Analiștii au demontat (și demolat) argumentația inițiatorilor, explicând deschis că respectiva OUG are menirea de a-i aduce premierului - candidat la președinție - cele 10 procente care, crede el, îi lipsesc pentru a ocupa fotoliul de la Cotroceni. Prin această "piață de primari", Ponta și gașca lui vor să preia majoritatea absolută a primăriilor țării, a consiliilor locale și județene, știut fiind că, la români, încă se votează după cum vrea primarul. Iar primarul vrea... bani de la buget, adică - în lipsa descentralizării administrative - bani de la guvern -, ori toată lumea știe cine conduce guvernul! Ordonanța prin care se legiferează - fie și temporar - traseismul demonstrează că echipei conduse de Ponta îi este o teamă cumplită de o posibilă trezire a cetățenilor, care ar putea - la vot - să le spulbere proiectul la care aspiră febril, cel al dominării totale a statului, a transformării acestuia într-un instrument docil în propriile mâini. Unii observatori au denunțat perspectiva totalitară, sesizabilă astfel drept rezultatul unei remanente mentalități comuniste. Echipa Ponta reprezintă a treia generație de politicieni din postcomunism, după "dinozaurii roșii" ai lui I. Iliescu și uteciștii lui A. Năstase. "Cârlanii" (ca să-i numim, după o metaforă folosită de Iliescu) - Ponta, Șova, Bănicioiu, Pop și compania - sunt produsul "experienței" generațiilor înaintașe, la care se adaugă dorința aprigă de bogăție și putere, acoperită cu o glazură de occidentalism liberal. Fenomenul este similar celui din Rusia, unde Putin conduce, spre binele oligarhiei în care s-a transformat nomenclatura, sub o aparentă democrație autoritară, sau celei din Ungaria, unde Orban își impune fidelii, schimbând după împrejurări legile. Ponta știe că dacă va deveni președinte, toate abuzurile, hoțiile și mizeriile sociale vor fi "șterse" de un stat ce, controlând totul, va face ca nicio voce independentă să nu se mai audă. Dar statul visat de Ponta nu este statul de drept. În statul de drept, principiul securității juridice face ca orice acțiune socială să aibă consecințe previzibile, schimbarea unei formule legislative - posibilă oricând și, uneori, necesară - realizându-se numai după o consultare amplă a cetățenilor și a specialiștilor și numai prin votul legislativului, obligat ca putere delegată, la analiza critică și dezbaterea inițiativei. Un stat în care lipsa de predictibilitate a acțiunii instituționale predomină, nu are nimic de-a face cu democrația. Ponta, Dragnea și acoliții lor au susținut că noua OUG era necesară, întrucât autoritățile locale în funcțiune au fost alese, la ultimele alegeri, sub sigla USL-ului, alianță care, în urma defecțiunii PNL-ului, nu mai există. Alierea primarilor și consilierilor liberali cu PDL-iștii, aleșii principalului partid de opoziție față de PSD, nu ar mai reprezenta - în consecință - voința cetățenilor susținători ai USL. Lăsând deoparte ridicolul tezei că aleșii locali ar fi USL-iști și nu social-democrați, liberali, conservatori, UNPR-iști asociați pe liste comune, dar nu contopiți într-o mare formațiune, situația ar fi putut fi îndreptată - nu prin abrogarea temporară a unor articole ale legii 249/2006 (care interzicea traseismul aleșilor locali) -, ci prin convocarea, fie și concomitent cu "prezidențialele", a unor alegeri locale anticipate. Cum bine a observat C. Antonescu, fostul lider al PNL, dacă ruperea USL-ului este pretextul suspendării legii anti-traseism, atunci cea mai corectă reacție ar fi fost ca fondatorii alianței, el și Ponta, să-și dea demisia din posturile în care ea i-a impus. Antonescu a renunțat la președinția Senatului, dar Ponta se află în continuare în funcția obținută prin USL.
Schimbarea unei legi după bunul plac, suspendarea temporară a funcționării unor articole ale ei - fapt fără precedent în lumea democratică - este ceea ce, în termeni sportivi, a fost denumită drept o "modificare a regulilor jocului, în timpul desfășurării lui". Un astfel de joc are, întotdeauna, un rezultat - până la urmă - imprevizibil. Ponta, Dragnea, Șova și ceilalți știu, desigur, că în contextul repartizării fondurilor de la guvern, mulți primari și consilieri liberali, ba chiar și PDL-iști, vor trece (fără primejdia de a-și pierde postul) la PLR-ul tăricenist, la PSD, UNPR sau PC. (Deși, după argumentul opțiunii USL-iste, partidul-glumă al lui Tăriceanu ar trebui ocolit, pentru că la alegeri, n-a existat.) Cu primarii racolați astfel, Ponta crede că procentul scontat pentru PSD, de 40%, va primi acel bonus de 10% + unu, care să-l trimită la Cotroceni. Cele 40% ale PSD-ului se fundamentează, desigur, în promisiunile făcute "baronilor", că "odioasele instrumente ale dictaturii băsiste", adică DNA-ul, ANI, DIICOT-ul, vor fi blocate sau chiar desființate, ei putând să fure în lege, iar "sacrificații" (Vântu, Voiculescu, Fenechiu, Nicolescu, Bunea, Stancu etc.) vor fi eliberați și "albiți". Cu o anume mită electorală - plătită tot din buzunarele alegătorilor - și cu promisiunile repetate pentru mobilizarea baronilor, Ponta și ai lui vor instaura, iarăși, partidul-stat, chiar dacă UE și NATO vor protesta, cum au mai făcut-o. "Cârlanii" au credința fermă că, oricum, "câinii latră, caravana trece!".
Trist este că mulți alegători nu sesizează planul ascuns, vizat de "echipa de zgomote" PSD-istă. Chiar și cei orbiți de peșcheșurile electorale făcute de guvern și de baronii USD-ului (PSD+UNP+PC) ar trebui să recunoască faptul că, și în cazul suspendării temporare, cu dedicație, a legii 249/2006, Ponta și băieții lui au procedat după aceleași reguli care le-au adus renumele de "puciști", în vara lui 2012 sau în "marțea neagră" ("legea grațierii") din 2013. Au așteptat ca Parlamentul să intre în vacanță, pentru a putea emite OUG, au numit un "avocat al poporului" (Victor Ciorbea), obedient și recunoscător pentru numire, au extins perioada de anulare a legii la 45 de zile (exact cât trebuie ca beneficiarii fondurilor dirijate de guvern să nu mai poată recula). Când uzezi mereu de aceleași "arme", după aceleași "scheme" de conspirativitate și agresivitate neașteptată, nu trebuie să te mai miri că unii dintre "ceilalți", prezumtive ținte ale agresiunii, îți spun în față că ești un pucist, un politician a cărui morală se reduce doar la realizarea de sine. O țară în vârful căreia se vor plasa Ponta și comparșii lui va fi o țară ocupată.