Pericolul undelor electromagnetice

- Liniile de înaltă tensiune, telefoanele mobile sau cuptoarele cu microunde ne învăluie cu câmpuri electromagnetice. Nu le vedem, dar sunt aici, pretutindeni, alături de noi. Oamenii de știință știu că unele dintre ele sunt periculoase, în vreme ce altele, din contră, pot să ne aline durerile sau să ne vindece -

Sunt invizibile, inodore și nedetectabile pen­tru noi. Cu toate acestea, ne înconjoară ca o plasă care se strânge din ce în ce mai mult în jurul nostru. În prezent, oamenii de știință cei mai titrați se întreabă dacă nu cumva undele electro­mag­netice reprezintă pentru noi un pericol real. Putem sta, fără să ne temem, în apropierea unei linii de înal­tă tensiune? Oare telefoanele mobile ne iradiază? Cea­sul cu afișaj electronic este un pericol pentru să­nă­tate?
Jean-Pierre Lentin, un celebru cercetător francez, specializat în probleme de poluare electromagnetică, a acceptat să răspundă la câteva întrebări.

- Studiați undele electromagnetice de aproape 30 de ani. După părerea dvs., ele constituie un pericol real pentru sănătate?

- Din nefericire, da. Și am descoperit acest lucru din întâmplare, după ani de utilizare intensivă a lor, în clipa în care vacile au dat alarma.

- Vacile?

- Da. Ele sunt cu mult mai sensibile decât cre­dem. Spre deosebire de noi, care suntem în per­ma­nență încălțați, vacile de pe câmp au mereu copitele în contact cu pământul umed și trăiesc de multe ori pe terenuri împrejmuite cu garduri elec­tri­ficate, con­di­ții optime pentru trecerea unui curent electric prin corpul lor. Or, în anii '70, niște maladii ciudate și-au făcut apariția în regiunile de creștere a vitelor din America de Nord: Wisconsin, Michigan și Minneso­ta. Animalele refuzau mâncarea și apa. Producția lor de lapte scădea. Sufereau de afecțiuni ale pielii, de întârzieri ale creșterii și vacile gestante pierdeau vițeii din burtă. Niciunul dintre veterinarii consul­tați nu a putut să stabilească cauza acestor boli. Până într-o zi, când, un inginer specialist în electro­tehnică, Spark Burmaster, a descoperit că vacile erau vic­timele unor curenți electrici anormali, numiți "curenți vagabonzi".

- "Scăpați" de la instalațiile electrice defec­te?

- Nu. Ei se formează în mod sistematic în jurul "ca­petelor de linie", adică ultimii piloni ai rețelei elec­trice. Și perturbă în mod serios atât sănătatea ani­ma­lelor, cât și pe cea a oamenilor. S-a descoperit că per­soa­nele care trăiesc în vecinătatea acestor stâlpi suferă mai mult decât ceilalți de diabet, artrită, tulbu­rări cardiace, ba chiar și cancer. Aceasta a fost prima alertă. Dar nu și ultima. În anii ce au urmat, cerce­tă­torii francezi au descoperit efectele nocive ale liniilor de înaltă tensiune. De pildă, în nordul Franței există un sat pe nume Courtiches. Încă din 1989, pe dea­su­pra sa a fost instalată o linie de înaltă tensiune. Aler­tați de locuitori, experții au descoperit niște câmpuri magnetice cu mult peste limita normală. Iar în 1994, un raport realizat de Institutul Național al Sănătății a stabilit că locuitorii sufereau de hiperner­vozitate, de amețeli, greață, tulburări vizuale și, mai ales, in­som­nii, simptome ce dispăreau ca prin minune imediat ce plecau din zonă. Cât despre analizele sângelui, ele au arătat la 30% dintre locuitori o carență masivă de fier.

- Se poate să fie vorba despre o întâmplare?

- Nu, pentru că la Bollezeele, un alt sat din nordul Franței, peste care treceau aceleași linii de înaltă tensiune, locuitorii sufereau de simptome identice.

- Pe scurt, este mai bine să locuim departe de o linie de înaltă tensiune, dacă dorim să rămânem sănătoși.

- Exact. De altfel, în ciuda relativei inerții a ofi­cia­­lităților europene în materie, lucrurile încep să devină cunoscute. În Franța, majoritatea caselor afla­te în apropierea liniilor de înaltă tensiune au devenit aproape imposibil de vândut.

- Dar aparatele electrice pe care le folosim în fiecare zi sunt, și ele, periculoase?

- Într-o anumită măsură, da. Pentru că cel mai des folosite dintre ele, cum ar fi aparatele de băr­bierit, aspiratoarele, dar și ma­șinile de spălat, emit la o dis­tanță de aproximativ 15 centimetri unde mag­netice foarte puternice, ce depășesc uneori 600 de mili­gauss. O cifră ce poate părea monstruoasă, când știm că o expunere prelungită la mai mult de 3 mi­ligauss poate duce la apariția leucemiei la un bebeluș. Din fericire, aceste aparate nu sunt utilizate decât pentru o scurtă perioadă de timp, ceea ce le reduce în mod considerabil nocivitatea.

- În schimb, televizoarele, calculatoarele și jocu­rile electronice sunt mai puțin inocente...

- Aceste aparate emit, într-adevăr, unde electro­magnetice puternice, provenind mai ales de la tubul catodic. Ar trebui să se țină cont de acest lucru în birouri și să se evite ca angajații să stea unii în spatele altora, la distanțe mici. Ca regulă generală, pentru a nu fi su­puși unui câmp electromagnetic prea puternic, tre­buie să stăm la o distanță de 1 metru și 20 cm față de aparat. Față de ecran, distanța este de 60 de cen­timetri, adică lungimea unui braț.

- Mai aveți și alte sfaturi practice?

- Da. Trebuie să fim atenți la deșteptătoarele electronice, care emit un câmp magnetic mai mult sau mai puțin puternic, în funcție de marcă. Nu dor­miți niciodată cu un astfel de aparat în apropierea ca­pului! Trebuie, de asemenea, evitate pernele electrice care emit câmpuri electromagnetice foarte ridicate, de câteva mii de miligauss. Și lămpile cu halogen ridică probleme. Becurile lor emit un câmp magnetic de 20 de ori mai puter­nic decât cele normale. Tre­buie, de asemenea, să știm că un cuptor cu mi­crounde nu mai este etanș după cinci ani de utilizare. Și, atenție la telefoanele mobile!

- În ultima vreme, sunt tot mai contro­versate...

- Mi se pare nor­mal. În urmă cu câțiva ani, niște oameni de știință au făcut o des­coperire siderantă. Au expus embrioni de pui (ouă fecundate) la câm­pul emis de câteva telefoane mobile func­ționând non-stop, atâr­nate la o distanță de 4 cm deasupra lor. Re­zul­tatul a fost un de­zas­tru, pentru că 65% din em­brioni au murit. Aceste decese au sur­ve­nit din cauza câm­pu­lui magnetic emis de bateria telefoanelor.

- Câmpul magne­tic al telefonului ținut la ure­che ar putea provoca tumori ale creierului sau ochiului?

- Studiile efectuate până în prezent nu au scos în evidență o creștere importantă a incidenței cancerelor la creier, în cazul persoanelor care utilizează în mod înde­lun­gat telefonul mobil. Totuși, la aceștia s-a observat o sporire a migrenelor, amețelilor și a sen­zației de căl­dură anormală.

- Există vreo cale de a ne apăra?

- Ar fi suficient să băgăm telefonul mobil într-o cutie specială, concepută pentru a ecrana câmpul magnetic al bateriei, anulând astfel efectul negativ.

- S-a pretins că antenele tele­foanelor celulare sunt și ele pe­riculoase.

- Conform ultimelor studii, nu este adevărat. Limitele de ex­punere sunt departe de a fi atinse.

- În sfârșit, o veste bună!

- Da. Și nu este singura. Dacă în majoritatea cazurilor, undele electromagnetice sunt nocive, în numite cazuri ele produc vin­de­cări. Astfel, în Rusia, cercetătorii au pus la punct un aparat ce emite mi­crounde de frecvență mai mare decât cea a telefoa­nelor mo­bile. Cu ajutorul lui sunt tratate persoanele ce suferă de tulburări cardiovasculare. Acest tip de undă face să scadă tensiunea arterială și încetinește ritmul cardiac. Are și efect antioxidant, permițând țe­suturilor să se vindece mai ușor. În plus, savanții ruși au mai des­co­perit că la anumite frec­vențe și la o intensitate foarte mică, undele "dopează" celulele, accelerându-le creș­terea și întărindu-le re­zis­tența. În prezent, ele sunt folosite de oncologii ruși, pentru a proteja sistemul sanguin și mă­duva spinării, în timpul chimioterapiei sau a radioterapiei. Aceeași metodă este aplicată pentru bolile pielii, dar și în cazul rănilor.

- Aceste terapii sunt cunoscute și în Occident?

- Da. Medicina "electromagnetică" are o poveste lungă în Occident. În Roma Antică, pentru a trata migrenele, durerile și guta, doctorii îi atingeau pe pacienți cu țipari. În secolul al XVIII-lea, englezul Charles Kite a avut ideea de a "trimite" descărcări electrice în mușchiul cardiac, pentru a-l face să re­por­nească. Așa a apărut defibrilatorul. În 1812, frac­turile grave erau tratate tot cu ajutorul electricității. În sfârșit, la începutul secolului XX, electroterapia a fost implementată în spitale.

- În ce domenii este folosită ea în prezent?

- În primul rând, pentru tratarea durerii, folosind un mic aparat ce pro­duce un curent de voltaj slab, discontinuu. El es­te înzestrat cu elec­trozi puși pe piele, care blo­chea­ză durerea. Și oa­sele beneficiază de aces­te câmpuri mag­ne­tice. În cazul unei frac­turi, ele primesc cu­renți elec­trici prin nervi, accele­rân­du-li-se creș­te­rea. În cazul fracturilor des­chi­se, curentul nu mai tre­ce. Dar se pot fo­losi une­le surse exter­ne de curent electromag­ne­tic.

- În concluzie, un­dele electromag­ne­tice pot, în același timp, ucide și vindeca.

- La fel ca majo­ri­tatea lucrurilor care ne în­con­joară. Curara, de pildă, otrava utilizată de in­dienii din America de Sud pentru a ucide duș­manii, este utili­zată pe scară largă în lumea în­treagă, drept aneste­zi­ant. Depinde de dozaj.