Cine nu și-a dorit să ajungă, măcar o dată în viață, la un mare eveniment planetar, Jocurile Olimpice sau Campionatul Mondial de Fotbal, să trepideze la hit-uri sau imnuri cântate de zeci de mii de fani, să trăiască acolo, pe viu, momente de neuitat care devin, apoi, istorie?
Dar cine nu și-ar dori să prindă la pachet Brazilia și Cupa Mondială, să-i vadă pe viu pe Messi, pe Van Persie, pe Neymar, pe Müller și pe James Rodriguez, ba încă pe banii firmei, și nu scoțând din buzunar mii de euro din economiile personale (cine le are)?
Mai adăugați la toate cele de mai sus "amănuntul"că banii de deplasare, de hotel și de diurnă nu sunt banii vreunei mari companii private sau prima unui patron mărinimos pentru meritele avute, în ultima vreme, în performanțele profesionale și financiare ale firmei tale. Dimpotrivă, sunt bani publici, banii pe care fiecare dintre noi îi pompăm în groapa fără fund numită Televiziunea Română. Mai adăugăm și "amănuntul"că drepturile de retransmisie a unei competiții, precum Cupa Mondială de Fotbal, Brazilia 2014, sunt foarte ridicate, atât de ridicate, că doar TVR-ul și le poate permite, câtă vreme, se vede treaba, nu interesează pe nimeni ce pierderi acumulează.
Acum, imaginați-vă că sunteți comentator sportiv la postul public de televiziune și că, în ciuda tuturor "amănuntelor"de mai sus, aveți șansa de a petrece o lună în America de Sud, timp în care tot ce vi se cere, absolut rezonabil, de către publicul telespectator, e să fiți la înălțimea competiției, la înălțimea emoțiilor și pasiunilor din jurul dreptunghiului magic de iarbă verde, să justificați investiția făcută de o Românie întreagă pentru a putea fi parte la acest grandios spectacol mondial, de care Naționala lui Pițurcă, Mircea Sandu și compania ne privează, oricum, de mai bine de 10 ani.
Ce ne propun, însă, comentatorii TVR, în schimbul excelenței și profesionalismului? O listă de perle, care bat producțiile de zilele acestea ale elevilor de la Bacalaureat. Gafe antologice, precum "întunericul bocnă"din Brazilia, cele "opt continente"pe care a antrenat selecționerul Angliei, sau "schismele"din apărarea Algeriei. Nu mai vorbim de informații complet eronate despre jucători, despre evocarea acestora în mijlocul unor faze de joc, deși ei au fost de mult timp schimbați, nu mai vorbim de confundarea jucătorilor pe criterii penibile, precum cel al frizurii, când ei joacă pe posturi atât de diferite, că se întâlnesc unul cu altul doar pe tunelul ce duce la vestiar...
Partea bună e, în cazul TVR, că îi auzim doar noi pe comentatorii sportivi. Barem nu se îngrozește o lume întreagă! Imaginați-vă, însă, că, precum bugetarii de la TVR, sute de alți oficiali ministeriali bat, săptămânal, lumea în lung și în lat. Cu ce-or fi, cei mai mulți dintre ei, mai breji decât comentatorii TVR? Ce "perle"or lăsa ei pe acolo, pe unde se duc? Și-apoi, ne mirăm că imaginea României stă doar în Hagi, în Simona Halep, în Prințul Charles și în încă o mână de profesioniști care trebuie să repare boacănele făcute de alții, pe bani publici!