Deși atunci când îl călcăm în picioare, pământul pare mai degrabă un "lucru" mort, el este plin de viață și, mai ales, de energie. Benefice, uneori, alteori de-a dreptul periculoase, iradierile lui sunt greu suportate de către om. Din fericire, natura și-a creat un scut de protecție: copacii. Rezistenți la energia telurică, unele specii de arbori beneficiază chiar, de pe urma ei, ba și mai mult, o adaptează asemenea unui transformator, ca să-i fie de folos omului și tuturor ființelor ce trăiesc în preajma copacilor. Să-i fie de leac și de sănătate. Încă din vremuri străvechi, omul a căutat și a folosit ariile geografice sau locurile restrânse, unde arborii transformă energia terestră în sănătate.
Copacul miraculos din Oaxaca
Vechi de peste două mii de ani, în Mexic există un copac enorm, ce se ridică spre cer din mijlocul unei coline total despădurite. Încă din vechime, cu mult înainte de perioada aztecă, băștinașii veneau de departe pentru a-i invoca protecția în favoarea sănătății lor sau a animalelor pe care le creșteau. În mod simbolic, se lipeau șuvițe sau smocuri din părul celui bolnav, de trunchiul sau de crengile arborelui, pentru ca energia sa să-l pătrundă și să-l vindece. Copacul era așa de puternic, încât obiceiul s-a perpetuat de-a lungul secolelor, în ciuda progresului sau a tradițiilor care s-au succedat. Totul s-a schimbat după cucerirea spaniolă și creștinarea Americii de Sud. O catedrală consacrată Fecioarei Maria a fost construită chiar în apropierea copacului, dar ea nu a reușit să șteargă complet cultul imemorial al mărețului arbore, la care oamenii continuau să vină de la mari depărtări. Autoritățile ecleziastice l-au izolat atunci printr-un zid, dar gestul a fost zadarnic. Și în prezent, mii de pelerini se înghesuie încercând să ajungă cât mai aproape de trunchiul uriașului arbore, a cărui coroană are 50 de metri circumferință și 100 de metri înălțime. Și în prezent, oamenii se roagă la el, deși ofrandele lipite de coaja sa au fost interzise.
Baobabii sacri din Ghana
Ghana mai are chiar și în zilele noastre foarte mulți copaci sacri, venerați încă din vechime. Ei au crescut în locuri cu concentrații mari de energie, unde pot fi întâlnite și multe plante rare. În nordul Ghanei, baobabul este considerat un copac sacru, având și un aspect cu totul surprinzător: de cele mai multe ori golașe, crengile sale se întind în toate părțile, ceea ce îi conferă aspectul unei ființe colosale, venită din alte vremuri. Și, într-adevăr, longevitatea sa este excepțională, cu mult peste aceea a celor mai mulți copaci întâlniți în Europa. Baobabii sunt niște adevărați maeștri în arta de a se adapta și a supraviețui, în condițiile cele mai grele de climă. Cu toate acestea, imaginea lor este mai degrabă lejeră și optimistă, mesajul lor fiind următorul: "Înrădăcinează-te la fel ca mine, omule, cât mai adânc posibil, concentrează-te asupra lucrurilor esențiale, dar încearcă să îți trăiești viața într-un mod fericit!".
Izolat sau în pâlcuri întinse, baobabul este foarte răspândit în regiunea Sandema, reușind să își agațe rădăcinile sale uriașe în pământul stâncos. În zonă, prezența acestor coloși se simte de la distanță. Crengile lor se întind la mai mult de 30 de metri distanță de trunchiul înalt de 10-11 metri. Au aproximativ 140 de ani și nivelul energiei lor se ridică la aproximativ 13.000 de bovis (unitate de măsură a bio-energiei), o valoare extrem de ridicată, având în vedere sărăcia solului. În apropierea lor se află un altar primitiv de piatră, construit pe niște stânci. Un loc sacru, de sacrificii rituale. El este folosit și azi: dacă te apropii, poți să găsești urme de făină, sânge de păsări decapitate și pene. Specie influențată de lună, baobabii sunt în rezonanță cu locul în care se află, ceea ce explică mărimea coroanei lor, care conține o energie benefică. Așa se explică și prezența altarului de sacrificii animaliere, folosite în ritualurile voodoo. Locurile cu emanație puternică de energie facilitează intrarea în transă, modalitate prin care triburile africane consultă, chiar și în zilele noastre, spiritele defuncților, pentru a afla ce le rezervă viitorul.
Copacii magici din Țările de Jos
Și în Belgia, Luxemburg și Olanda, există locuri cu energii extrem de puternice. Ele sunt încercuite de arbori stranii, a căror coroană este așa de deasă, încât lumina o străbate cu greu. Prezența lor este impunătoare, dar și foarte liniștitoare în același timp. Energia lor pozitivă se simte, îți limpezește gândurile și îți dă sentimentul că aparții unui spațiu nelimitat. Noțiunea de timp se estompează, iar senzațiile auditive se amplifică. Unele dintre aceste locuri au fost folosite în trecut pentru vindecări, dar apoi au fost abandonate. Occidentul și-a abandonat tradițiile păgâne. Siturile energetice jucau un rol foarte important în cultul "Zeiței-Mamă", zeița pământului, Gea, încă din perioada neolitică și până la creștinism.
Dacă mergi pe drumul ce trece prin apropierea lor (Parcul natural din Biesbosch) te așteaptă încă o surpriză: o horă uriașă de tei. Au în jur de 150 de ani. La prima vedere, nu pare să fie vorba despre un loc sacru. Dar când te apropii mai mult, simți imediat influența aceea liniștitoare, o pace interioară și o armonie absolut extraordinare, de parcă ai fi făcut câțiva pași în rai.
Pinul vindecător din Staphorst
Iată o poveste perfect adevărată, care seamănă cu un basm. Nu cu mult timp în urmă, în localitatea Staphorst, în Anglia, un pin ciudat, atât de ciudat, încât până la urmă a fost tăiat, își întindea crengile către cer. Avea doar 60 de ani. Dar ce s-a întâmplat, de fapt? La sfârșitul anului 1995, un vindecător și-a dat seama că acest copac avea o putere cu totul specială. Iradia o căldură și o energie capabile să îi vindece pe cei bolnavi. Drept urmare, tămăduitorul și-a sfătuit pacienții să se lipească cu spatele de trunchiul pinului, de-a lungul mai multor ședințe zilnice, ce durau între 15 și 30 de minute. Majoritatea celor tratați în acest fel au declarat, mai apoi, că durerile care îi chinuiau deveniseră suportabile, ba chiar dispăreau uneori, iar după un anumit timp, suferinzii se vindecau în mod miraculos. Zvonul s-a răspândit cu viteza luminii, iar pinul a devenit un loc de pelerinaj. Bineînțeles, fenomenul a dezgustat profund anumite medii catolice, care au văzut în el o concurență pentru biserică și o întoarcere către păgânism. La începutul anului 1996, o mână criminală l-a ciuntit îngrozitor, dar copacul și-a revenit în mod miraculos, primind din nou la rădăcinile sale cohorte de oameni bolnavi. În cele din urmă, biserica și-a pierdut răbdarea. În ciuda protestelor, bietul pin din Staphorst, care se afla pe domeniul bisericii, a fost tăiat, în decembrie 1996.
Mulți oameni de știință și-au pus întrebări în legătură cu acest copac atât de controversat și s-au hotărât să facă măsurători. De jur împrejurul său, el crea un climat minunat. Fenomenul a fost elucidat: în apropierea arborelui retezat se găsesc două surse energetice foarte puternice, iar pinul este, prin definiție, o esență capabilă să transmute radiațiile terestre, dar și solare, într-un flux cu virtuți benefice.
Dar miracolul pinului din Staphorst nu e de ieri, de azi. Cu foarte mult timp în urmă, înainte chiar de apariția agriculturii, acum 7.000 de ani, pe locul acela se afla un alt pin sacru, ce crescuse la doar 1,50 m distanță mai spre nord, și ale cărui resturi fosilizate au fost descoperite de către cercetătorii englezi. Pe vremea aceea, oamenii trăiau din vânătoare și din culesul de fructe. Ei se adunau în jurul pinului, pentru a invoca puterea sa protectoare.
În prezent, peste locul unde se ridica falnicul pin din Staphorst s-a așternut un văl de tristețe, deși potențialul terapeutic al locului a rămas neschimbat, fiind în continuare ținta a numeroase pelerinaje locale. Chiar și de dincolo de moarte, copacul continuă să facă bine celor ce cred în el.
Arborele care vindecă febra
În Islanda există un stejar tânăr care atrage atenția tuturor. Nu numai din cauza bogăției coroanei sale, ci și pentru că este, pur și simplu, încărcat de cămăși, șosete și batiste. Toate aparțin unor oameni atinși de forme grave de febră, și au fost atârnate de către rudele apropiate, în speranța că vor fi vindecați. Este vorba despre un obicei local foarte vechi. Conform legendei sfântului Walrick, în anul 727 al erei noastre, în locul acela trăia un țăran. El avea o fată pe care o iubea ca pe lumina ochilor. Dar într-o bună zi, ea s-a îmbolnăvit grav de febră tifoidă. Niciun vindecător, niciun remediu nu a reușit să alunge boala. Disperat, omul a mers la un preot care i-a spus că fata trebuie să se roage la Dumnezeu, după ce agață una dintre hainele sale, într-un stejar din apropiere. Așa a făcut și, în câteva zile, copila era tămăduită deplin. Imediat după aceea, tatăl și fiica s-au convertit la creștinism și s-au mutat chiar lângă copac, unde și-au construit o casă. Supărați de această trecere subită la creștinism, ceilalți membri ai familiei i-au ucis pe cei doi și le-au ars casa. Mai târziu, localnicii au construit o capelă pe locul respectiv. Ruinele sale pot fi văzute și în prezent.