sau chiar absența totală a erecției. La acestea se adaugă uneori și lipsa libidoului (dorință sexuală redusă). Cert este că aceste simptome pot apărea chiar și în­tr-un cuplu armonios, în care partenerii împărtășesc sentimente puternice!

- Cât de importantă este discuția cu pacientul în stabilirea diagnosticului?

- Anamneza amănunțită este foarte importantă. Aflăm din discuția cu pacientul în ce constă dis­func­ția, frecvența cu care se manifestă și când au apărut primele simptome. Cunoașterea istoricului medical, examenul fizic general și local sunt la fel de impor­tante, deoarece putem să căutăm cauzele disfuncției prin analize de laborator sau alte investigații. Eco­grafia, analizele de sânge și urină fac parte din proto­colul stabilirii diagnosticului. Cu această ocazie, pu­tem depista și alte afecțiuni de care pacientul cu dis­funcție erectilă poate să sufere fără să știe! Uneori, avem nevoie și de examene multidisciplinare - con­sul­turi neurologice, endocrinologice, cardiolo­gice, psihiatrice. Desigur, la persoanele mai în vârstă, situația este cu totul alta: durează mai mult timp până la obținerea unei erecții, care nu va fi la fel de fermă ca-n tinerețe. Aceasta nu este neapărat o consecință directă a îmbătrânirii, ci, foarte posibil, rezultatul unor probleme de sănătate acumulate sau a medicației pentru diverse boli cronice.
Sinceritatea pacientului este esențială în comu­ni­carea cu medicul curant, pentru stabilirea diagnos­ti­cului și a atitudinii terapeutice ulterioare. Mulți băr­bați n-au curajul să discute cu medicul sau cu parte­nera despre disfuncția erectilă de care suferă, dar tre­buie să știe că există soluții medicale care-i ajută să depășească problemele cu care se confruntă. Faptul că nu pot obține sau menține o erecție, chiar și în prezența stimulilor sexuali ai partenerei, poate fi sem­nul unei afecțiuni organice care are nevoie de trata­ment. Tratarea problemei de sănătate care cau­zează disfuncția erectilă poate rezolva totul! Dacă trata­mentul bolilor depistate nu ameliorează disfuncția erectilă, se pot folosi medicamente și tratamente spe­cifice, care dau rezultate rapide în astfel de cazuri.

- Disfuncțiile erectile pot genera și complicații?

- Disfuncțiile erectile nu afectează sănătatea, însă pot duce la complicații de ordin relațional și social. O viață sexuală nesatisfăcătoare induce stres supli­mentar, anxietate, jenă, ceea ce duce la pierderea încre­derii și a stimei de sine a bărbatului și la distru­gerea lentă a relației de cuplu. Nu puține cupluri s-au despărțit din acest motiv, chiar dacă asta în mediul juridic se numește "nepotrivire de carac­ter"!

- Care sunt principalii factori de risc implicați în declanșarea disfunc­țiilor erectile? De ce ar trebui să se fe­rească bărbații?

- Bolile cronice contribuie la insta­larea disfunc­țiilor erectile - în special diabetul și problemele cardiovasculare. Fumatul îngreunează fluxul de sânge spre vene și artere. De altfel, chiar și pe pachetele de țigări este specificat faptul că, în timp, consumul de tutun poate cau­za probleme de sănătate cronice care duc la disfuncții erectile. Excesul de greutate este un alt factor de risc, mai ales în cazul persoanelor care suferă de obezitate. Și tratamentele medicale locale, cum ar fi chirurgia pros­tatei sau radioterapia pentru cancer pot duce la impotență sau disfuncții erectile, deoarece leziunile pot deteriora nervii care controlează erecția. Medica­mentele sunt la fel de periculoase, în special antide­pre­sivele, antihista­minicele și medicația pentru trata­mentul hiperten­siunii arteriale, pentru dureri sau pen­tru cancerul de prostată. Problemele psihologice - stresul, anxietatea sau depresia - pot afecta în aceeași măsură potența. Consumul de droguri și de alcool duce la disfuncții erectile, mai ales dacă vorbim des­pre dependențele pe termen lung. Plimbarea prelun­gită cu bicicleta poate fi un factor de risc, deoarece comprimă nervii și poate afecta fluxul de sânge spre penis, ceea ce duce la disfuncții erectile temporare.

"Se poate apela și la metodele naturale de tratament"

- Care sunt cele mai eficiente metode de trata­ment și în ce constau acestea?

- Tratamentul disfuncției erectile depinde de cau­zele apariției, de factorii determinanți și de to­leranța pacientului la tratament. Terapia psihologică este foarte importantă în toate formele de disfuncție erec­tilă. Abordarea minuțioasă a acestui aspect și comba­terea anxietății sexuale este parte integrantă a inter­venției terapeutice pentru toți pacienții. Psiho­terapia ca metodă exclusivă poate fi utilă atunci când nu se descoperă o cauză organică. De asemenea, psihotera­pia are eficiență maximă în cazurile de disfuncție erectilă psihogenă, conferind pacientului suficientă încredere în sine pentru a genera un rezultat terapeutic pozitiv.
Pacienții cu disfuncții erectile pot folosi și remedii naturale sau metode alternative de tratament. Multe dintre formulele naturale recomandate în disfuncții erectile conțin Yohimbina, Ginseng sau Ginkgo Bilo­ba. Yohimbe este o plantă de origine africană. Extrac­tul din scoarța arborelui Corynanthe Yohimbe conține alcaloizi care luptă cu impotența. Yohimbina se ex­trage și a fost utilizată timp de sute de ani de vinde­cătorii tradiționali pentru tratarea problemelor sexuale la bărbați. La experimentele pe animale s-a constatat îmbunătățirea libidoului și a volumului de material seminal. Ginsengul roșu coreean este foarte eficient, cu efect dovedit asupra creșterii tonusului general și al libidoului, concomitent cu reducerea stresului și anxietății. Iarba-caprei (Epimedium) a fost utilizată intens în medicina chineză și indiană, ca afrodisiac. Cercetătorii au stabilit că extractul din această plantă crește fluxul de sânge la nivelul țesuturilor penisului. Chiar și nivelurile de testosteron s-au îmbunătățit la subiecții pe care s-au făcut studiile. Tongkat Ali are capacitatea să crească nivelul de testosteron și pro­duc­ția de spermatozoizi. Totodată, principiile active ale plantei sporesc nivelul de energie și îmbunătățesc activitatea sexuală. Folosit în scop terapeutic de chinezi și japonezi de mii de ani, Ginkgo Biloba are acțiuni benefice nu doar asupra creierului și a me­moriei. Studii recente au demonstrat că extractele din Ginkgo Biloba cresc fluxul sanguin la nivelul peni­sului, fiind un remediu eficient pentru disfuncțiile erectile cauzate de depresie sau anxietate. Paleta de remedii naturale este mult mai largă, iar combinațiile între diferite remedii (sub formă de pulbere, decocturi sau ceaiuri) s-au dovedit eficiente în reducerea simp­tomelor disfuncțiilor erectile și restabilirea vigorii sexuale la mulți pacienți. Însă administrarea acestor remedii trebuie făcută la indicația unui medic spe­cialist în Ayurveda sau a unui fitoterapeut, astfel încât să nu interacționeze cu medicația alopată.
Terapia orală de ultimă generație a modificat în mod radical abordarea tratamentului disfuncției erec­tile. Putem apela la medicamente eficiente (Viagra, Cialis, Levitra, Staxyn), care sporesc efectelele oxi­dului nitric. Acesta crește fluxul de sânge și permite obținerea unei erecții ca răspuns la stimularea se­xuală. Tratamentele orale au răspuns rapid și resta­bilesc încrederea în sine a pacientului. Sunt simplu de administrat, însă au rolul de a asista doar inițierea erecției, în prezența stimulării sexuale, iar efectul lor este valabil numai o perioadă limitată de timp. Unii dintre pacienți nu sunt pe deplin satisfăcuți de terapie, continuă să sufere o deteriorare semnifi­cativă a calității vieții și a relațiilor de cuplu. Mulți și-au ma­nifestat nemulțumirea, motivând că au erecții insu­ficient de ferme, efect ocazional sau absența totală a efectului. Aceste medicamente au însă și efecte secundare, de aceea nu toți băr­bații le pot folosi pentru tratamentul dis­funcției erectile. Sunt chiar periculoase dacă pacientul ia medicamente pe bază de nitrat, prescrise pentru dureri în piept (angină pec­torală), subțierea sângelui (anticoagulante), blo­cante alfa pentru prostată mărită sau pentru hiperten­siune arterială. De asemenea, nu sunt recomandate persoanelor cu boli de inimă sau insuficiență car­diacă, cu accident vascular cerebral, cu hipotensiune sau hi­pertensiune arterială, cu diabet zaharat necon­trolat.
Există și terapii intracavernoase (injecții în baza penisului) sau transuretrale (plasa­rea unui supozitor minuscul în uretră). În majoritatea cazurilor, adminis­trarea trans­ure­trală este mai ușor acceptată decât injec­țiile intracavernoase, însă în primul caz, poate surveni absorbția sis­te­mică, având drept rezultat apariția hipotensiunii arte­riale. In­jec­țiile intraca­ver­noase se folosesc mai ales în cazurile de inervație defi­citară (după operații pel­viene, fără cruțarea fibrelor ner­voase ce răspund funcției erectile), rata efi­cacității fiind mare la bărbații cu disfuncție erec­tilă organică. Însă reacțiile adverse (pria­­pismul, fibro­za) și insatis­facția legată de procedura injectării limi­tează utilitatea acestui trata­ment.
La bărbații cu disfuncție erectilă asociată cu hipo­gonadism indicăm terapia de sub­sti­tuție androgenică. Pe lângă funcția sexuală, acest tratament ameliorează dispoziția, den­sitatea osoasă și forța musculară a pacien­tului. Androgenii pot fi administrați pe cale orală, injectabilă și transdermică. Ei sunt indicați strict pentru pacienții cu disfuncție erectilă asociată cu hipogonadism.
Bărbaților în vârstă sau celor la care terapiile prezentate nu dau rezultate le pu­tem recomanda dispozitive cu vacuum, pen­tru producerea erecției. Realizate dintr-un cilindru de plastic, se aplică pe penis și se conectează la o pompă ce creează un va­cuum parțial. Sângele se acumulează la ni­velul penisului, care devine rigid, apoi se plasează un inel la baza penisului, pentru a menține erecția. Se știe că reacțiile adverse determinate de această metodă sunt senzația de amorțeală și ejacularea tardivă, dar până acum niciun pacient nu s-a plâns de acest lucru!
Protezele peniene pot fi utilizate la pacienții care nu pot beneficia de terapiile mai puțin invazive. Cele mai avansate mo­dele constau în cilindri cu soluție salină, plasați în interiorul corpilor cavernoși. Flui­dul este transferat dintr-un rezervor în cilin­dri printr-un mecanism cu pompă, având ca rezultat apariția unei erecții ferme. Reve­nirea la volumul normal se obține prin activarea unui mecanism de eliberare. De asemenea, putem face și intervenții chirurgicale în scopul restabilirii afluxului vascular.

"Pacientul trebuie să știe că disfuncția erectilă nu este ca o boală a copilăriei, care se face o singură dată în viață. Recidivele pot apărea oricând"


- Odată terminat tratamentul, pacientul va avea o viață sexuală împlinită, sau există riscul recidivei?

- Odată cu terminarea tratamentului și cu reluarea unei activități sexuale normale, pacientul trebuie să știe că disfuncția erectilă nu este ca o boală a copi­lăriei, care se face o singură dată în viață. Recidivele pot apărea oricând, dacă intervin din nou factorii declanșatori ai afecțiunii. Perioadele prelungite de stres, reluarea unor obiceiuri nocive, ca fumatul și consumul excesiv de alcool, nerespectarea timpului de odihnă, menținerea unei atmosfere tensionate în familie sau alegerea unei partenere nepotrivite pot redeclanșa apariția disfuncției erectile. De asemenea, netratarea afecțiunilor organice asociate, abuzurile alimentare, sedentarismul și obezitatea pot duce la reapariția disfuncției erectile.

- Ce sfaturi aveți pentru domnii care se con­fruntă cu astfel de probleme?

- Odată apărută disfuncția erectilă, în viața pa­cientului survin modificări importante, generate de pierderea încrederii în sine. Nu de puține ori, bărbații afectați se confruntă cu episoade depresive, fapt ce le accentuează disfuncția erectilă, închizându-se astfel "cercul vicios". Prezentarea la medicul specialist, acceptarea realității și începerea de urgență a trata­mentului recomandat sunt "scurtături" spre revenirea la o viață normală. Orice tratament va fi instituit nu­mai de medic! Sfătuiesc pacienții să nu folosească din proprie inițiativă medicamente sau leacuri băbești în tentativa de a-și rezolva problema prin autotratament, aceste acțiuni ducând uneori la complicații grave. Renunțarea la obiceiurile nesă­nătoase (fumatul, con­sumul excesiv de alcool, de droguri etc.) ajută la atin­gerea scopului terapeutic. De asemenea, implicarea partenerei de viață în terapia disfuncției erectile (pentru că femeile sunt de multe ori mai înțelegătoare decât credem noi, bărbații!), climatul de armonie în familie și susținerea ei în efectuarea tratamentului reprezintă o garanție în asigurarea succesului terapeutic. Nu în ultimul rând (și aici mă adresez mai ales cititorilor bărbați care nu au astfel de probleme!), trebuie să prevenim apariția bo­lilor cronice generatoare de disfuncții erec­tile, prin controale periodice regulate, să reducem - atât cât este posibil - stresul, să combatem sedentarismul prin exerciții fi­zice zilnice. După cum vedeți, dacă sunt res­pectate întocmai, regulile generale de viață sănătoasă pot împiedica apariția dis­funcțiilor erectile.

D-l dr. NICOLAE VLAICU poate fi contactat la tel. 0723/12.49.94 sau 021/301.76.76