Jurnaliștii de dreapta (sau simpatizanți ai acesteia) au ținut să sublinieze că filmul întâlnirii a demonstrat totala incompetență în materie de economie a lui Victor Ponta dar, și mai trist, a "specialiștilor cu înalte studii", promovați de el în guvern. Jurnaliștii de stânga (sau cei bine plătiți pentru a o susține, precum mercenarii Antenei 3) s-au întrecut în a demola "jocul murdar al dictatorului Băsescu", care încearcă, prin orice mijloace, să stopeze demersurile bine intenționate ale premierului, să-i blocheze - inclusiv prin utilizarea instituțiilor Justiției - eforturile spre asigurarea bunăstării celor mulți. Tămbălăul legat de ignoranța vădită a premierului (secvența întrebării legate de realizarea MTO-ului, provizionul de siguranță economică pentru situații dificile, a fost antologică!) sau de intențiile ascunse ale "maleficului" Traian Băsescu, a fost imens. În realitate, discuția trebuia să fie una tehnică, aproape banală. Reducerea CAS-ului, cerută de guvern din perspectiva programului său socialist (dar și din motive electorale), trebuia însoțită de măsuri compensatorii, care să umple golul lăsat de ea în buget. "Specialista" ce-l însoțea pe premier, în calitate de ministru de Finanțe, ar fi putut să expună măsurile alternative (mărirea altor taxe și impozite sau identificarea altor resurse de completare a bugetului) și chestiunea s-ar fi stins de la sine. D-na ministru Ioana Petrescu s-a blocat, însă, într-o uimire de semidoct, la cererile prezidențiale de date concrete, obligându-l pe premier să se comporte, la rându-i, ca un "pisicuț" inocent, demonstrând - încă o dată - că nu are habar de administrație și economie.
Incompetența în domeniu a lui V. Ponta era, totuși, cunoscută. Creșterea economică actuală nu este rezultatul vreunei măsuri propuse de guvernul său, ci efectul de lungă bătaie al deciziilor dure de ajustare a economiei în contextul crizei, luate de administrațiile PDL-iste anterioare, pe când prim-ministru al țării era Emil Boc. Apropierea "prezidențialelor" - în care se înscrie ca actor principal, în parte, și pentru a scăpa de "plicticoasele" probleme social-economice cu care se confruntă oricare administrație - l-a împins pe Ponta la propunerea unor formule populiste - precum reducerea CAS-ului, cu efecte momentan pozitive, dar imprevizibile ulterior. Un aliat "de nădejde" al premierului, C. Popescu-Tăriceanu, a procedat similar la sfârșitul mandatului său, mărind electoral salariile și pensiile și obligând, astfel, guvernul succesor, la o impopulară austeritate. Pe scurt, d-l Ponta a forțat reducerea CAS-ului, cu un ochi la efectele măsurii față de alegători (cei mai mulți atenți doar la starea lor imediată) și cu celălalt la reacția prezidențială, prilej sigur de a continua atacul la "regimul dictatorial" al lui Băsescu. Tema campaniei propagandistice pentru fotoliul Cotrocenilor era, în acest mod, asigurată, Victor Ponta impunându-le adversarilor o scenă în care, ca specialist în obrăznicii și invective, nu are rival. Singurul care l-ar putea contra pe domeniu, Traian Băsescu, nu mai poate intra, din păcate, în competiție. Pe un asemenea fundal, s-a dus, așadar, la întâlnirea cu președintele, pregătindu-se să exploateze mediatic presupusul refuz al acestuia de a subscrie la reducerea CAS. Dând publicității înregistrarea întâlnirii, d-l Băsescu a dat, însă, o dură lovitură strategiei electorale a premierului.
Evenimentul are însă și alte conotații. Scandalul președinte-premier, axat pe demonizarea reciprocă a actorilor, induce concluzia că și actuala campanie electorală din România va fi una eminamente negativă, de respingere necritică a oponenților. Ponta mizează pe exorcizarea efectelor "regimului Băsescu", debarasarea în bloc de acestea având menirea, pe de-o parte, să sugereze "baronilor" că Justiția va fi pusă cu botul pe labe și acțiunile ei anticorupție se vor opri la "acarul Păun", și - pe de altă parte - să insinueze pentru cei mai mulți, majoritatea asistați de stat, că măsurile dure, de corectare a derivei economice, în caz de criză, nu se vor mai repeta. Ponta știe că, odată ajuns la Cotroceni, cu un guvern de aceeași culoare ("partidul-stat"), va putea manevra Justiția și va manipula mediile independente, astfel încât, pentru cei din afară, România să pară tărâmul în care există doar "lapte și miere". Iată de ce liderului PSD-ist îi convine să mențină dezbaterea electorală în albia binomului "băsism-antibăsism", transformând competiția pentru fotoliul prezidențial într-una cu doi protagoniști: el însuși și... Traian Băsescu. Or, toată lumea știe că președintele în funcțiune nu mai are dreptul la încă un mandat. Competiția e falsă, deși convenabilă pentru Victor Ponta, care are în Traian Băsescu un partener pe măsură în "arta invectivei", a replicii groase, a reacției imediate. Dacă ar fi putut candida, Băsescu ar fi fost un adversar extrem de incomod pentru incompetentul reprezentant al stângii. Dovada a fost făcută chiar de înregistrările întâlnirii de la Cotroceni, dominate de politicianul informat și responsabil, care i-a dat "șah-mat" superficialului "pisicuț", după cum l-a caracterizat președintele pe premier. Demonstrarea clară, fără dubii, a iresponsabilității unui om care vrea să domine absolut țara, cu ajutorul unor "șmecheri", la fel de incompetenți și obraznici ca el, ar trebui să dea de gândit chiar și electoratului afectiv și ne(dez)informat, fiind totodată și șansa pe care dreapta trebuie să o folosească în alegeri, obligatoriu. Pentru prima dată, în succesiunea alegerilor românești postdecembriste, o parte implicată în "jocul politic" are posibilitatea reală a unei campanii electorale pozitive. Victor Ponta nu îi va putea face față unui candidat care, în locul invectivării reciproce, al înscrierii în confruntarea "băsism-antibăsism", i-ar propune un dialog coerent, pe probleme economice și sociale, cu soluții concrete și transparente. Consilierii premierului, strategi în manipulare și dezinformare, nu vor putea să-i pună la dispoziție decât date și cifre pe care, după cum s-a văzut, nu le va înțelege, scheme acționale care-i sunt străine, lipsite de sens. Un contracandidat care nu s-ar lăsa antrenat în "mlaștina miștocărelii balcanice" ar fi catastrofal pentru "prezidențiabilul" V. Ponta. Din păcate, dreapta este încă fragmentată și conflictuală intern, orgoliile diverselor ei personalități, dar și interesele egoiste ale diverselor grupuri ce o compun, împiedicând desemnarea acelui candidat unic, care să-l înfrunte pe premier. Unificarea, într-o formă sau alta, a PDL-ului cu PNL-ul, este un prim pas, dar nu suficient. Intrarea în arenă a candidatului desemnat de acest nucleu al noii drepte este o urgență necesară, acomodările interne și externe urmând pe parcurs. Fără o replică pozitivă, neabătută de fumul propagandistic promovat de mediile puterii, Victor Ponta va continua să orienteze dezbaterea spre "băsism-antibăsism", speculând - în trecerea timpului - inerția psihologică a alegătorilor, afectivitatea lor. Or, cu un președinte precum Victor Ponta, România și-ar amâna, pentru multă vreme, șansa reală de a fi parte integrală a Europei unite.