O şansă ce nu trebuie ratată

Scandalul declanşat de înregistrarea întâlnirii de la Cotro­ceni, dintre preşedinte şi premier, a ţinut afişul mai multe zile decât alte evenimente, cu adevărat importante.

Jurnaliştii de dreapta (sau simpatizanţi ai acesteia) au ţinut să sublinieze că filmul întâlnirii a demonstrat totala in­com­petenţă în materie de economie a lui Victor Ponta dar, şi mai trist, a "specialiştilor cu înalte studii", promovaţi de el în gu­vern. Jurnaliştii de stânga (sau cei bine plătiţi pentru a o sus­ţine, precum mercenarii Antenei 3) s-au întrecut în a demola "jocul murdar al dictatorului Băsescu", care încearcă, prin orice mijloace, să stopeze demersurile bine intenţionate ale pre­mierului, să-i blocheze - inclusiv prin utilizarea institu­ţiilor Justiţiei - eforturile spre asigurarea bunăstării celor mulţi. Tămbălăul legat de ignoranţa vădită a premierului (sec­venţa întrebării legate de realizarea MTO-ului, provizio­nul de siguranţă economică pentru situaţii dificile, a fost an­to­logică!) sau de intenţiile ascunse ale "maleficului" Tra­ian Băsescu, a fost imens. În realitate, discuţia trebuia să fie una tehnică, aproape banală. Reducerea CAS-ului, cerută de gu­vern din perspectiva programului său socialist (dar şi din mo­tive electorale), trebuia însoţită de măsuri compensatorii, ca­re să umple golul lăsat de ea în buget. "Specialista" ce-l în­so­ţea pe premier, în calitate de ministru de Finanţe, ar fi pu­tut să expună măsurile alternative (mărirea altor taxe şi im­po­zite sau identificarea altor resurse de completare a bu­ge­tului) şi chestiunea s-ar fi stins de la sine. D-na ministru Ioa­na Petres­cu s-a blocat, însă, într-o uimire de semidoct, la ce­re­rile pre­zi­denţiale de date concrete, obligându-l pe premier să se com­porte, la rându-i, ca un "pisicuţ" inocent, de­mons­trând - încă o dată - că nu are habar de administraţie şi economie.
Incompetenţa în domeniu a lui V. Ponta era, totuşi, cu­nos­cută. Creşterea economică actuală nu este rezultatul vreunei măsuri propuse de guvernul său, ci efectul de lungă bătaie al deciziilor dure de ajustare a economiei în contextul crizei, luate de administraţiile PDL-iste anterioare, pe când prim-ministru al ţării era Emil Boc. Apropierea "prezi­den­ţialelor" - în care se înscrie ca actor principal, în parte, şi pentru a scăpa de "plicticoasele" probleme social-economice cu care se confruntă oricare administraţie - l-a împins pe Pon­ta la propunerea unor formule populiste - precum redu­cerea CAS-ului, cu efecte momentan pozitive, dar impre­vizibile ulterior. Un aliat "de nădejde" al premierului, C. Popescu-Tăriceanu, a procedat similar la sfârşitul man­da­tului său, mărind electoral salariile şi pensiile şi obligând, astfel, guvernul succesor, la o impopulară austeritate. Pe scurt, d-l Ponta a forţat reducerea CAS-ului, cu un ochi la efec­tele măsurii faţă de alegători (cei mai mulţi atenţi doar la starea lor imediată) şi cu celălalt la reacţia prezidenţială, prilej si­gur de a continua atacul la "regimul dictatorial" al lui Bă­sescu. Tema campaniei propagandistice pentru fotoliul Co­tro­cenilor era, în acest mod, asigurată, Victor Ponta im­pu­nându-le adversarilor o scenă în care, ca specialist în obrăz­­nicii şi invective, nu are rival. Singurul care l-ar putea con­­tra pe domeniu, Traian Băsescu, nu mai poate intra, din păcate, în competiţie. Pe un asemenea fundal, s-a dus, aşadar, la întâlnirea cu preşedintele, pregătindu-se să exploateze me­diatic presupusul refuz al acestuia de a subscrie la reducerea CAS. Dând publicităţii înregistrarea întâlnirii, d-l Băsescu a dat, însă, o dură lovitură strategiei electorale a premierului.
Evenimentul are însă şi alte conotaţii. Scandalul preşe­din­te-premier, axat pe demonizarea reciprocă a actorilor, in­duce concluzia că şi actuala campanie electorală din Ro­mâ­nia va fi una eminamente negativă, de respingere necritică a oponenţilor. Ponta mizează pe exorcizarea efectelor "re­gi­mului Băsescu", debarasarea în bloc de acestea având me­nirea, pe de-o parte, să sugereze "baronilor" că Justiţia va fi pusă cu botul pe labe şi acţiunile ei anticorupţie se vor opri la "acarul Păun", şi - pe de altă parte - să insinueze pentru cei mai mulţi, majoritatea asistaţi de stat, că măsurile dure, de corectare a derivei economice, în caz de criză, nu se vor mai repeta. Ponta ştie că, odată ajuns la Cotroceni, cu un guvern de aceeaşi culoare ("partidul-stat"), va putea manevra Justiţia şi va manipula mediile independente, astfel încât, pentru cei din afară, România să pară tărâmul în care există doar "lapte şi miere". Iată de ce liderului PSD-ist îi convine să menţină dez­baterea electorală în albia binomului "băsism-antibă­sism", transformând competiţia pentru fotoliul prezidenţial în­tr-una cu doi protagonişti: el însuşi şi... Traian Băsescu. Or, toată lumea ştie că preşedintele în funcţiune nu mai are dreptul la încă un mandat. Competiţia e falsă, deşi conve­na­bilă pentru Victor Ponta, care are în Traian Băsescu un par­tener pe măsură în "arta invectivei", a replicii groase, a reac­ţiei imediate. Dacă ar fi putut candida, Băsescu ar fi fost un adversar extrem de incomod pentru incompetentul reprezen­tant al stângii. Dovada a fost făcută chiar de înregistrările întâlnirii de la Cotroceni, dominate de politicianul informat şi responsabil, care i-a dat "şah-mat" superficialului "pi­si­cuţ", după cum l-a caracterizat preşedintele pe premier. De­monstrarea clară, fără dubii, a iresponsabilităţii unui om care vrea să domine absolut ţara, cu ajutorul unor "şmecheri", la fel de incompetenţi şi obraznici ca el, ar trebui să dea de gândit chiar şi electoratului afectiv şi ne(dez)informat, fiind totodată şi şansa pe care dreapta trebuie să o folosească în alegeri, obligatoriu. Pentru prima dată, în succesiunea ale­ge­rilor româneşti postdecembriste, o parte implicată în "jocul politic" are po­si­bilitatea reală a unei campanii electorale po­zitive. Victor Ponta nu îi va putea face faţă unui candidat care, în locul invectivării reciproce, al înscrierii în confruntarea "băsism-an­tibăsism", i-ar propune un dialog coerent, pe pro­bleme eco­nomice şi sociale, cu soluţii concrete şi trans­pa­rente. Con­si­lierii premierului, strategi în manipulare şi dezinformare, nu vor putea să-i pună la dispoziţie decât date şi cifre pe care, după cum s-a văzut, nu le va înţelege, scheme acţionale care-i sunt străine, lipsite de sens. Un con­tra­can­di­dat care nu s-ar lăsa antrenat în "mlaştina miştocărelii bal­canice" ar fi ca­tas­trofal pentru "prezidenţiabilul" V. Ponta. Din păcate, dreap­­ta este încă fragmentată şi conflic­tua­lă intern, orgoliile di­verselor ei personalităţi, dar şi inte­re­sele egoiste ale di­ver­selor grupuri ce o compun, împie­di­când de­semnarea acelui candidat unic, care să-l înfrunte pe premier. Unificarea, într-o formă sau alta, a PDL-ului cu PNL-ul, este un prim pas, dar nu suficient. Intrarea în arenă a candidatului desemnat de acest nucleu al noii drepte este o urgenţă ne­cesară, aco­mo­dă­rile interne şi externe urmând pe parcurs. Fără o replică po­zitivă, neabătută de fumul propa­gan­distic pro­movat de me­diile puterii, Victor Ponta va con­ti­nua să orienteze dezbaterea spre "băsism-antibăsism", spe­cu­lând - în trecerea timpului - inerţia psihologică a ale­gă­torilor, afec­tivitatea lor. Or, cu un preşedinte precum Vic­tor Pon­ta, Româ­nia şi-ar amâna, pen­tru multă vreme, şansa reală de a fi parte integrală a Europei unite.