Cine nu şi-a dorit să ajungă, măcar o dată în viaţă, la un mare eveniment planetar, Jocurile Olimpice sau Campionatul Mondial de Fotbal, să trepideze la hit-uri sau imnuri cântate de zeci de mii de fani, să trăiască acolo, pe viu, momente de neuitat care devin, apoi, istorie?
Dar cine nu şi-ar dori să prindă la pachet Brazilia şi Cupa Mondială, să-i vadă pe viu pe Messi, pe Van Persie, pe Neymar, pe Müller şi pe James Rodriguez, ba încă pe banii firmei, şi nu scoţând din buzunar mii de euro din economiile personale (cine le are)?
Mai adăugaţi la toate cele de mai sus "amănuntul"că banii de deplasare, de hotel şi de diurnă nu sunt banii vreunei mari companii private sau prima unui patron mărinimos pentru meritele avute, în ultima vreme, în performanţele profesionale şi financiare ale firmei tale. Dimpotrivă, sunt bani publici, banii pe care fiecare dintre noi îi pompăm în groapa fără fund numită Televiziunea Română. Mai adăugăm şi "amănuntul"că drepturile de retransmisie a unei competiţii, precum Cupa Mondială de Fotbal, Brazilia 2014, sunt foarte ridicate, atât de ridicate, că doar TVR-ul şi le poate permite, câtă vreme, se vede treaba, nu interesează pe nimeni ce pierderi acumulează.
Acum, imaginaţi-vă că sunteţi comentator sportiv la postul public de televiziune şi că, în ciuda tuturor "amănuntelor"de mai sus, aveţi şansa de a petrece o lună în America de Sud, timp în care tot ce vi se cere, absolut rezonabil, de către publicul telespectator, e să fiţi la înălţimea competiţiei, la înălţimea emoţiilor şi pasiunilor din jurul dreptunghiului magic de iarbă verde, să justificaţi investiţia făcută de o Românie întreagă pentru a putea fi parte la acest grandios spectacol mondial, de care Naţionala lui Piţurcă, Mircea Sandu şi compania ne privează, oricum, de mai bine de 10 ani.
Ce ne propun, însă, comentatorii TVR, în schimbul excelenţei şi profesionalismului? O listă de perle, care bat producţiile de zilele acestea ale elevilor de la Bacalaureat. Gafe antologice, precum "întunericul bocnă"din Brazilia, cele "opt continente"pe care a antrenat selecţionerul Angliei, sau "schismele"din apărarea Algeriei. Nu mai vorbim de informaţii complet eronate despre jucători, despre evocarea acestora în mijlocul unor faze de joc, deşi ei au fost de mult timp schimbaţi, nu mai vorbim de confundarea jucătorilor pe criterii penibile, precum cel al frizurii, când ei joacă pe posturi atât de diferite, că se întâlnesc unul cu altul doar pe tunelul ce duce la vestiar...
Partea bună e, în cazul TVR, că îi auzim doar noi pe comentatorii sportivi. Barem nu se îngrozeşte o lume întreagă! Imaginaţi-vă, însă, că, precum bugetarii de la TVR, sute de alţi oficiali ministeriali bat, săptămânal, lumea în lung şi în lat. Cu ce-or fi, cei mai mulţi dintre ei, mai breji decât comentatorii TVR? Ce "perle"or lăsa ei pe acolo, pe unde se duc? Şi-apoi, ne mirăm că imaginea României stă doar în Hagi, în Simona Halep, în Prinţul Charles şi în încă o mână de profesionişti care trebuie să repare boacănele făcute de alţii, pe bani publici!
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
