Analiştii au demontat (şi demolat) argumentaţia iniţiatorilor, explicând deschis că respectiva OUG are menirea de a-i aduce premierului - candidat la preşedinţie - cele 10 procente care, crede el, îi lipsesc pentru a ocupa fotoliul de la Cotroceni. Prin această "piaţă de primari", Ponta şi gaşca lui vor să preia majoritatea absolută a primăriilor ţării, a consiliilor locale şi judeţene, ştiut fiind că, la români, încă se votează după cum vrea primarul. Iar primarul vrea... bani de la buget, adică - în lipsa descentralizării administrative - bani de la guvern -, ori toată lumea ştie cine conduce guvernul! Ordonanţa prin care se legiferează - fie şi temporar - traseismul demonstrează că echipei conduse de Ponta îi este o teamă cumplită de o posibilă trezire a cetăţenilor, care ar putea - la vot - să le spulbere proiectul la care aspiră febril, cel al dominării totale a statului, a transformării acestuia într-un instrument docil în propriile mâini. Unii observatori au denunţat perspectiva totalitară, sesizabilă astfel drept rezultatul unei remanente mentalităţi comuniste. Echipa Ponta reprezintă a treia generaţie de politicieni din postcomunism, după "dinozaurii roşii" ai lui I. Iliescu şi uteciştii lui A. Năstase. "Cârlanii" (ca să-i numim, după o metaforă folosită de Iliescu) - Ponta, Şova, Bănicioiu, Pop şi compania - sunt produsul "experienţei" generaţiilor înaintaşe, la care se adaugă dorinţa aprigă de bogăţie şi putere, acoperită cu o glazură de occidentalism liberal. Fenomenul este similar celui din Rusia, unde Putin conduce, spre binele oligarhiei în care s-a transformat nomenclatura, sub o aparentă democraţie autoritară, sau celei din Ungaria, unde Orban îşi impune fidelii, schimbând după împrejurări legile. Ponta ştie că dacă va deveni preşedinte, toate abuzurile, hoţiile şi mizeriile sociale vor fi "şterse" de un stat ce, controlând totul, va face ca nicio voce independentă să nu se mai audă. Dar statul visat de Ponta nu este statul de drept. În statul de drept, principiul securităţii juridice face ca orice acţiune socială să aibă consecinţe previzibile, schimbarea unei formule legislative - posibilă oricând şi, uneori, necesară - realizându-se numai după o consultare amplă a cetăţenilor şi a specialiştilor şi numai prin votul legislativului, obligat ca putere delegată, la analiza critică şi dezbaterea iniţiativei. Un stat în care lipsa de predictibilitate a acţiunii instituţionale predomină, nu are nimic de-a face cu democraţia. Ponta, Dragnea şi acoliţii lor au susţinut că noua OUG era necesară, întrucât autorităţile locale în funcţiune au fost alese, la ultimele alegeri, sub sigla USL-ului, alianţă care, în urma defecţiunii PNL-ului, nu mai există. Alierea primarilor şi consilierilor liberali cu PDL-iştii, aleşii principalului partid de opoziţie faţă de PSD, nu ar mai reprezenta - în consecinţă - voinţa cetăţenilor susţinători ai USL. Lăsând deoparte ridicolul tezei că aleşii locali ar fi USL-işti şi nu social-democraţi, liberali, conservatori, UNPR-işti asociaţi pe liste comune, dar nu contopiţi într-o mare formaţiune, situaţia ar fi putut fi îndreptată - nu prin abrogarea temporară a unor articole ale legii 249/2006 (care interzicea traseismul aleşilor locali) -, ci prin convocarea, fie şi concomitent cu "prezidenţialele", a unor alegeri locale anticipate. Cum bine a observat C. Antonescu, fostul lider al PNL, dacă ruperea USL-ului este pretextul suspendării legii anti-traseism, atunci cea mai corectă reacţie ar fi fost ca fondatorii alianţei, el şi Ponta, să-şi dea demisia din posturile în care ea i-a impus. Antonescu a renunţat la preşedinţia Senatului, dar Ponta se află în continuare în funcţia obţinută prin USL.
Schimbarea unei legi după bunul plac, suspendarea temporară a funcţionării unor articole ale ei - fapt fără precedent în lumea democratică - este ceea ce, în termeni sportivi, a fost denumită drept o "modificare a regulilor jocului, în timpul desfăşurării lui". Un astfel de joc are, întotdeauna, un rezultat - până la urmă - imprevizibil. Ponta, Dragnea, Şova şi ceilalţi ştiu, desigur, că în contextul repartizării fondurilor de la guvern, mulţi primari şi consilieri liberali, ba chiar şi PDL-işti, vor trece (fără primejdia de a-şi pierde postul) la PLR-ul tăricenist, la PSD, UNPR sau PC. (Deşi, după argumentul opţiunii USL-iste, partidul-glumă al lui Tăriceanu ar trebui ocolit, pentru că la alegeri, n-a existat.) Cu primarii racolaţi astfel, Ponta crede că procentul scontat pentru PSD, de 40%, va primi acel bonus de 10% + unu, care să-l trimită la Cotroceni. Cele 40% ale PSD-ului se fundamentează, desigur, în promisiunile făcute "baronilor", că "odioasele instrumente ale dictaturii băsiste", adică DNA-ul, ANI, DIICOT-ul, vor fi blocate sau chiar desfiinţate, ei putând să fure în lege, iar "sacrificaţii" (Vântu, Voiculescu, Fenechiu, Nicolescu, Bunea, Stancu etc.) vor fi eliberaţi şi "albiţi". Cu o anume mită electorală - plătită tot din buzunarele alegătorilor - şi cu promisiunile repetate pentru mobilizarea baronilor, Ponta şi ai lui vor instaura, iarăşi, partidul-stat, chiar dacă UE şi NATO vor protesta, cum au mai făcut-o. "Cârlanii" au credinţa fermă că, oricum, "câinii latră, caravana trece!".
Trist este că mulţi alegători nu sesizează planul ascuns, vizat de "echipa de zgomote" PSD-istă. Chiar şi cei orbiţi de peşcheşurile electorale făcute de guvern şi de baronii USD-ului (PSD+UNP+PC) ar trebui să recunoască faptul că, şi în cazul suspendării temporare, cu dedicaţie, a legii 249/2006, Ponta şi băieţii lui au procedat după aceleaşi reguli care le-au adus renumele de "pucişti", în vara lui 2012 sau în "marţea neagră" ("legea graţierii") din 2013. Au aşteptat ca Parlamentul să intre în vacanţă, pentru a putea emite OUG, au numit un "avocat al poporului" (Victor Ciorbea), obedient şi recunoscător pentru numire, au extins perioada de anulare a legii la 45 de zile (exact cât trebuie ca beneficiarii fondurilor dirijate de guvern să nu mai poată recula). Când uzezi mereu de aceleaşi "arme", după aceleaşi "scheme" de conspirativitate şi agresivitate neaşteptată, nu trebuie să te mai miri că unii dintre "ceilalţi", prezumtive ţinte ale agresiunii, îţi spun în faţă că eşti un pucist, un politician a cărui morală se reduce doar la realizarea de sine. O ţară în vârful căreia se vor plasa Ponta şi comparşii lui va fi o ţară ocupată.