Cel mai puternic simţ
Suntem cuprinşi de emotie, profund mişcaţi, ni se face "pielea de găină"... Până şi cuvintele folosite în limbajul nostru uzual reflectă importanţa pe care o acordăm atingerilor! Sintagmele citate mai sus arată că nu există vreo altă experienţă senzorială pe care s-o percepem cu o asemenea intensitate.
Putem întoarce privirea în altă parte, dacă dorim, ne putem astupa urechile sau nările, însă ne este imposibil să nu simţim. Simţul tactil e mereu prezent - de la începutul şi până la sfârşitul vieţii noastre. El se dezvoltă deja din a şaptea săptămână de sarcină, cu mult înainte ca un copil aflat în pântecele mamei să fie capabil să audă, să vadă, să miroasă ori să distingă un gust. Iar pe patul de moarte, când vederea ni se înceţoşează, auzul ne slăbeşte şi simţul olfactiv nu ne mai ajută, încă putem percepe atingerile.
Chiar şi identitatea noastră poartă în mare măsură amprenta atingerilor. "Simţul tactil este unicul nostru simţ reflexiv", precizează medicii şi psihologii specializaţi în psihosomatică. E cel dintâi simţ care ne permite perceperea propriei noastre persoane, ca una autonomă în raport cu mediul. Dr. Tiffany Field, de la University of Miami, merge şi mai departe, afirmând că atingerea "are o însemnătate crucială pentru supravieţuirea speciei umane".
Ce urmări dramatice poate avea expresia fizică a lipsei de afecţiune s-a constatat deja în secolul 13, când împăratul Friedrich II a fost curios să afle ce limbaj îşi însuşesc mai întâi copiii, atunci când adulţii nu li se adresează verbal şi nu-i mângâie. Rezultatul? Nou-născuţii au murit. Tot atât de dramatice sunt şi concluziile unui studiu american, care a analizat situaţia orfanilor crescuţi în casele de copii suprapopulate din România. În final, cercetătorii arată că neglijarea micuţilor duce la tulburări afective, precum şi la dificultăţi de comunicare prin limbaj şi la un coeficient de inteligenţă redus, având o valoare apropiată de cea a oamenilor cu dizabilităţi psihice.
Dar şi omisiunile mai puţin grosolane lasă urme: specialiştii sunt convinşi că persoanele care nu au beneficiat în copilărie de suficientă tandreţe, manifestată inclusiv în planul fizic, nu vor reuşi niciodată să recupereze integral acest deficit, în decursul întregii lor vieţi: "Unele studii din Japonia şi Olanda pun în evidenţă legătura dintre lipsa de afecţiune şi de apropiere fizică, suferită în perioada copilăriei, şi depresiile apărute la vârsta adultă. Totodată, există indicii ce sugerează că absenţa atingerilor în primii ani de viaţă poate declanşa mai târziu tulburări ale impulsului de hrănire."
Şi în ceea ce-i priveşte pe pacienţii diagnosticaţi cu afecţiuni psihice s-a observat că ei au avut parte de foarte puţine atingeri.
Masajul creşte imunitatea
Şi alte cercetări atestă puterea tămăduitoare a atingerilor. Specialiştii americani au descoperit că masajul aplicat adulţilor poate spori capacitatea naturală de apărare a organismului, prin creşterea numărului de celule imunitare şi diminuează secreţia de hormoni ai stresului, cum este cortizolul. Cercetătorii britanici au stabilit că muşchii cefei se află în legătură cu o arie cerebrală care controlează atât respiraţia, cât şi funcţiile inimii, pulsul şi tensiunea arterială - de aceea, masajele efectuate regulat pe ceafă au un efect de scădere a tensiunii. Şi oncologii de la Spitalul Charite din Berlin au descoperit că, la femeile cu cancer mamar, masajul clasic reduce suferinţele fizice, stările de epuizare şi labilitatea psihică.
Însă nu numai şedinţele prelungite de masaj, ci şi micile atingeri dau rezultate uimitoare, aşa cum consemnează o serie de studii internaţionale. Astfel, în cadrul unui experiment, femeile au reacţionat mai slab la stimulii dureroşi, în timp ce erau ţinute de mână de către partenerii lor. Bolnavii şi-au luat mai disciplinat medicamentele, dacă medicul i-a strâns uşor de braţ, în momentul când le-a cerut să nu uite de tratamentul prescris. Chelnerii au primit un bacşiş mai consistent, după ce au atins ca din întâmplare braţul clientului, când i-au prezentat nota de plată. Şi tot din aceste studii aflăm că bărbaţii s-au arătat mai dispuşi să-şi asume riscuri, dacă o femeie le-a răspuns la salut, dându-le mâna.
Atingerile nu înseamnă doar erotism
Dar de unde provine această forţă a atingerilor? "Contactul corporal agreabil coboară nivelul cortizolului, care este un hormon al stresului, şi calmează sistemul nervos. Pe lângă aceasta, organismul secretă o cantitate sporită de oxitocină, aşa-numitul hormon al alintărilor, care ne creează o plăcută stare de bine", explică specialiştii. "Atingerea nu are de-a face numai cu erotismul şi cu excitaţia sexuală. Ea reprezintă o confirmare a afecţiunii şi ataşamentului, ne oferă sprijin, ocrotire şi consolare, sentimentul că ne aflăm în siguranţă."
Multor oameni le lipseşte tocmai acest sentiment. Dintr-un sondaj organizat de "Institutul de Marketing YouGov" în luna ianuarie a anului în curs, reiese că aproape jumătate dintre europeni (47%) consideră că, în general, conaţionalii lor se îmbrăţişează prea puţin, iar o treime şi-ar dori personal mai multe îmbrăţişări. În 2011, un studiu similar al "Institutului Ipsos" stabilise că aproape 13% dintre europeni resimt lipsa atingerilor şi unul din trei ar fi dispus să plătească pentru a avea contactul corporal dorit.
Aceasta este o tendinţă de care industria centrelor de recreere se grăbeşte să profite. Piaţa se dezvoltă spectaculos. Sumele cheltuite pentru masaje şi alte proceduri de tip wellness cresc de la an la an. Venind de la New York, a trecut Oceanul şi s-a împământenit pe vechiul continent moda ciudată a "petrecerilor cu dezmierdări", unde oameni care se văd pentru prima oară în viaţa lor se întâlnesc pentru a schimba între ei mângâieri. Şi nimeni nu se mai miră, văzând în zonele pietonale din marile oraşe europene persoane care împart trecătorilor "free hugs", adică îmbrăţişări gratuite.
Specialiştii descriu şi un fenomen colateral morbid, apărut în societatea noastră, atât de zgârcită cu atingerile: "Ne este cunoscut din cercetările noastre că mulţi dintre cei care stau astăzi în sălile de aşteptare ale cabinetelor medicale nu au de fapt o problemă organică, ci una psihică. Ei au nevoie de atenţie, le lipsesc atingerile, se simt ignoraţi de cei din jur. Medicul este unica persoană care îi ascultă, se apropie de ei şi îi atinge."
De regulă, oamenii singuri suferă mai frecvent de un deficit de atingeri decât cei implicaţi într-o relaţie. Iar cuplurile care obişnuiesc să se atingă des îşi evaluează relaţia ca fiind mai fericită decât a celor care au rareori contact fizic. "Persoanele care trăiesc alături de un partener se îmbolnăvesc mai rar decât cele singure, iar aceasta ar putea avea de-a face cu atingerile. Este un lucru ştiut că îndrăgostiţii care nu se mai satură să se îmbrăţişeze au un sistem imunitar deosebit de puternic."
Cât contact fizic ne este necesar şi în ce formă, pentru a fi mereu sănătoşi şi mulţumiţi? Aceasta e o chestiune strict individuală, care depinde şi de calitatea atingerilor. "Şi cea mai tandră mângâiere va deveni cu timpul banală, dacă rămâne neschimbată", avertizează psihologii. Când sărutul de rămas-bun dat dimineaţa şi îmbrăţişarea de la întoarcerea acasă seara se petrec mecanic, fără niciun fel de participare interioară, organismul celor doi nu mai produce oxitocină, hormonul stării de bine.
Şi e nevoie de atât de puţin, ca să ne simţim cu adevărat mulţumiţi şi să dăruim fericire celor dragi! Nu trebuie decât să conferim gesturilor noastre un conţinut afectiv autentic, să nu fim grăbiţi şi neglijenţi în convieţuirea cu partenerul, ci să ne rezervăm suficient timp pentru alintări şi atingeri, să ne strângem la piept mai des copiii şi părinţii şi să-i îmbrăţişam din toată inima pe prietenii noştri apropiaţi.
Mic tratat de masaj: Ce ne ajută şi când
Nenumărate studii atestă valoarea terapeutică a masajului. Dar care metodă este cea potrivită? În cele ce urmează, vom trece în revistă câteva terapii.
Masajul clasic - Cea mai cunoscută dintre metode provine din Suedia. Maseurul frământă, loveşte uşor şi netezeşte pielea pentru a elimina tensiunile şi contracturile muşchilor, precum şi pentru a activa circulaţia locală şi a stimula metabolismul. Se recomandă contra durerilor cronice de spate, după un program sportiv solicitant, în momentele de mare stres, la forme uşoare de depresie şi la afecţiuni reumatice.
Lomi Lomi - Acest tip de masaj a fost preluat din medicina tradiţională hawaiană şi are o acţiune relaxantă şi purificatoare asupra corpului, minţii şi sufletului. Maseurul întrebuinţează mult ulei şi lucrează cu tot antebraţul, mişcându-se ritmic, pe un fundal sonor de muzică şi cântece hawaiene, de jur-împrejurul mesei de masaj. Metoda ajută împotriva contracturilor musculare, a durerilor de cap, ceafă şi spate, a stresului şi a stărilor de epuizare.
Drenajul limfatic manual - Când vasele limfatice nu mai pot asigura circulaţia limfei şi se produc staze dureroase, un drenaj limfatic ne poate fi de folos. El pune din nou lichidul în mişcare şi dă un impuls binevenit sistemului imunitar. Pentru a deschide chiar şi valvulele fine de la periferia sistemului limfatic, terapeutul face uz de manevre speciale, mărind presiunea exercitată asupra vaselor limfatice, pe tot traseul acestora.
Osteopatia - Această "medicină manuală" urmăreşte să realizeze un echilibru între structurile dure ale corpului, cum sunt oasele, şi cele moi, ca muşchii, tendoanele şi ligamentele. Osteopatul - un medic specializat în domeniul respectiv sau un fizioterapeut cu solide cunoştinţe de anatomie - palpează porţiunile tensionate de muşchi şi ţesutul conjunctiv sau blocajele din articulaţii şi le elimină prin tragere uşoară sau apăsare blândă. Tratamentul este util la dureri de cap, migrene, dureri de spate, ceafă şi articulaţii, ba chiar şi la tinitus.
Masajul reflexogen - Toate organele şi grupele de muşchi corespund anumitor puncte de pe suprafaţa tălpilor. Terapeutul aplică o presiune pe aceste puncte reflexogene, pentru a influenţa pozitiv, de exemplu, stomacul, ficatul, intestinul sau glanda tiroidă. Tratamentul are scopul de a întări sistemul imunitar şi de a combate tulburările intervenite în funcţionarea organelor interne.
Mângâieri pentru trup şi suflet
* Masajele destind muşchii, micşorează secreţia de hormoni ai stresului, stimulează sistemul imunitar şi ne creează o stare de bine. Faceţi-i o asemenea plăcere partenerului dvs., întrebuinţând, de pildă, un ulei parfumat de migdale, portocale sau lavandă. Iar cine n-are un partener pe care să-l maseze, poate valorifica propriul potenţial terapeutic în avantajul personal.
* Atingerile proprii produc efecte tot atât de pozitive: bătăile inimii se liniştesc, este secretată oxitocina şi apare relaxarea. Ungerea cu o loţiune specială de corp, după duş, vă oferă clipe de adevărată delectare.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
