Sunt invizibile, inodore şi nedetectabile pentru noi. Cu toate acestea, ne înconjoară ca o plasă care se strânge din ce în ce mai mult în jurul nostru. În prezent, oamenii de ştiinţă cei mai titraţi se întreabă dacă nu cumva undele electromagnetice reprezintă pentru noi un pericol real. Putem sta, fără să ne temem, în apropierea unei linii de înaltă tensiune? Oare telefoanele mobile ne iradiază? Ceasul cu afişaj electronic este un pericol pentru sănătate?
Jean-Pierre Lentin, un celebru cercetător francez, specializat în probleme de poluare electromagnetică, a acceptat să răspundă la câteva întrebări.
- Studiaţi undele electromagnetice de aproape 30 de ani. După părerea dvs., ele constituie un pericol real pentru sănătate?
- Din nefericire, da. Şi am descoperit acest lucru din întâmplare, după ani de utilizare intensivă a lor, în clipa în care vacile au dat alarma.
- Vacile?
- Da. Ele sunt cu mult mai sensibile decât credem. Spre deosebire de noi, care suntem în permanenţă încălţaţi, vacile de pe câmp au mereu copitele în contact cu pământul umed şi trăiesc de multe ori pe terenuri împrejmuite cu garduri electrificate, condiţii optime pentru trecerea unui curent electric prin corpul lor. Or, în anii '70, nişte maladii ciudate şi-au făcut apariţia în regiunile de creştere a vitelor din America de Nord: Wisconsin, Michigan şi Minnesota. Animalele refuzau mâncarea şi apa. Producţia lor de lapte scădea. Sufereau de afecţiuni ale pielii, de întârzieri ale creşterii şi vacile gestante pierdeau viţeii din burtă. Niciunul dintre veterinarii consultaţi nu a putut să stabilească cauza acestor boli. Până într-o zi, când, un inginer specialist în electrotehnică, Spark Burmaster, a descoperit că vacile erau victimele unor curenţi electrici anormali, numiţi "curenţi vagabonzi".
- "Scăpaţi" de la instalaţiile electrice defecte?
- Nu. Ei se formează în mod sistematic în jurul "capetelor de linie", adică ultimii piloni ai reţelei electrice. Şi perturbă în mod serios atât sănătatea animalelor, cât şi pe cea a oamenilor. S-a descoperit că persoanele care trăiesc în vecinătatea acestor stâlpi suferă mai mult decât ceilalţi de diabet, artrită, tulburări cardiace, ba chiar şi cancer. Aceasta a fost prima alertă. Dar nu şi ultima. În anii ce au urmat, cercetătorii francezi au descoperit efectele nocive ale liniilor de înaltă tensiune. De pildă, în nordul Franţei există un sat pe nume Courtiches. Încă din 1989, pe deasupra sa a fost instalată o linie de înaltă tensiune. Alertaţi de locuitori, experţii au descoperit nişte câmpuri magnetice cu mult peste limita normală. Iar în 1994, un raport realizat de Institutul Naţional al Sănătăţii a stabilit că locuitorii sufereau de hipernervozitate, de ameţeli, greaţă, tulburări vizuale şi, mai ales, insomnii, simptome ce dispăreau ca prin minune imediat ce plecau din zonă. Cât despre analizele sângelui, ele au arătat la 30% dintre locuitori o carenţă masivă de fier.
- Se poate să fie vorba despre o întâmplare?
- Nu, pentru că la Bollezeele, un alt sat din nordul Franţei, peste care treceau aceleaşi linii de înaltă tensiune, locuitorii sufereau de simptome identice.
- Pe scurt, este mai bine să locuim departe de o linie de înaltă tensiune, dacă dorim să rămânem sănătoşi.
- Exact. De altfel, în ciuda relativei inerţii a oficialităţilor europene în materie, lucrurile încep să devină cunoscute. În Franţa, majoritatea caselor aflate în apropierea liniilor de înaltă tensiune au devenit aproape imposibil de vândut.
- Dar aparatele electrice pe care le folosim în fiecare zi sunt, şi ele, periculoase?
- Într-o anumită măsură, da. Pentru că cel mai des folosite dintre ele, cum ar fi aparatele de bărbierit, aspiratoarele, dar şi maşinile de spălat, emit la o distanţă de aproximativ 15 centimetri unde magnetice foarte puternice, ce depăşesc uneori 600 de miligauss. O cifră ce poate părea monstruoasă, când ştim că o expunere prelungită la mai mult de 3 miligauss poate duce la apariţia leucemiei la un bebeluş. Din fericire, aceste aparate nu sunt utilizate decât pentru o scurtă perioadă de timp, ceea ce le reduce în mod considerabil nocivitatea.
- În schimb, televizoarele, calculatoarele şi jocurile electronice sunt mai puţin inocente...
- Aceste aparate emit, într-adevăr, unde electromagnetice puternice, provenind mai ales de la tubul catodic. Ar trebui să se ţină cont de acest lucru în birouri şi să se evite ca angajaţii să stea unii în spatele altora, la distanţe mici. Ca regulă generală, pentru a nu fi supuşi unui câmp electromagnetic prea puternic, trebuie să stăm la o distanţă de 1 metru şi 20 cm faţă de aparat. Faţă de ecran, distanţa este de 60 de centimetri, adică lungimea unui braţ.
- Mai aveţi şi alte sfaturi practice?
- Da. Trebuie să fim atenţi la deşteptătoarele electronice, care emit un câmp magnetic mai mult sau mai puţin puternic, în funcţie de marcă. Nu dormiţi niciodată cu un astfel de aparat în apropierea capului! Trebuie, de asemenea, evitate pernele electrice care emit câmpuri electromagnetice foarte ridicate, de câteva mii de miligauss. Şi lămpile cu halogen ridică probleme. Becurile lor emit un câmp magnetic de 20 de ori mai puternic decât cele normale. Trebuie, de asemenea, să ştim că un cuptor cu microunde nu mai este etanş după cinci ani de utilizare. Şi, atenţie la telefoanele mobile!
- În ultima vreme, sunt tot mai controversate...
- Mi se pare normal. În urmă cu câţiva ani, nişte oameni de ştiinţă au făcut o descoperire siderantă. Au expus embrioni de pui (ouă fecundate) la câmpul emis de câteva telefoane mobile funcţionând non-stop, atârnate la o distanţă de 4 cm deasupra lor. Rezultatul a fost un dezastru, pentru că 65% din embrioni au murit. Aceste decese au survenit din cauza câmpului magnetic emis de bateria telefoanelor.
- Câmpul magnetic al telefonului ţinut la ureche ar putea provoca tumori ale creierului sau ochiului?
- Studiile efectuate până în prezent nu au scos în evidenţă o creştere importantă a incidenţei cancerelor la creier, în cazul persoanelor care utilizează în mod îndelungat telefonul mobil. Totuşi, la aceştia s-a observat o sporire a migrenelor, ameţelilor şi a senzaţiei de căldură anormală.
- Există vreo cale de a ne apăra?
- Ar fi suficient să băgăm telefonul mobil într-o cutie specială, concepută pentru a ecrana câmpul magnetic al bateriei, anulând astfel efectul negativ.
- S-a pretins că antenele telefoanelor celulare sunt şi ele periculoase.
- Conform ultimelor studii, nu este adevărat. Limitele de expunere sunt departe de a fi atinse.
- În sfârşit, o veste bună!
- Da. Şi nu este singura. Dacă în majoritatea cazurilor, undele electromagnetice sunt nocive, în numite cazuri ele produc vindecări. Astfel, în Rusia, cercetătorii au pus la punct un aparat ce emite microunde de frecvenţă mai mare decât cea a telefoanelor mobile. Cu ajutorul lui sunt tratate persoanele ce suferă de tulburări cardiovasculare. Acest tip de undă face să scadă tensiunea arterială şi încetineşte ritmul cardiac. Are şi efect antioxidant, permiţând ţesuturilor să se vindece mai uşor. În plus, savanţii ruşi au mai descoperit că la anumite frecvenţe şi la o intensitate foarte mică, undele "dopează" celulele, accelerându-le creşterea şi întărindu-le rezistenţa. În prezent, ele sunt folosite de oncologii ruşi, pentru a proteja sistemul sanguin şi măduva spinării, în timpul chimioterapiei sau a radioterapiei. Aceeaşi metodă este aplicată pentru bolile pielii, dar şi în cazul rănilor.
- Aceste terapii sunt cunoscute şi în Occident?
- Da. Medicina "electromagnetică" are o poveste lungă în Occident. În Roma Antică, pentru a trata migrenele, durerile şi guta, doctorii îi atingeau pe pacienţi cu ţipari. În secolul al XVIII-lea, englezul Charles Kite a avut ideea de a "trimite" descărcări electrice în muşchiul cardiac, pentru a-l face să repornească. Aşa a apărut defibrilatorul. În 1812, fracturile grave erau tratate tot cu ajutorul electricităţii. În sfârşit, la începutul secolului XX, electroterapia a fost implementată în spitale.
- În ce domenii este folosită ea în prezent?
- În primul rând, pentru tratarea durerii, folosind un mic aparat ce produce un curent de voltaj slab, discontinuu. El este înzestrat cu electrozi puşi pe piele, care blochează durerea. Şi oasele beneficiază de aceste câmpuri magnetice. În cazul unei fracturi, ele primesc curenţi electrici prin nervi, accelerându-li-se creşterea. În cazul fracturilor deschise, curentul nu mai trece. Dar se pot folosi unele surse externe de curent electromagnetic.
- În concluzie, undele electromagnetice pot, în acelaşi timp, ucide şi vindeca.
- La fel ca majoritatea lucrurilor care ne înconjoară. Curara, de pildă, otrava utilizată de indienii din America de Sud pentru a ucide duşmanii, este utilizată pe scară largă în lumea întreagă, drept anesteziant. Depinde de dozaj.