În 1957, România se afla de 13 ani sub ocupaţia trupelor sovietice. Pe lângă faptul că soldaţii trebuiau hrăniţi, că rechiziţionau imobile şi maşini, mai aveau obiceiul să jefuiască magazinele, să violeze femeile şi să confişte obiectele personale ale oamenilor pe care îi întâlneau pe stradă, după bunul lor plac. Actorul Constantin Tănase, aflat atunci în plină maturitate artistică, i-a ridiculizat într-un cuplet celebru în epocă:
"Rău era cu «der, die, das»/ Da-i mai rău cu «davai ceas»/ De la Nistru pân' la Don/ Davai ceas, davai palton/ Davai ceas, davai moşie/ Haraşo, tovărăşie." Constantin Tănase a fost arestat, ameninţat, i s-a ordonat să nu mai joace piesa, iar la două zile după ce a apărut pe scenă, îmbrăcat într-un palton imens şi cu braţele pline de sus până jos de ceasuri, a murit.
În octombrie, Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul comunist al României, l-a invitat la o vânătoare de urşi pe teribilul conducător sovietic, Nikita Hrusciov.
Vânătoarea din octombrie 1957 urma să aibă loc la Budacu de Sus, în judeţul Bistriţa-Năsăud. Înalţii demnitari comunişti au plecat din Bucureşti cu trenul regal şi au poposit la Cabana Teaca. Ceea ce s-a petrecut în acea noapte în cabană a fost ascuns tuturor. Singurele mărturii sunt notele ambasadorului Olandei la Bucureşti, C. M. Hanswlick De Jonge, invitat de onoare la vânătoarea de urşi. Cina a fost copioasă şi udată din abundenţă cu un vin alb sec, celebrul vin de Lechinţa. (Via de la Lechinţa fusese plantată de saşi. În dealurile calcaroase, ei au făcut gropi în piatră, în care au plantat viţa-de-vie. Strugurii proveniţi erau mai dulci, se coceau mai repede, fără să piardă nimic din aromă. Din ei se obţinea vinul Steininger.)
Petrecerea de la Teaca, transformată în beţie, a fost memorabilă. Cumplitul Hrusciov mânca, bea şi dansa pe mese, încântat de vin şi de muzică. Într-un moment de euforie, Hrusciov l-a întrebat pe Dej, ce poate face pentru România, ca să se revanşeze pentru asemenea clipe de neuitat. Dej, după ce l-a asigurat că românii sunt leninişti convinşi şi prieteni loiali ai Uniunii Sovietice, a spus că staţionarea armatei sovietice nu mai era necesară în România, mai ales că actele violente în care erau implicaţi soldaţii ar fi putut ştirbi încrederea maselor populare în Uniunea Sovietică. În mod surprinzător, Hrusciov l-a asigurat că va comunica Sovietului Suprem dorinţa României şi că, în proporţie de 90%, trupele sovietice vor fi retrase într-un an. Şi aşa a şi fost. În anul 1958, trupele sovietice "eliberatoare" părăseau România, în timp ce din Germania Democrată şi din Ungaria s-au retras în 1990, iar din Polonia, în 1993. Dar, din 1957, nimeni nu a mai băut în România vin de Lechinţa, toată producţia de vin fiind destinată exclusiv marelui conducător de la răsărit.
E posibil ca această relatare să fie o simplă legendă urbană, notată de ambasadorul olandez de atunci. Certă este retragerea trupelor sovietice atât de devreme din România, şi informaţia că viţa-de-vie care produce vinul Steininger a început să fie replantată în Lechinţa abia după 1990.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
