Deşi atunci când îl călcăm în picioare, pământul pare mai degrabă un "lucru" mort, el este plin de viaţă şi, mai ales, de energie. Benefice, uneori, alteori de-a dreptul periculoase, iradierile lui sunt greu suportate de către om. Din fericire, natura şi-a creat un scut de protecţie: copacii. Rezistenţi la energia telurică, unele specii de arbori beneficiază chiar, de pe urma ei, ba şi mai mult, o adaptează asemenea unui transformator, ca să-i fie de folos omului şi tuturor fiinţelor ce trăiesc în preajma copacilor. Să-i fie de leac şi de sănătate. Încă din vremuri străvechi, omul a căutat şi a folosit ariile geografice sau locurile restrânse, unde arborii transformă energia terestră în sănătate.
Copacul miraculos din Oaxaca
Vechi de peste două mii de ani, în Mexic există un copac enorm, ce se ridică spre cer din mijlocul unei coline total despădurite. Încă din vechime, cu mult înainte de perioada aztecă, băştinaşii veneau de departe pentru a-i invoca protecţia în favoarea sănătăţii lor sau a animalelor pe care le creşteau. În mod simbolic, se lipeau şuviţe sau smocuri din părul celui bolnav, de trunchiul sau de crengile arborelui, pentru ca energia sa să-l pătrundă şi să-l vindece. Copacul era aşa de puternic, încât obiceiul s-a perpetuat de-a lungul secolelor, în ciuda progresului sau a tradiţiilor care s-au succedat. Totul s-a schimbat după cucerirea spaniolă şi creştinarea Americii de Sud. O catedrală consacrată Fecioarei Maria a fost construită chiar în apropierea copacului, dar ea nu a reuşit să şteargă complet cultul imemorial al măreţului arbore, la care oamenii continuau să vină de la mari depărtări. Autorităţile ecleziastice l-au izolat atunci printr-un zid, dar gestul a fost zadarnic. Şi în prezent, mii de pelerini se înghesuie încercând să ajungă cât mai aproape de trunchiul uriaşului arbore, a cărui coroană are 50 de metri circumferinţă şi 100 de metri înălţime. Şi în prezent, oamenii se roagă la el, deşi ofrandele lipite de coaja sa au fost interzise.
Baobabii sacri din Ghana
Ghana mai are chiar şi în zilele noastre foarte mulţi copaci sacri, veneraţi încă din vechime. Ei au crescut în locuri cu concentraţii mari de energie, unde pot fi întâlnite şi multe plante rare. În nordul Ghanei, baobabul este considerat un copac sacru, având şi un aspect cu totul surprinzător: de cele mai multe ori golaşe, crengile sale se întind în toate părţile, ceea ce îi conferă aspectul unei fiinţe colosale, venită din alte vremuri. Şi, într-adevăr, longevitatea sa este excepţională, cu mult peste aceea a celor mai mulţi copaci întâlniţi în Europa. Baobabii sunt nişte adevăraţi maeştri în arta de a se adapta şi a supravieţui, în condiţiile cele mai grele de climă. Cu toate acestea, imaginea lor este mai degrabă lejeră şi optimistă, mesajul lor fiind următorul: "Înrădăcinează-te la fel ca mine, omule, cât mai adânc posibil, concentrează-te asupra lucrurilor esenţiale, dar încearcă să îţi trăieşti viaţa într-un mod fericit!".
Copacii magici din Ţările de Jos
Şi în Belgia, Luxemburg şi Olanda, există locuri cu energii extrem de puternice. Ele sunt încercuite de arbori stranii, a căror coroană este aşa de deasă, încât lumina o străbate cu greu. Prezenţa lor este impunătoare, dar şi foarte liniştitoare în acelaşi timp. Energia lor pozitivă se simte, îţi limpezeşte gândurile şi îţi dă sentimentul că aparţii unui spaţiu nelimitat. Noţiunea de timp se estompează, iar senzaţiile auditive se amplifică. Unele dintre aceste locuri au fost folosite în trecut pentru vindecări, dar apoi au fost abandonate. Occidentul şi-a abandonat tradiţiile păgâne. Siturile energetice jucau un rol foarte important în cultul "Zeiţei-Mamă", zeiţa pământului, Gea, încă din perioada neolitică şi până la creştinism.
Dacă mergi pe drumul ce trece prin apropierea lor (Parcul natural din Biesbosch) te aşteaptă încă o surpriză: o horă uriaşă de tei. Au în jur de 150 de ani. La prima vedere, nu pare să fie vorba despre un loc sacru. Dar când te apropii mai mult, simţi imediat influenţa aceea liniştitoare, o pace interioară şi o armonie absolut extraordinare, de parcă ai fi făcut câţiva paşi în rai.
Pinul vindecător din Staphorst
Mulţi oameni de ştiinţă şi-au pus întrebări în legătură cu acest copac atât de controversat şi s-au hotărât să facă măsurători. De jur împrejurul său, el crea un climat minunat. Fenomenul a fost elucidat: în apropierea arborelui retezat se găsesc două surse energetice foarte puternice, iar pinul este, prin definiţie, o esenţă capabilă să transmute radiaţiile terestre, dar şi solare, într-un flux cu virtuţi benefice.
Dar miracolul pinului din Staphorst nu e de ieri, de azi. Cu foarte mult timp în urmă, înainte chiar de apariţia agriculturii, acum 7.000 de ani, pe locul acela se afla un alt pin sacru, ce crescuse la doar 1,50 m distanţă mai spre nord, şi ale cărui resturi fosilizate au fost descoperite de către cercetătorii englezi. Pe vremea aceea, oamenii trăiau din vânătoare şi din culesul de fructe. Ei se adunau în jurul pinului, pentru a invoca puterea sa protectoare.
În prezent, peste locul unde se ridica falnicul pin din Staphorst s-a aşternut un văl de tristeţe, deşi potenţialul terapeutic al locului a rămas neschimbat, fiind în continuare ţinta a numeroase pelerinaje locale. Chiar şi de dincolo de moarte, copacul continuă să facă bine celor ce cred în el.
Arborele care vindecă febra
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
