Desenul lui Dinu Patriciu

Ciprian Rus
Lansat în 2010, în urmă cu doar patru ani, dar într-un context cu totul și cu totul diferit de cel de acum, apreciatul documentar "Ka­pi­talism - Rețeta noas­tră secretă", al regi­zorului și produ­că­torului Alexandru Solo­mon, propunea una dintre cele mai vii și mai originale viziuni asupra tranziției României, de la socialism la originala noastră economie de piață din epoca de dinainte de inte­gra­rea în Uniunea Europeană.

Pornind de la ideea fictivă că fostul dictator, Nicolae Ceaușescu, ar face o vizită prin România anului 2009, și s-ar declara satisfăcut de faptul că persoanele din nomenclatura comunistă s-au descurcat excelent și în capitalism și ocupă funcții importante în structurile actuale ale puterii de stat, Alexandru Solomon încerca să răspundă la întrebarea cum au făcut primul milion de dolari moguli ca Dinu Patriciu, Geor­ge Co­pos, George Becali, Dan Voi­culescu sau Ioan Niculae, și cum s-a trans­format capitalul de stat în capital pri­vat?
Dinu Patriciu, cel care a înființat, în anul 1990, prima firmă privată din Ro­mânia, și cel care a obținut 2 miliarde de euro din vân­zarea companiei Rompe­trol, e "actorul" unei scene epocale în fimul lui Alexandru So­lomon. Din cale-afară de volubil, marele mo­gul ia o coală de hârtie și, cu o cariocă groasă, dese­nează un rechin, o balenă și o caracatiță, trei "înghi­țitori" de profesie. Asta era pentru el esența drumului nostru spre capitalism. Omul care a fost creditat ani la rând ca fiind cel mai bogat român s-a stins zilele trecute în Anglia. Lasă în urma sa nu doar desenul fabulos din fil­mul lui Solomon, ci și o bio­grafie care spu­ne, la rându-i, singură, po­vestea dru­mului nostru de la sfârșitul anilor '80, până azi. O poveste despre oportunism și compromisuri, despre cinism și idea­luri, despre grandomanie și ne­putință, despre riscuri și iluzii, despre putere și neputință. Patriciu a murit, Dan Voi­cu­lescu, Gigi Becali și George Copos sunt în închi­soare, acolo pe unde a trecut și Adrian Năs­tase, posesorul unei averi pe care nici "Ca­pital", nici "Forbes" și nici instituțiile statului nu au reușit să o evalueze încă. Cu puține excepții, per­so­najele lui Alexandru Solomon încep să iasă, ușor, de pe scena publică româ­neas­că. Vârsta, bolile și DNA-ul în­chid, iată, încet, un cerc de un sfert de veac din istoria noastră. Odată cu moar­tea sau cu încarcerarea acestor perso­naje, începem să înțelegem cât de mult s-a furat din țara asta în toți acești ani și cât de captivi suntem, de fapt, în lumea celor care dețin banii și puterea.
Opinia publică românească a privit cu încredere, curajoasele decizii ale instanțelor, în marile cazuri de corupție ale ultimilor ani. Însă lupta nu e nici pe departe încheiată, chiar dacă rețeaua vechilor securiști care au pus mâna pe resursele României, după 1989, pare acum demantelată. Întrebarea e, acum, cine le va lua locul? Mici moguli, cu re­la­ții politice la cel mai înalt nivel, au în­ceput deja să scoată capul. Nu par deloc diferiți de cei din vechea gardă. Dim­po­trivă, sunt mai cinici și mai puși pe că­pătuială decât vechii moguli. La fel e și în politică, unde Adrian Năstase e mic copil, față de unii dintre cei care i-au ur­mat. Re­chini, balene, caracatițe... Cu așa ceva vom defila în următorii 25 de ani, dacă nu vom în­țelege la timp "rețeta lor secretă".