- Nu pot analiza resorturile intime ale deciziilor domnului Johannis, dar nu este greu de înțeles de ce, după patru mandate de succes în fruntea administrației unui oraș de dimensiuni medii (totuși!), simți că poți face mai mult și că locul tău este în "politica mare". În fond, și Traian Băsescu a început ca primar al Capitalei - un oraș, e drept, mai greu de administrat decât Sibiul și care favoriza un contact direct cu guvernanții de la nivel central. Și apoi, nu este prima dată când Klaus Johannis se arată disponibil să-și folosească talentele la nivel național: în octombrie 2009, el a fost susținut pentru funcția de premier de PSD, PC, PNL și UDMR, în urma unei întruniri la sediul Grivco, patronate, se pare, de Dan Voiculescu. Acest episod aruncă o lumină mai puțin favorabilă asupra unui personaj despre care până atunci nu se puteau spune decât lucruri bune.
Este însă mai greu de înțeles de ce vizează Klaus Johannis acum, tocmai funcția supremă în stat. La drept vorbind, cea de premier i se potrivește mai bine, domnul Johannis având certe competențe administrative, dar neavând absolut nicio trăsătură de "părinte al națiunii", iar competențele în materie de politică externă, esențiale pentru un șef al statului, lipsind cu desărvârșire. Deși se face mare caz de apartenența sa la etnia germană, sugerându-se că aceasta i-ar asigura sprijinul Germaniei, nu există niciun element concret care să-i ateste un statut privilegiat în relațiile cu guvernul de la Berlin. Nu știu să-l fi primit doamna Merkel vreodată pe Klaus Johannis, dar cu toții știm că liderii PDL au fost primiți în februarie de cancelarul german, ca parteneri în cadrul PPE. De altfel, ca prim-vicepreședinte al PNL, domnul Johannis și-a însușit implicit și acțiunile acestui partid, legate de campania de suspendare a președintelui Băsescu din iulie 2012, inclusiv declarațiile golănești ale lui Crin Antonescu la adresa doamnei Merkel. Dacă au existat, criticile primarului Sibiului au fost foarte discrete și au avut impact zero. Iată, deci, câteva indicii care sugerează că domnul Johannis nu este, de fapt, sprijinit de către guvernul de la Berlin, guvern care se conduce după alte valori decât cele afișate de partenerii politici ai primarului Sibiului. În plus, Klaus Johannis a insistat în ultima vreme asupra necesității cultivării unei bune relații cu Moscova, deși UE și NATO au sancționat agresiunea Rusiei asupra Ucrainei și au anunțat recent că pregătesc înăsprirea acestor sancțiuni, dacă Rusia nu-și revizuiește atitudinea.
De altfel, cred că ar trebui să-l demitizăm pe Klaus Johannis. El nu este câtuși de puțin reîncarnarea lui Carol I, ci un politician român bine ancorat, în opinia mea, în grupuri politico-economice interesate de banii Occidentului, dar ostile valorilor acestuia. Din această perspectivă, implicarea sa în politica națională și ambițiile sale prezidențiale par mai degrabă teleghidate de centre de comandă situate deasupra sa, care doresc să-i valorifice capitalul de imagine.
- Două "nepotriveli"par să strice logodna anunțată cu mult tam-tam între PDL și PNL: 1. Nemulțumirea legată de afirmația lui Johannis, că PDL a renunțat la nume, devenind PNL; și 2. Votul PNL în favoarea demiterii lui Băsescu. Oare ce unește cele două partide mai mult decât ceea ce le desparte?
- Nici măcar nu mai putem fi siguri că va avea loc o logodnă, după ce seniorul liberal Mircea Ionescu-Quintus a declarat, fără echivoc, că o alianță este mai potrivită decât o fuziune. Această opinie este de altfel împărtășită și de o serie de personalități ale PDL, surprinse extrem de neplăcut de anunțul domnului Johannis, privind disponibilitatea PDL de a renunța la denumirea sa. Se pare că noul lider al PNL a dorit să ofere ceva, unei săli de congres pe care nu o controla, dar, după reacția fermă a lui Cătălin Predoiu, a Ancăi Boagiu, a lui Emil Boc și Ioan Oltean, a fost nevoit să retracteze parțial pe Facebook, afirmând că era de fapt vorba de concluzia sa personală. Să fim sinceri, domnul Johannis și-a început cu stângul mandatul de lider de partid dar, fără să vrea, i-a ajutat pe pdl-iști să înțeleagă că o parte din liderii lor, în frunte cu Vasile Blaga, au făcut propriile aranjamente cu liberalii, pe seama partidului. Alții, din PDL și din afara sa, au început chiar să suspecteze că partidul rezultat din ipotetica fuziune se va putea alia cu PSD, dacă interesele o vor cere, refăcând astfel USL și distrugând definitiv opoziția.
Mai gravă este însă problema de fond, evidențiată de votul PNL în sprijinul declarației Parlamentului care cerea demisia președintelui Traian Băsescu, pentru presupusele fapte ale fratelui său. A fost clar cu acest prilej că, mental, pnl-iștii nu au ieșit din USL și că nu-i desparte nimic fundamental de PSD și PC. În fond, așa cum am mai scris în paginile "Formulei AS", PNL de astăzi este același cu cel de ieri, care a guvernat alături de Victor Ponta, care l-a susținut până în ușa penitenciarului pe Relu Fenechiu, care-l păstrează pe Tudor Chiuariu, condamnat penal cu suspendare, care i-a apărat de urmărirea penală pe Victor Paul Dobre și pe Varujan Vosganian și care a atacat ANI și DNA ori de câte ori a putut. În plus, este partidul președintelui CJ Cluj, Horia Uiorean, arestat pentru corupție, ca și al primarului Bacăului, Romeo Stavarache, președinte al organizației PNL Bacău. Prin votul său recent, PNL ne-a amintit de vara lui 2012, când a fost unul din protagoniștii tentativei de lovitură de stat care ne-a atras oprobriul Europei și al Statelor Unite, deopotrivă. Spre cinstea sa, PDL a avut o poziție principială, refuzând să se substituie justiției și să se alăture unui nou demers abuziv al actualului guvern. Dacă ținea la principii, PDL ar fi trebuit să sisteze orice discuție despre fuziune imediat după acest vot, nu de dragul lui Traian Băsescu, ci al statului de drept. Monica Macovei a atras atenția asupra acestor inadvertențe în repetate rânduri, inclusiv în această săptămână, când un tânăr pnl-ist arogant a sugerat la B1TV că doamna Macovei ar fi lucrat la Bruxelles împotriva României. În concluzie, fuziunea cu un PNL total nereformat nu aduce nimic bun. Mai util pentru democrația românească ar fi ca liderii PDL să fie mai puțin dispuși la aranjamente oculte și să recupereze personalitățile necompromise și cu potențial intelectual împrăștiate prin alte formațiuni de dreapta. Cu un proiect politic solid, PDL s-ar putea profila ca o forță serioasă și coerentă, lăsând PNL să-și urmeze netulburat destinul de partid duplicitar, dispus la toate trădările posibile - inclusiv la trădarea liberalismului.