"Cazul Dan Voiculescu n-a fost o «revoluție», ci o «evoluție» a Justiției"
- După un proces de șase ani, Dan Voiculescu, fondator și lider de facto al Partidului Conservator și om de afaceri controversat, a fost condamnat pentru spălare de bani la zece ani de închisoare. Condamnarea sa a stârnit patimi. S-a spus că ar fi echivalentul unei revoluții. Chiar așa să fie? Și dacă da, în ce sens?
- N-aș zice că a fost o revoluție, este însă o evoluție a Justiției, pe o linie ascendentă care a început de câțiva ani, pornind de la condamnarea lui Adrian Năstase, fost premier, trecând prin tot felul de "intangibili" ai lumii politice - parlamentari, foști miniștri, baroni locali -, dar și ai lumii interlope, continuând cu cei din "Cooperativa fotbalul", care erau niște «zei», de asemenea, și ajungând până la fratele președintelui Băsescu, Mircea Băsescu. Și, acum, iată, la Dan Voiculescu. Deci, Justiția arată că și «zeii» sunt condamnați penal câteodată. Cu toată presiunea mediatică infernală pusă pe ei, judecătorii și-au văzut de treabă, ba chiar i-au aplicat o pedeapsă dublă lui Voiculescu, față de cea primită inițial. Sigur, având în vedere vârsta lui Voiculescu și celelalte facilități pentru diminuarea pedepsei, care intervin pe parcurs, poate să execute numai o treime. Oricum, exemplul este hotărâtor și reprezintă o bilă albă pentru Justiție. Foarte important este că s-a hotărât și confiscarea extinsă a averii, pentru acoperirea prejudiciului, de aproximativ 60 de milioane de euro. Până acum, infractorii ăștia cu gulere albe făceau doi, trei ani de închisoare, și pe urmă își cheltuiau liniștiți banii.
"Adrian Năstase a ieșit de la închisoare ca de la un club de sănătate"
- Amărăciunea PSD pentru condamnarea lui Dan Voiculescu a fost îndulcită, oarecum, de eliberarea condiționată a lui Adrian Năstase, fostul premier al României și fostul lider al partidului. Sigur pe sine, încă de pe pragul închisorii, Năstase a dat câteva sugestii privind schimbarea sau elaborarea unor legi. Își reia el rolul de corifeu al PSD?
- Adrian Năstase a ieșit de la închisoare ca de la un club de sănătate, fercheș, vesel, pus pe glumițe și ironii. Și a început să dea sfaturi privind organizarea alegerilor anticipate la anul, elaborarea Legii grațierii și a Legii amnistiei fiscale, cu aerul că e perfect onorabil și îndreptățit să o facă. Scena eliberării lui Adrian Năstase ilustrează cum nu se poate mai bine inversarea valorilor, care e cultivată asiduu în societatea românească. Va să zică, un eliberat condiționat este înconjurat de jurnaliști grăbiți să transmită poporului înțeleptele-i sfaturi, iar o întâlnire a unor oameni politici cu el, cu Voiculescu sau Gigi Becali este "o onoare", pe când o întâlnire cu președintele țării, Traian Băsescu, este condamnabilă și bună de dat la televizor la "așa nu". În fine, revenind la indicațiile lui Năstase, cei din PSD au respins ideea alegerilor anticipate, care nu le convine de niciun fel, dar pentru cea a grațierii au și ei un proiect mai vechi, așa că Ponta a spus că se poate discuta această lege. O va trece prin Parlament la momentul oportun, pentru că așteaptă de prea mult timp ca să-și elibereze colegii infractori. În rest, Năstase are interdicție la anumite drepturi civile vreme de încă nouă ani, timp în care nu va mai putea juca un rol politic activ, adică să aleagă și să fie ales. Probabil că este conștient că nu se va ocupa nimeni cu recuperarea sa politică, nici peste un an sau doi, darămite peste atât timp. Însă, cu siguranță, Adrian Năstase va continua să-și dea cu părerea și să emită mesaje pe blogul personal și pe la televiziuni, menținându-și astfel prezența publică.
"A dispărut prima generație de moguli, dar se afirmă deja următoarea"
- Un alt personaj notoriu al României post-comuniste, judecat în dosare penale grele, Dinu Patriciu, a dispărut de pe scena publică în mod tragic, înaintea unei sentințe judecătorești definitive. Moartea lui Dinu Patriciu pare să încheie o epocă, cea a mogulilor care au controlat multă vreme România. Ce a însemnat, de fapt, Dinu Patriciu pentru România și ce semnificație are dispariția mogulilor din prim-planul vieții publice de la noi?
- Dinu Patriciu s-a împăunat cu supranumele de primul capitalist al țării, pentru că înființase firma cu numărul 1 în România post-ceaușistă. De asemenea, este prezentat de unii ca fiind cel mai mare liberal de după revoluție. Ambele imagini sunt exagerate. Pentru că Dinu Patriciu, alături de Călin Popescu-Tăriceanu și de alții, a rupt PNL în 1990 și a sprijinit cu al său PNL-AT (Aripa Tânără, dar în epocă i se spunea "Aripa Trădătoare") guvernul FSN al lui Petre Roman. În acel guvern, Patriciu a fost ministru al Lucrărilor Publice. Patriciu a revenit într-un târziu în PNL, care la rândul său, a avut mai multe alianțe cu PSD. Deci, Dinu Patriciu numai liberal n-a fost. Sau a fost liberal, în măsura în care liberalismul a fost - în toată istoria sa - de centru stânga, ba de multe ori, chiar mai de stânga decât Stânga însăși, cel puțin în cazul României. Cât despre capitalismul lui Dinu Patriciu - care a fost, la un moment dat, cel mai bogat român -, el s-a bazat pe "rețeta secretă", în care ingredientele sunt amestecate în doze specifice, de la capitalist la capitalist: proveniență din vechile structuri (ori din nomenclatura PCR, ori din Securitate), preluare de conturi ale vechilor structuri (ori cotizații, ori afaceri), devalizarea băncilor de stat (credite neperformante, golit conturi, umplut saci), privatizări frauduloase (luat întreprinderi pe cinci lei, revândute pe un milion), facilități legislative (legi cu dedicație), contracte privilegiate cu statul, prețuri privilegiate la energie, gaze și alte resurse ale statului, ștergeri de datorii la bugetul de stat etc. Această rețetă a făcut din anumite personaje mari capitaliști pe spinarea statului, fără ca aceștia să dovedească neapărat competență. Cum le-a zburat puțin statul de sub picioare, au început să se clatine, iar pe unii i-a cules duba DNA de pe stradă. Deci, Dinu Patriciu este departe de a fi un erou al capitalismului și al liberalismului. Cât despre dispariția acestei prime generații de moguli, Vântu, Voiculescu, Patriciu și Adamescu, nu înseamnă că am rămas fără moguli. Vine din spate, în mare forță, o nouă generație, în frunte cu Sebastian Ghiță, de la Realitatea TV, și Cristian Burci, de la "Adevărul". Era mai bine dacă mogulii se ocupau numai de afacerile lor obișnuite și nu viciau și presa. Dar s-au amestecat și în presă, pentru că voiau mai multă putere, și puterea politică, și pe aceea de a dicta valorile în societate: cine să fie ministru, cine să fie președinte, cine să ia premiul Academiei, cine să câștige medalia de aur la Olimpiadă... Ceea ce i-a pierdut până la urmă. Dar, până li s-a înfundat, au stricat și presa, în mare măsură, obligând-o la deprofesionalizare, agresivitate și vulgaritate. Bine, și politicienii au partea lor de vină, pentru că au intrat perfect în acest cadru. Aproape că nu mai sunt politicieni care să vorbească normal, civilizat, pe ton calm. În acest context, un Klaus Johannis, de pildă, mai serios, liniștit și fără excese de limbaj, face figură de inadaptat și plictisește. De aceea, îi va fi foarte greu în campania electorală pentru prezidențiale, care se apropie.
"Traian Băsescu și-a compromis finalul de mandat"
- Apropo de campania electorală: anunțul candidaturii Elenei Udrea la președinția României a stârnit reacții vehemente și lepădări cu zgomot. O serie de lideri de opinie au zis adio PMP și președintelui Traian Băsescu. E o strategie în această nouă candidatură, sau doar orgoliu? Îl ajută sau îl încurcă pe cel mai bine clasat adversar al lui Ponta, Klaus Johannis?
- Întrebarea este dacă Elena Udrea s-a aruncat în luptă pentru că PMP nu avea mari șanse cu Cristian Diaconescu, care stătea slab în sondaje, sau din ambiție personală. Într-adevăr, Diaconescu, deși are un profil de prezidențiabil mult mai bine conturat, nu are puterea de a ajunge la Cotroceni. Pe de altă parte, nici Udrea nu va lua cu mult mai multe voturi. În plus, a existat și un plan al președintelui care prevedea această schimbare. Traian Băsescu a crezut că, dacă face toate mișcările în doi timpi, își maschează adevăratele intenții. E limpede că PMP a fost creat pentru Elena Udrea, dar primul președinte al partidului a fost pus, de fațadă, Eugen Tomac. E clar că Băsescu o voia candidat la președinție pe Elena Udrea, dar primul propus a fost Cristian Diaconescu. Însă, nu a păcălit pe multă lume. Deranjantă a fost amploarea ultimei mișcări, care s-a produs pe fondul unei primiri oficiale la Cotroceni a Elenei Udrea, care, chipurile, atunci a cerut și obținut sprijinul președintelui Băsescu. Asta i-a atras lui Traian Băsescu amenințarea cu o nouă suspendare din partea PSD, dar formulată neconvingător. Evident, ar fi o nebunie să suspenzi președintele cu trei luni înainte de încheierea oficială a mandatului și într-un context geopolitic atât de tensionat precum e cel de azi. Însă, și fără suspendare, Traian Băsescu și-a compromis finalul de mandat. În loc să treacă drept cel care a avut ca miză principală consolidarea independenței Justiției și lupta anticorupție, cu exemple clare și sonore și cu dovada deconstruirii unor rețele mafiote, riscă să lase impresia că scopul acestui al doilea mandat al său a fost cum să o plaseze mai bine pe Elena Udrea. De altfel, nici Elena Udrea nu este avantajată de situație, pentru că modul în care a fost promovată stârnește adversități și pentru că a oferit "muniție" PSD prin candidatura sa. Candidatul PSD avea nevoie să poată continua lupta imaginară cu Băsescu. Iar acum, prin preluarea simbolică a ștafetei de la Traian Băsescu, Elena Udrea devine nu doar un adversar mai ușor de combătut, dar și justifică strategia PSD de luptă până la capăt cu Traian Băsescu, deși Băsescu nu candidează. Pe de altă parte, Băsescu a declarat că va fi mulțumit dacă Udrea va câștiga un procent mai mult decât a luat partidul în alegerile europarlamentare. Pentru atâta lucru toată tevatura? Ca să nu mai spunem că electoratul băsist s-a împărțit acum, mulți spunându-i adio lui Băsescu, din pricina "udrismului" său, și optând pentru Monica Macovei, Cristian Diaconescu sau pentru votul util: Klaus Johannis. Ce câștigă din asta Băsescu sau Dreapta? Elena Udrea spune că e bine că sunt mai mulți candidați, că, astfel dispersați în primul tur, ar putea aduna mai mult pentru turul al doilea, când și-ar mobiliza electoratul împreună, pentru cel care ajunge acolo. Povestea asta cu dispersia care adună ne cam scapă, totuși.