Exact ca în situaţia mamei dvs., în 85% dintre cazuri, cancerul gastric se prezintă sub forma unui adenocarcinom format, cel mai frecvent, pe leziuni precanceroase induse de gastrite cronice atrofiante, polipi adenomatoşi, ulcer gastric determinat de infecţia cu Helicobacter Pylori, boala Bierner, maladia Menetrier etc., sau prin acţiunea factorilor carcinogeni alimentari, în principal nitrozaminele.
Deşi este dificil de tratat, în cazul în care este localizat doar la nivelul stomacului, şansele pentru ca tratamentul să aibă succes sunt relativ bune. Nu acelaşi lucru se poate spune despre cazurile în care cancerul gastric s-a extins sau a metastazat în organe, cel mai probabil la nivel hepatic, osos şi ganglionar (extensia limfatică şi metastatică este rapidă).
Concret, în cazul mamei dvs., extirparea chirurgicală a stomacului se impunea, atât pentru faptul că stadializarea (T3N2M0) corespundea unei forme medii-evoluate de boală neoplazică, cât şi pentru faptul că gastrectomia totală, asociată întotdeauna cu evidarea ganglionară, oferă cea mai bună şansă pentru tratamentul cancerului gastric. Probabilitatea de a avea succes în tratarea cancerului gastric depinde aproape în exclusivitate de apariţia (sau nu) a metastazelor. În cazul în care cancerul este depistat precoce şi tratamentul chirurgical poate îndepărta toate zonele afectate, recuperarea este posibilă. Chiar şi în cazul în care tratamentul chirurgical poate să nu aibă un efect curativ concludent, chimioterapia (şi radioterapia este eficientă), bazată în special pe 5-Fluorouracil şi Adriamicină, permite o ameliorare a situaţiei bolnavului.
Tratamentul naturist al adenocarcinomlui gastric este complex şi sunt prea multe lucruri de spus, pentru a putea epuiza toate mijloacele terapeutice în câteva rânduri. În principiu, căile de urmat şi abordarea terapeutică trebuie să includă obligatoriu următoarele coordonate:
* Furnizarea de suficiente enzime de tip pancreatic şi digestiv.
* Furnizarea de suficientă vitamina B17 către organism.
* Consumul de mari cantităţi de alimente bogate în minerale, agenţi antiinflamatori şi antioxidanţi naturali.
* Menţinerea unui sistem imunitar sănătos şi competent.
* Echilibrarea (alcalinizarea) pH-ului din organism.
Sigur, toată această conduită terapeutică trebuie să ţină cont de o serie de factori specifici persoanei în cauză şi, de aceea, individualizarea tratamentului trebuie discutată în particular.
Pentru lămuriri, contactaţi-mă telefonic!
Să auzim numai de bine!
Dr. LAWRENCE CHUKWUDI NWABUDIKE - medic primar dermatolog, acupunctor şi homeopat - Bucureşti. Tel. 0752/30.45.36, 0746/01.76.60, e-mail: chukwudi.nwabudike@live.com
"De câţiva ani mă confrunt cu ejaculare precoce"
(Răspuns pentru CRISTIAN - Italia, F. AS nr. 1022)
Citind întrebarea dumneavoastră, aş spune că nu descrieţi o stare de impotenţă, ci de ejaculare precoce. Impotenţa are de a face cu incapacitatea totală de a susţine o erecţie suficientă pentru o activitate sexuală, iar ejacularea precoce este, aşa cum arată şi numele, un act sexual finalizat prea devreme pentru a satisface pe unul sau pe ambii parteneri (definiţia ejaculării precoce include o ejaculare în mai puţin de 1-2 minute, după începutul contactului intravaginal). Ejacularea precoce este considerată a fi o problemă importantă la bărbaţi (fenomenul priveşte până la 30-70% din bărbaţii sub 40 de ani) dar din păcate, senzaţia de jenă îi împiedică pe mulţi dintre ei să o discute, chiar cu medicul lor.
Nu sunteţi prea bătrân pentru a avea o viaţă sexuală satisfacătoare. De asemenea, nu este cazul să vă ruşinaţi.
Unii împart această problemă în două - cei cu ejaculare precoce de o viaţă şi cei cu ejaculare precoce dobândită (care pare să fie cazul dvs.). Nu se ştiu exact cauzele, deşi s-a pus accent pe tulburări psihice ori hormonale. La unii oamenii, se bănuieşte şi o hipersensibilitate la stimularea sexuală.
Personal, sunt de părere că o cauză importantă a ejaculării precoce este, de fapt, accentul pus în exces pe actul sexual, în societatea noastră actuală. Sexul este greşit înţeles azi. Se consumă exclusiv în plan fizic, iar dragostea şi sexul ajung să se confunde. Actul sexual nu este totuna cu dragostea. El ar trebui să fie consecinţa unei trăiri sufleteşti precedente, a unui sentiment de iubire. În condiţiile unei stări sufleteşti armonioase, ce tinde spre completarea mutuală a părţii active şi pasive, actul sexual are, în primul rând, funcţia de schimb energetic între ambele sexe, un act care energizează şi împrospătează celulele.
Considerat un simplu gest mecanic, actul sexual, aşa cum se practică astăzi de către cei mai mulţi, contribuie foarte mult la unele dintre tulburările sexuale de care suferă oamenii în zilele noastre.
Abordările posibile includ:
* A privi sexul din punct de vedere al unei tendinţe/năzuinţe spirituale (cel puţin din partea dumneavoastră) spre armonie cu partenera. Acest lucru face posibil să se nască în dumneavoastră dorinţa de a dărui, de a oferi, mai mult decât de a primi, ceea ce vă va ajuta să depăşiţi problema cu care vă confruntaţi.
* Evitaţi sexul "de ocazie", care cere doar "performanţă". Nu vă oferă nimic mai mult decât, cel mult, o plăcere fizică trecătoare. În plus, cu cât practicaţi astfel de relaţii, cu atât riscaţi să aveţi probleme sexuale, ceea ce vă va diminua încrederea în persoana şi în abilităţile dumneavoastră.
* Limitaţi-vă la o parteneră, o persoană dragă, căci atunci puteţi avea mai multă siguranţă că nu aşteaptă de la dvs. doar "performanţă", ci că este interesată de persoana dvs. Acest lucru reduce anxietatea.
* Unele exerciţii, inclusiv exerciţiile Kegel, pot să ajute la menţinerea unei erecţii, deşi ele au fost elaborate ca să ajute la incontinenţă urinară. (Le găsiţi detaliate pe internet.)
* Tehnica actului sexual este şi ea importantă. Atunci când bărbatul se grăbeşte, stimulul erotic, cuplat cu anxietatea, poate duce la o ejaculare mai rapidă. Sunt de recomandat mişcări de copulaţie mai lente, mai mult timp acordat preludiului (spre plăcerea partenerului, fapt ce reduce şi teama că nu ajungeţi la "performanţă") şi luarea de pauze în timpul mişcării, atunci când vă simţiţi aproape de climax.
* Unii specialişti recomandă aplicarea presiunii pe zona dintre anus şi rădăcina penisului sau o uşoară tragere a scrotului ori strângerea zonei unde glanda penisului se întâlneşte cu teaca lui, pentru a reduce stimulul.
* Există şi recomandarea de a folosi prezervative, care reduc senzaţiile sexuale, ajutând bărbatul să nu ajungă atât de repede la climax. Atenţie, a se evita prezervativele subţiri sau ultrasubţiri!
* Exerciţiile yoga sau de masaj ar putea ajuta la eliminarea tensiunii şi în dobândirea autocontrolului.
* Acupunctura ajută şi ea, întărind unele puncte sau reglând energiile din zona respectivă. Puteţi folosi puncte de pe meridianul Rininchi, Vas Guvernator, Vas de Concepţie, Pericard, Vezica Urinară.
* Şi homeopatia poate fi de ajutor. Medicamente precum Caladium, Conium, Natrium muriaticum, Nux vomica, Selenium sunt folositoare, însă medicamentele de preferat sunt cele individualizate, constituţionale, preparate chiar de medicul homeopat.
Însă cel mai mare succes în atenuarea ejaculării precoce îl va avea bărbatul care priveşte sexul drept o dăruire pentru celălalt, o năzuinţă spre armonie fizică şi sufletească, ceea ce îl va ajuta, în cele din urmă, să-şi depăşească problemele.
Vă urez succes!
Dr. ANDREI MANU-MARIN -medic primar urologie, specializare neuro-urologie şi urodinamică, EVOMED Bucureşti, www.evo-med.ro, tel. 0740/07.73.37, e-mail: andrei.manumarin@yahoo.com
"Unchiul meu se luptă cu o anemie severă şi are adenom de prostată"
(Răspuns pentru VIOLETA POPESCU, F. AS 1129)
Retenţia mare de urină a produs insuficienţa renală (creatinină mare) şi aceasta, la rândul ei, anemia. Sonda urinară şi aportul mare de lichide sunt soluţiile pentru dânsul, în acest moment. Cu sonda urinară, dacă elimină urină suficientă, va scădea creatinina. Anemia se va reface mai încet. Abia apoi se pune problema dacă să fie operat sau nu (în niciun caz acum). Este important să aflaţi dacă vezica urinară va putea funcţiona singură, fără sondă. Altfel, operaţia va fi un risc fără niciun beneficiu. Se poate afla dacă vezica urinară mai funcţionează, făcând probe urodinamice (cistomanometrie), la 1-2 luni după acest episod acut de retenţie. (La Clinica EVOMED există aparatură pentru aceste măsurători.) Până atunci, va menţine sonda pe care o va schimba la fiecare 3 săptămâni.