Luciano Perez, un mexican aflat încă la vârsta adolescenţei, ţine în mâini un buchet de flori. Doisprezece trandafiri sângerii, pe care îi prinde în jurul unei bombe artizanale, pe care tocmai a construit-o. Îşi pune pe cap un sombrero, se concentrează o clipă, apoi îşi părăseşte locuinţa sărăcăcioasă din oraşul New Mexico. Luciano e anarhist şi urăşte credinţa. Ceva mai târziu, intră în biserica de pe dealul Tepeyac, aflată într-un cartier de la marginea capitalei mexicane. Biserica este plină. Tânărul intră cu buchetul în mână, făcându-şi loc cu greu printre numeroşii pelerini. A ajuns. În faţa lui se află altarul unde este expusă Fecioara din Guadalupe. Imaginea pe care milioane de credincioşi vin din toată lumea să o venereze ca pe una dintre cele mai mari minuni creştine. La fel cum giulgiul din Torino lasă să se întrevadă chipul lui Hristos, artefactul din Mexic îl arată pe cel al Fecioarei Maria. Imaginea unei tinere femei însărcinate, de o frumuseţe neasemuită şi cu o expresie incredibil de liniştită, care a apărut în mod miraculos pe haina unui ţăran, pe nume Juan Diego.
Pe ea a venit să o distrugă Luciano Perez. Dorea să facă să dispară pentru eternitate acea imagine, veche de peste patru sute de ani. Să se termine, odată pentru totdeauna, cu acea credinţă fără de margini, care ţine de cultul Fecioarei, şi care pentru Luciano Perez era o veritabilă insultă la adresa ateismului pe care îl propovăduia. Fabricase bomba artizanală nu doar pentru a face zgomot cu ea. Era făcută ca să distrugă. Sfânta imagine trecea drept indestructibilă, nimic nu o putuse deteriora până atunci, deşi, în mod normal, ea nu ar fi trebuit să reziste trecerii secolelor. Haina pe care se imprimase, poate sub efectul unei lumini foarte intense, este tradiţională indiană şi se numeşte "tilma". Un simplu dreptunghi ţesut din fibre topite de cactus şi legat pe un umăr. Durata de viaţă a unei asemenea stofe grosiere nu depăşeşte douăzeci de ani. Or, relicva din Guadalupe datează din 1531. Doar un miracol a putut să o păstreze aşa cum a fost făcută.
O copie nereuşită
Pictorul Miguel Cabrera, care a trăit în secolul al XVII-lea, aduce în memoriile sale o mărturie despre infimele precauţii ce erau luate faţă de imaginea Fecioarei: "Când a fost deschisă vitrina, peste cinci sute de mâini au atins ţesătura. După aceea, mai multe personalităţi ecleziastice au petrecut peste două ore pipăind-o, la rândul lor". Mai târziu, un doctor, pe nume Jose Bartoloche, a făcut următoarea experienţă: a reprodus imaginea sacră pe o haină ţesută în mod identic şi a pus-o în biserica din Pocito, aflată la poalele dealului Tepeyac, o capelă aleasă pentru a aşeza copia în condiţiile de "păstrare", identice cu originalul. Experienţa a fost concludentă. La mai puţin de şase ani, copia a început să se deterioreze, culorile au început să dispară şi ţesătura s-a găurit. Pânza a fost dusă într-o altă mânăstire, unde a putrezit de tot, în scurt timp.
În 1791, s-a ivit o nouă ameninţare de distrugere a reprezentării Fecioarei. Un paracliser neatent a spălat cu acid nitric cadrul în care era imaginea fixată. Dacă o singură picătură ar fi atins portretul, totul putea fi distrus. Şi ceea ce putea fi mai rău s-a întâmplat. Paracliserul a vărsat pe colţul superior drept al portretului câteva picături din detergentul ucigător. Toţi chimiştii ştiu că acidul nitric roade fără milă ţesăturile vechi, de origine vegetală. Dar, spre stupefacţia generală, pe portretul Fecioarei a apărut doar o simplă pată gălbuie. Şi, cu trecerea timpului, ea s-a atenuat puţin câte puţin.
Iată de ce, pe 14 noiembrie 1921, anarhistul Luciano Perez este hotărât să folosească mijloace cât mai distructive, pentru a anihila imaginea definitiv. Îşi ascunde bomba învelită cu trandafiri în mijlocul buchetelor de flori depuse la picioarele altarului. Apoi merge acasă, unde aşteaptă cu multă speranţă rezultatele atentatului său. Este foarte sigur pe el. Foarte sigur de maşinăria infernală, al cărei mecanism îl reglase să explodeze când biserica va fi goală.
Ora 10 şi 30 de minute. Este o linişte desăvârşită în biserica de pe Tepeyac. Unul câte unul, credincioşii au plecat. Dintr-o dată, o bubuitură cumplită se aude în zona bisericii care găzduieşte Fecioara, şi văzduhul se iluminează ca şi cum zece sori ar fi răsărit împreună. Apoi, o explozie cu o putere incredibilă mătură totul în jur. În timp ce scările ce duc la altar sunt pur şi simplu pulverizate, lumânările şi vasele zboară peste tot. Niciun vitraliu al bisericii, niciun geam din clădirile învecinate nu au rezistat la suflul care le-a făcut praf. Un crucifix imens, din alamă, este îndoit ca o sârmă de puterea exploziei. În schimb, Fecioara din Guadalupe nu are absolut nimic. Este intactă şi şi-a păstrat zâmbetul ei minunat, la fel ca în prima zi. Ai zice că însuşi Domnul a pus la încercare Fecioara, pentru a demonstra lumii întregi originea sa divină: timpul, miile de lumânări aprinse în biserică, acidul, atingerile patetice ale credincioşilor şi explozia unei bombe. Dar Fecioara cu zâmbetul dulce a rezistat.
Misterele chipului sfânt
Imaginea este imprimată direct pe fibrele vegetale, fără niciun "apret". Chiar şi pe pânza specială pentru pictat, care este cu mult mai puţin grosolană, artiştii folosesc un apret, un strat preparator pentru a evita ca vopseaua să fie absorbită. Or, imaginea Fecioarei este perfect vizibilă, atât pe faţa, cât şi pe spatele ţesăturii. Alte picturi cu mult mai recente au pe toată suprafaţa lor o întreagă reţea de crăpături fine. În schimb, portretul Fecioarei este absolut intact. Culoarea bleu turcoaz aşternută pe manta este, la rândul său, o enigmă. Pigmentul din care a fost făcută este pe jumătate transparent, are origine necunoscută şi este la fel de strălucitor, ca şi cum ar fi fost aplicat de curând. Pe de altă parte, chiar şi la microscop nu se vede nici cea mai mică urmă de pensulă.
Când ochii Fecioarei au fost studiaţi la microscop, s-a descoperit ceva absolut incredibil. Savanţii au detectat oglindită în ei imaginea bustului unui om cu barbă. Ca şi cum acel necunoscut se afla în faţa Fecioarei, în clipa în care imaginea s-a imprimat pe mantaua lui Juan Diego. Poate sub efectul unei lumini colosale, la fel ca la Hiroshima, unde a fost descoperită, pe un perete, imaginea unei victime a bombei atomice, lansate de americani în august 1945. Herbert Tonsmann, un oftalmolog german, a fotografiat irisurile ochilor Fecioarei şi mai apoi i-a mărit foarte mult, cu ajutorul unui program pe calculator. După aceea, a regrupat toate efectele prezente în fiecare dintre cei doi ochi. A descoperit astfel siluetele altor personaje, care au fost "văzute" de Fecioară în momentul imprimării chipului său pe ţesătură. În afară de omul cu barbă deja pomenit, se mai distinge un indian îmbrăcat cu o "tilma" şi care ar putea fi Juan Diego. Nu departe de el, se află o femeie de origine mexicană şi o familie care îşi poartă copilul pe umăr, după obiceiul indienilor.
Miracol pe drumul bisericii
Dar în clipa în care începuse să urle de groază, dintr-odată, în faţa lui a apărut o femeie îmbrăcată în haine strălucitoare, croite din lumină. "Sunt mama adevăratului Dumnezeu", i-a spus ea. În clipa aceea, după cum a mărturisit mai târziu, Diego a simţit o pace nesfârşită coborând în sufletul său. Nu i-a mai fost teamă. Cu zâmbetul pe buze, a ascultat-o pe femeia aceea apărută de nu se ştie unde, care i-a spus să îl caute pe abatele din localitate, pentru a-i cere să construiască acolo o biserică. Indianul a mers la palatul abatelui Juan de Zumarraga. Dar imediat ce a intrat în curte, a fost aruncat afară de gărzile acestuia. La venirea serii, Diego a mers pe dealul Tepeyac, unde Fecioara a apărut iarăşi în faţa sa. El i-a spus că fusese alungat precum un câine şi a rugat-o să trimită un nobil în locul lui, pentru că el era cel mai sărac om din sat. Dar Fecioara i-a spus că tocmai el, cel mai umil dintre toţi, trebuie să meargă să îl convingă pe abate. Înainte de a pleca, i-a spus să urce din nou în vârful dealului, pentru că va găsi acolo nişte trandafiri de Castilla, pe care ea îi făcuse să crească. Acele flori îi vor deschide toate uşile. Diego a ascultat-o. Văzând florile miraculoase, gărzile palatului l-au dus în faţa abatelui, care a căzut în genunchi. Tocmai văzuse imprimată pe haina indianului imaginea Fecioarei cu mâinile împreunate şi capul înclinat. Această imagine miraculoasă este venerată de mexicani de peste patru secole. Cu toate acestea, abia pe 21 iulie 2002, Papa Ioan Paul al doilea, vizitând Mexicul, l-a canonizat pe Juan Diego.
Planetele i-au celebrat apariţia
Doctorul Patrick Leon, un reputat astronom francez, a reconstituit pe calculator poziţia stelelor şi a planetelor de deasupra Mexicului, din data de 12 decembrie 1531, la ora 10.30, ora apariţiei Fecioarei din Guadalupe. În mod uluitor, imaginea cerului corespunde perfect cu cea care înconjoară silueta Fecioarei imprimată pe haina lui Juan Diego.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
