- Numeroase femei trecute de 50 de ani afirmă că sunt mai bine "în pielea lor" decât erau în tinereţe. Mai împlinite, mai relaxate. Care să fie, oare, secretul lor?
- Aceste femei se simt mai puţin presate de ideea că au datoria de a face totul perfect. Pentru ele nu mai "arde" nimic. Şi-au împlinit marile obligaţii ale vieţii: familia, maternitatea, profesia. Ce urmează este mult mai uşor. Ele ştiu că nu este o dramă dacă acum vor greşi ceva sau nu vor reuşi sută la sută. În tinereţe, se învinovăţeau, de pildă, pentru faptul că le plângea copilul, că nu aveau timp să se îngrijească destul, sau că rătăceau nişte acte la birou. În prezent, privesc cu mai multă detaşare asemenea turbulenţe minore.
- Cum se poate deprinde o astfel de relaxare?
- Există nişte mecanisme psihice de protecţie, care se activează automat în cursul procesului de îmbătrânire. După o primă reacţie de refuz şi chiar de panică, declanşată de confruntarea cu această nouă etapă a vieţii care începe de la 50 de ani, multe femei descoperă că e minunat să nu mai fii nevoită să faci doar ce trebuie, să trăieşti pentru alţii. Să-ţi permiţi, în sfârşit, să te gândeşti şi la tine, să faci ce-ţi place. E o libertate nouă, care le conferă mai multă siguranţă de sine.
- Totuşi, mulţi oameni resimt bătrâneţea ca pe o povară.
- Chiar şi este, în destule privinţe. Braţele şi coapsele îşi pierd conturul frumos, deoarece musculatura se face flască, abdomenul se îngroaşă cu depuneri de grăsime, părul se răreşte. A te revolta împotriva acestor neajunsuri mi se pare o atitudine normală. Dar ulterior, dezorientarea şi descurajarea vor fi depăşite. Fiindcă, în mod paradoxal, timpul lucrează în favoarea noastră, cel puţin în plan psihic. S-a constatat statistic că, în ultimii 20 de ani, majoritatea oamenilor din ţările europene, atât femei, cât şi bărbaţi, ajung pe la 46 de ani în situaţia de a fi nemulţumiţi de felul cum decurge viaţa lor. După care, starea de spirit li se îmbunătăţeşte din nou, pentru ca, în jurul vârstei de 60 de ani, sentimentul de satisfacţie să atingă cota maximă.
- A nu face nimic este întotdeauna o alegere greşită. Vom fi copleşiţi, literalmente, de bătrâneţe. Bătrâneţea trebuie activată. Nu trebuie să stăm cu mâinile în sân. Ea trebuie să aibă un rost, un viitor. Modelul ideal este al persoanelor care îşi prelungesc activitatea intelectuală până la 80, chiar 90 de ani. Îngrijirea "de sine", a sănătăţii şi formei fizice, relaţiile sociale, călătoriile colective (excursii, pelerinaje), hobby-urile, preocupările culturale, toate devin "salvatoare de bătrâneţe", dacă sunt practicate cu participare şi drag. Şi-apoi, acum sau niciodată este momentul să ne cunoaştem pe noi înşine, să aprofundăm zonele spirituale şi apropierea de Dumnezeu.
- În pofida acestor considerente logice, multe femei se simt descumpănite de pierderea tinereţii. Cum îşi pot depăşi ele deprimarea?
- Dar, până să ajungă acolo, femeile trecute de prima tinereţe au de îndurat umilinţa de a deveni "invizibile". Atât la serviciu, cât şi la eventualele evenimente festive, ele simt că fac parte din categoria căreia i se acordă cea mai modestă preţuire în societatea noastră.
- Din păcate, constatăm, într-adevăr, că femeile sunt percepute ca fiind mai puţin atrăgătoare, din momentul când devine evident că funcţia lor de reproducere a încetat să mai fie activă. De altfel, acelaşi lucru li se întâmplă şi bărbaţilor, chiar dacă mai târziu. Pentru o vreme doar, ei reuşesc să compenseze pierderea tinereţii prin statutul social şi posibilităţile lor financiare. Se spune atunci despre ei că ar fi mai maturi, când, în realitate, sunt mai avuţi şi nimic mai mult. Un om care îmbătrâneşte nu are înaintea sa prea mult viitor, se apropie de moarte, iar acest lucru este remarcat şi de cei din jurul său. Acum este esenţial să găsească el însuşi, în forul lui interior, o abordare optimistă a timpului pe care-l mai are la dispoziţie. În ce priveşte percepţia exterioară a bătrâneţii, "scârbavnicii" n-ar trebui să uite că firul vieţii nu se află în mâinile lor şi se poate rupe oricând. Şi-apoi, femeile nu îmbătrânesc singure. "Leatul" lor numără şi bărbaţi, care ştiu să se lase atraşi de ele, în ciuda ridurilor de pe obraz.
- Un tratament cu botox poate fi de ajutor?
- Poate fi o măsură cu efect stabilizator pentru o perioadă limitată, dar este numai o amânare, iar nu o soluţie pe termen lung. Ea nu anulează, de pildă, ofensa extremă că tu nu ţi-ai găsit un alt partener după o despărţire, în timp ce fostul tău soţ are deja o nouă iubită. Mai ales când nici la serviciu lucrurile nu merg prea bine şi poate că şi copiii s-au hotărât exact acum să-şi
- Găsirea unui partener nu va fi simplă, de acum înainte. E necesar ca femeile să înveţe să-şi ducă viaţa singure?
- Eu îmi încurajez pacientele să-şi caute în continuare un tovarăş de viaţă, inclusiv pe internet, însă totodată le avertizez că e posibil ca, la vârsta lor, să aibă mai puţin succes. Totuşi, mi se pare util ca ele să iasă din inerţie, să exerseze un flirt, să intre din nou în joc. Fireşte, se poate întâmpla să aibă parte de respingeri brutale, ori să întâlnească bărbaţi care nu doresc altceva decât sex. Dar lucrurile acestea nu trebuie privite ca o înfrângere, ci ca o aventură nostimă, pe care o poţi povesti, ca să te distrezi.
- Prin urmare, principalul este să ieşi în lume, în social?
- Aproape orice e mai bine decât să te retragi în bârlog şi să-ţi lingi rănile. Apoi, nici nu este exclus să găseşti, totuşi, un partener. Eu eram demult divorţată şi aveam 51 de ani împliniţi, când mi-am cunoscut actualul soţ, la o lansare de carte. El e cu doi ani mai vârstnic decât mine. Nu toti bărbaţii îşi doresc neapărat o femeie tânără, ştiu asta şi din discuţiile cu pacienţii mei.
- Există relaţii care continuă să funcţioneze bine, după decenii întregi de convieţuire - inclusiv în ce priveşte sexualitatea. Ce pot face cuplurile pentru a-şi asigura o astfel de longevitate?
- Când vremea euforiei a trecut şi erotismul navighează pe ape mai liniştite, se nasc legături sufleteşti mai consistente, bazate pe încredere şi pe o satisfacţie reciprocă profundă. Atunci ridurile au mai puţină însemnătate. Multe femei au curajul să spună acum, fără echivoc, ce anume vor şi ce nu. Faptul că vorbeşti fără ocolişuri despre ceea ce îţi procură plăcere creează intimitate. Iar bărbaţii devin şi ei mai deschişi, în momentul când se simt doriţi sau când văd că izbutesc să trezească sentimente frumoase în sufletul partenerei lor. Fiindcă asta înseamnă, de fapt, că eşti preţios pentru omul de lângă tine, ceea ce valorează mai mult decât o musculatură de culturist. Din păcate, numeroase cupluri se lasă prinse într-o spirală descendentă: ambii parteneri sunt nemulţumiţi de propria persoană, de aceea se retrag în sine şi atunci, cum e şi normal, se vor simţi mai puţin doriţi. Şi în cazul acesta, remediul este să devii activ.
- Într-o lume care pune mare preţ pe viteză, mai ales la locul de muncă, numeroase femei mai vârstnice se simt date deoparte.
- Deşi înaintarea în vârstă ridică mai multe obstacole în calea femeilor decât a bărbaţilor, se pare că ele îmbătrânesc, totuşi, cu mai mult calm. E adevărat?
- Studiile ne arată că principala mulţumire a vârstnicilor este aceea de a se simţi utili. Nimic neobişnuit pentru femei. Acum îşi arată roadele sârguinţa cu care s-au îngrijit o viaţă întreagă de supravieţuirea familiei, au cultivat relaţiile cu prietenii, au organizat acţiunile comune din timpul liber şi altele asemenea. Ele pot face în continuare uz de aceste deprinderi exersate vreme de mulţi ani şi, după ce vor fi depăşit şocul scăderii valorii lor pe piaţa erotică, vor ieşi din criză mai puternice şi mai înţelepte. Femeile îmbătrânesc mai interesant, fiindcă, în general, trăiesc participând mai intens decât bărbaţii la ceea ce se petrece în preajma lor.
Daca nu aveti un cont, va puteti inregistra 
