- Nu pot analiza resorturile intime ale deciziilor domnului Johannis, dar nu este greu de înţeles de ce, după patru mandate de succes în fruntea administraţiei unui oraş de dimensiuni medii (totuşi!), simţi că poţi face mai mult şi că locul tău este în "politica mare". În fond, şi Traian Băsescu a început ca primar al Capitalei - un oraş, e drept, mai greu de administrat decât Sibiul şi care favoriza un contact direct cu guvernanţii de la nivel central. Şi apoi, nu este prima dată când Klaus Johannis se arată disponibil să-şi folosească talentele la nivel naţional: în octombrie 2009, el a fost susţinut pentru funcţia de premier de PSD, PC, PNL şi UDMR, în urma unei întruniri la sediul Grivco, patronate, se pare, de Dan Voiculescu. Acest episod aruncă o lumină mai puţin favorabilă asupra unui personaj despre care până atunci nu se puteau spune decât lucruri bune.
Este însă mai greu de înţeles de ce vizează Klaus Johannis acum, tocmai funcţia supremă în stat. La drept vorbind, cea de premier i se potriveşte mai bine, domnul Johannis având certe competenţe administrative, dar neavând absolut nicio trăsătură de "părinte al naţiunii", iar competenţele în materie de politică externă, esenţiale pentru un şef al statului, lipsind cu desărvârşire. Deşi se face mare caz de apartenenţa sa la etnia germană, sugerându-se că aceasta i-ar asigura sprijinul Germaniei, nu există niciun element concret care să-i ateste un statut privilegiat în relaţiile cu guvernul de la Berlin. Nu ştiu să-l fi primit doamna Merkel vreodată pe Klaus Johannis, dar cu toţii ştim că liderii PDL au fost primiţi în februarie de cancelarul german, ca parteneri în cadrul PPE. De altfel, ca prim-vicepreşedinte al PNL, domnul Johannis şi-a însuşit implicit şi acţiunile acestui partid, legate de campania de suspendare a preşedintelui Băsescu din iulie 2012, inclusiv declaraţiile golăneşti ale lui Crin Antonescu la adresa doamnei Merkel. Dacă au existat, criticile primarului Sibiului au fost foarte discrete şi au avut impact zero. Iată, deci, câteva indicii care sugerează că domnul Johannis nu este, de fapt, sprijinit de către guvernul de la Berlin, guvern care se conduce după alte valori decât cele afişate de partenerii politici ai primarului Sibiului. În plus, Klaus Johannis a insistat în ultima vreme asupra necesităţii cultivării unei bune relaţii cu Moscova, deşi UE şi NATO au sancţionat agresiunea Rusiei asupra Ucrainei şi au anunţat recent că pregătesc înăsprirea acestor sancţiuni, dacă Rusia nu-şi revizuieşte atitudinea.
De altfel, cred că ar trebui să-l demitizăm pe Klaus Johannis. El nu este câtuşi de puţin reîncarnarea lui Carol I, ci un politician român bine ancorat, în opinia mea, în grupuri politico-economice interesate de banii Occidentului, dar ostile valorilor acestuia. Din această perspectivă, implicarea sa în politica naţională şi ambiţiile sale prezidenţiale par mai degrabă teleghidate de centre de comandă situate deasupra sa, care doresc să-i valorifice capitalul de imagine.
- Două "nepotriveli"par să strice logodna anunţată cu mult tam-tam între PDL şi PNL: 1. Nemulţumirea legată de afirmaţia lui Johannis, că PDL a renunţat la nume, devenind PNL; şi 2. Votul PNL în favoarea demiterii lui Băsescu. Oare ce uneşte cele două partide mai mult decât ceea ce le desparte?
- Nici măcar nu mai putem fi siguri că va avea loc o logodnă, după ce seniorul liberal Mircea Ionescu-Quintus a declarat, fără echivoc, că o alianţă este mai potrivită decât o fuziune. Această opinie este de altfel împărtăşită şi de o serie de personalităţi ale PDL, surprinse extrem de neplăcut de anunţul domnului Johannis, privind disponibilitatea PDL de a renunţa la denumirea sa. Se pare că noul lider al PNL a dorit să ofere ceva, unei săli de congres pe care nu o controla, dar, după reacţia fermă a lui Cătălin Predoiu, a Ancăi Boagiu, a lui Emil Boc şi Ioan Oltean, a fost nevoit să retracteze parţial pe Facebook, afirmând că era de fapt vorba de concluzia sa personală. Să fim sinceri, domnul Johannis şi-a început cu stângul mandatul de lider de partid dar, fără să vrea, i-a ajutat pe pdl-işti să înţeleagă că o parte din liderii lor, în frunte cu Vasile Blaga, au făcut propriile aranjamente cu liberalii, pe seama partidului. Alţii, din PDL şi din afara sa, au început chiar să suspecteze că partidul rezultat din ipotetica fuziune se va putea alia cu PSD, dacă interesele o vor cere, refăcând astfel USL şi distrugând definitiv opoziţia.
Mai gravă este însă problema de fond, evidenţiată de votul PNL în sprijinul declaraţiei Parlamentului care cerea demisia preşedintelui Traian Băsescu, pentru presupusele fapte ale fratelui său. A fost clar cu acest prilej că, mental, pnl-iştii nu au ieşit din USL şi că nu-i desparte nimic fundamental de PSD şi PC. În fond, aşa cum am mai scris în paginile "Formulei AS", PNL de astăzi este acelaşi cu cel de ieri, care a guvernat alături de Victor Ponta, care l-a susţinut până în uşa penitenciarului pe Relu Fenechiu, care-l păstrează pe Tudor Chiuariu, condamnat penal cu suspendare, care i-a apărat de urmărirea penală pe Victor Paul Dobre şi pe Varujan Vosganian şi care a atacat ANI şi DNA ori de câte ori a putut. În plus, este partidul preşedintelui CJ Cluj, Horia Uiorean, arestat pentru corupţie, ca şi al primarului Bacăului, Romeo Stavarache, preşedinte al organizaţiei PNL Bacău. Prin votul său recent, PNL ne-a amintit de vara lui 2012, când a fost unul din protagoniştii tentativei de lovitură de stat care ne-a atras oprobriul Europei şi al Statelor Unite, deopotrivă. Spre cinstea sa, PDL a avut o poziţie principială, refuzând să se substituie justiţiei şi să se alăture unui nou demers abuziv al actualului guvern. Dacă ţinea la principii, PDL ar fi trebuit să sisteze orice discuţie despre fuziune imediat după acest vot, nu de dragul lui Traian Băsescu, ci al statului de drept. Monica Macovei a atras atenţia asupra acestor inadvertenţe în repetate rânduri, inclusiv în această săptămână, când un tânăr pnl-ist arogant a sugerat la B1TV că doamna Macovei ar fi lucrat la Bruxelles împotriva României. În concluzie, fuziunea cu un PNL total nereformat nu aduce nimic bun. Mai util pentru democraţia românească ar fi ca liderii PDL să fie mai puţin dispuşi la aranjamente oculte şi să recupereze personalităţile necompromise şi cu potenţial intelectual împrăştiate prin alte formaţiuni de dreapta. Cu un proiect politic solid, PDL s-ar putea profila ca o forţă serioasă şi coerentă, lăsând PNL să-şi urmeze netulburat destinul de partid duplicitar, dispus la toate trădările posibile - inclusiv la trădarea liberalismului.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
