Să nu credeţi că sunt de partea celor care cred că religia, în general, şi ortodoxia, în particular, ar trebui să stea într-un colţişor privat, cu mânuţele la spate, şi să se uite cuminte cum leii partidelor se sfâşie în arenă. Nu. Aceasta este viziunea Stângii, încă de la revoluţia franceză: credinţa e o chestiune strict privată, viaţa publică e obligatoriu laică. O minciună gogonată, pentru cei care cred că laicismul agresiv e neutru. În realitate, atunci când trimiţi religia la colţ, locul ei public va fi ocupat de altceva. Aşa că ortodoxia, ca şi orice altă credinţă a românilor, trebuie să aibă un loc în viaţa cetăţii şi chiar şi în politică. Trebuie să fie în stare să-şi urmărească o agendă, la fel cum şi secularii o au pe a lor. Iar oamenii politici îşi pot declara credinţa în public, aşa cum îşi afirmă, uneori, ateismul. Cu o condiţie - să fie sinceri cu religia lor, şi decenţi!
Nu ai voie să-ţi foloseşti credinţa ca armă politică. Ea nu trebuie confiscată în folosul unei persoane sau al unui clan. Aş îndrăzni să spun că o credinţă trebuie (întotdeauna) slujită. Adică întrupată. Te lupţi pentru prezenţa ei publică? Dovedeşte asta prin fapte! Fii fără pată, îngăduitor cu ceilalţi, decent în discurs, calm în dezbateri, echidistant în judecăţi, intolerant cu răul, arată, adică, practic, idealurile pe care le slujeşti. Dacă spui că eşti ortodox şi te comporţi ca un şuţ de buzunare, în cele din urmă vei pângări şi ortodoxia, şi lupta politică. "Credinţa, dacă nu are fapte, e moartă în ea însăşi", spune Sfântul Apostol Iacov.
Or, ce vedem acum în bătălia electorală? O demonstraţie puerilă a faptului că al nostru candidat e mai ortodox decât al lor! Ba chiar e singurul ortodox din ţară! Asta, în condiţiile în care definirea căsătoriei în viitoarea Constituţie, ca fiind uniunea legitimă doar dintre un bărbat şi o femeie a picat în Parlament, tocmai datorită partidului aflat acum la guvernare. Culmea e că atunci liberalii au susţinut varianta ortodoxă a căsătoriei, în pofida opoziţiei partenerilor lor socialişti din defunctul USL!
Şi tot sub partidul aflat acum la guvernare, PSD, emisiunile religioase de la Radio România Actualităţi au fost aproape eliminate - de la o ediţie în fiecare zi, la doar două pe săptămână - miercuri şi duminică. Până la urmă, nu e nimic nefiresc aici. Partidul Social Democrat îşi asumă, astfel, pentru prima oară, după 1989, calea Stângii europene - cea a laicismului agresiv, a promovării minorităţilor sexuale şi a eliminării religiei din spaţiul public. E însă urât şi periculos să tratezi creştinismul şi valorile lui cu indiferenţă, şi apoi să-ţi aduci aminte de el, pios şi cu lacrimi în ochi, doar când îţi foloseşte scopurilor electorale. Caragiale ar păli de invidie. Poate că păcăleşti electoratul o dată, dar românii ştiu că orice minciună iese până la urmă la iveală. Aici sau... Dincolo, că tot vorbirăm despre Dumnezeu.