Învățați să îmbătrâniți frumos

În dialog cu dr. psiholog ANA MARCULIS ZĂTREAN - "Doamnelor, nu stați cu mâinile în sân!"

- Numeroase femei trecute de 50 de ani afirmă că sunt mai bine "în pielea lor" decât erau în tine­rețe. Mai împlinite, mai relaxate. Care să fie, oare, secretul lor?

- Aceste femei se simt mai puțin presate de ideea că au datoria de a face totul perfect. Pentru ele nu mai "arde" nimic. Și-au împlinit marile obligații ale vieții: familia, maternitatea, profesia. Ce ur­mează este mult mai ușor. Ele știu că nu este o dramă dacă acum vor greși ceva sau nu vor reuși sută la sută. În tine­rețe, se învi­novățeau, de pildă, pentru faptul că le plângea copilul, că nu aveau timp să se îngrijească destul, sau că rătăceau niște acte la birou. În pre­zent, privesc cu mai multă detașare asemenea turbu­lențe minore.

- Cum se poate deprinde o astfel de relaxare?

- Există niște mecanisme psihice de protecție, care se activează automat în cursul procesului de îmbătrâ­nire. După o primă reacție de refuz și chiar de panică, declanșată de confruntarea cu această nouă etapă a vieții care începe de la 50 de ani, multe femei desco­peră că e minunat să nu mai fii nevoită să faci doar ce trebuie, să trăiești pentru alții. Să-ți permiți, în sfârșit, să te gândești și la tine, să faci ce-ți place. E o libertate nouă, care le conferă mai multă siguranță de sine.

- Totuși, mulți oameni resimt bătrânețea ca pe o povară.

- Chiar și este, în destule privințe. Brațele și coap­sele își pierd conturul frumos, deoarece musculatura se face flască, abdomenul se îngroașă cu depuneri de grăsime, părul se rărește. A te revolta împotriva aces­tor neajunsuri mi se pare o atitudine normală. Dar ulte­rior, dezorientarea și descurajarea vor fi depășite. Fiindcă, în mod paradoxal, timpul lucrează în favoa­rea noastră, cel puțin în plan psihic. S-a constatat sta­tis­tic că, în ultimii 20 de ani, majoritatea oamenilor din țările europene, atât femei, cât și bărbați, ajung pe la 46 de ani în situația de a fi nemulțumiți de felul cum decurge viața lor. După care, starea de spirit li se îm­bu­nătățește din nou, pentru ca, în jurul vârstei de 60 de ani, sentimentul de satisfacție să atingă cota maxi­mă.

- Fără ca ei, personal, să întreprindă ceva? Am putea să așteptăm cu brațele încrucișate până când mulțumirea va apărea de la sine?

- A nu face nimic este întotdeauna o alegere gre­șită. Vom fi copleșiți, literalmente, de bătrânețe. Bătrâ­nețea trebuie activată. Nu trebuie să stăm cu mâinile în sân. Ea trebuie să aibă un rost, un viitor. Modelul ideal este al persoanelor care își pre­lungesc activitatea intelectuală până la 80, chiar 90 de ani. Îngrijirea "de sine", a sănătății și formei fizice, re­lațiile sociale, călă­toriile colective (excursii, pele­ri­naje), hobby-urile, preo­cupările culturale, toate devin "salvatoare de bătrânețe", dacă sunt practicate cu par­ticipare și drag. Și-apoi, acum sau niciodată este mo­mentul să ne cu­noaștem pe noi înșine, să aprofundăm zo­nele spiri­tua­le și apropierea de Dumnezeu.

- În pofida acestor considerente logice, multe femei se simt descumpănite de pierderea tinereții. Cum își pot depăși ele deprimarea?

- Deseori se prezintă la cabinetul meu femei ajun­se la acest punct de cotitură din viața lor. Pentru ele este important acum în primul rând să-și consoli­deze stima de sine, iar calea cea mai bună e activita­tea. Să facă CEVA. Eu le recomand să se vadă pe săturate cu prietenii, să-și identifice preocupările și talentele și, în funcție de ele, să caute un grup cu inte­rese similare, în care să se integreze.Vorbim despre înclinațiile lor, despre domeniile și modalitățile în care ar fi dispuse să se implice, despre o eventuală activita­te sportivă, preferabil în cadrul unui grup. Când între­prinzi ceva împreună cu alții, acțiunile tale trezesc un anumit ecou, care îți va întări cu timpul încrederea în tine.

- Dar, până să ajungă acolo, femeile trecute de prima tinerețe au de îndurat umilința de a deveni "invizibile". Atât la serviciu, cât și la eventualele eve­nimente festive, ele simt că fac parte din categoria căreia i se acordă cea mai modestă prețuire în so­cietatea noastră.

- Din păcate, constatăm, într-adevăr, că femeile sunt percepute ca fiind mai puțin atrăgătoare, din mo­mentul când devine evident că func­ția lor de repro­ducere a încetat să mai fie activă. De altfel, același lu­cru li se întâmplă și bărbaților, chiar dacă mai târziu. Pentru o vreme doar, ei reușesc să compenseze pier­derea tinereții prin statutul social și posibilitățile lor financiare. Se spu­ne atunci despre ei că ar fi mai ma­turi, când, în realitate, sunt mai avuți și nimic mai mult. Un om care îmbătrânește nu are înaintea sa prea mult viitor, se apropie de moarte, iar acest lucru este remarcat și de cei din jurul său. Acum este esențial să găsească el însuși, în forul lui inte­rior, o abordare opti­mistă a timpului pe care-l mai are la dispoziție. În ce privește percepția exterioară a bă­trâneții, "scâr­bav­nicii" n-ar trebui să uite că firul vieții nu se află în mâi­­nile lor și se poate rupe oricând. Și-apoi, femeile nu îmbătrânesc sin­gure. "Leatul" lor numără și băr­bați, care știu să se lase atrași de ele, în ciuda ridurilor de pe obraz.

- Un tratament cu botox poate fi de ajutor?

- Poate fi o măsură cu efect stabilizator pentru o perioadă limitată, dar este numai o amânare, iar nu o soluție pe termen lung. Ea nu anulează, de pildă, ofensa extremă că tu nu ți-ai găsit un alt partener după o despărțire, în timp ce fostul tău soț are deja o nouă iubită. Mai ales când nici la serviciu lucrurile nu merg prea bine și poate că și copiii s-au hotărât exact acum să-și ia rămas-bun, ca să se așeze la casa lor. Este o etapă nespus de grea, care necesită o rezistență maxi­mă la frustrări. Din nefericire, femeile sunt silite s-o parcurgă.

- Găsirea unui partener nu va fi simplă, de acum înainte. E necesar ca femeile să învețe să-și ducă viața singure?

- Eu îmi încurajez pacientele să-și caute în conti­nuare un tovarăș de viață, inclusiv pe internet, însă totodată le avertizez că e posibil ca, la vârsta lor, să aibă mai puțin succes. Totuși, mi se pare util ca ele să iasă din inerție, să exerseze un flirt, să intre din nou în joc. Firește, se poate întâmpla să aibă parte de res­pingeri brutale, ori să întâl­nească băr­bați care nu do­resc altceva decât sex. Dar lucru­rile acestea nu trebuie privite ca o în­frângere, ci ca o aven­tură nosti­mă, pe care o poți povesti, ca să te distrezi.

- Prin urmare, principalul este să ieși în lume, în social?

- Aproape orice e mai bine decât să te retragi în bârlog și să-ți lingi rănile. Apoi, nici nu este ex­clus să găsești, totuși, un partener. Eu eram demult divorțată și aveam 51 de ani împliniți, când mi-am cunoscut ac­tualul soț, la o lansare de carte. El e cu doi ani mai vârstnic decât mine. Nu toti bărbații își doresc neapărat o femeie tânără, știu asta și din dis­cuțiile cu pacienții mei.

- Există relații care continuă să funcționeze bine, după decenii întregi de conviețuire - inclusiv în ce privește sexualitatea. Ce pot face cuplurile pentru a-și asigura o astfel de longevitate?

- Când vremea euforiei a trecut și erotismul navi­ghează pe ape mai liniștite, se nasc legături sufletești mai consistente, bazate pe încre­dere și pe o satisfacție reciprocă profundă. Atunci ridurile au mai puțină în­semnătate. Multe femei au curajul să spună acum, fără echi­voc, ce anume vor și ce nu. Faptul că vorbești fără ocolișuri despre ceea ce îți procură plăcere creează intimitate. Iar bărbații devin și ei mai deschiși, în momentul când se simt doriți sau când văd că izbutesc să trezească sentimente frumoase în sufletul parte­nerei lor. Fiindcă asta înseamnă, de fapt, că ești pre­țios pentru omul de lângă tine, ceea ce valorează mai mult decât o mus­culatură de culturist. Din păcate, numeroa­se cupluri se lasă prinse într-o spirală descendentă: ambii parteneri sunt nemulțumiți de pro­pria persoană, de aceea se retrag în sine și atunci, cum e și normal, se vor simți mai puțin doriți. Și în cazul acesta, reme­diul este să devii activ.

- Într-o lume care pune mare preț pe viteză, mai ales la locul de muncă, numeroase femei mai vârst­nice se simt date deoparte.

- Ele n-ar trebui să exagereze cu modestia. Dim­potrivă, să nu se sfiască deloc să atragă atenția asupra performanțelor de care sunt realmente capa­bile. Cine­va care dispune de o îndelungată experiență profe­sională nu intră atât de ușor în panică, atunci când se ivește o eroare, și are mai multe șanse de a găsi soluții intuitive. Acesta este un capital cu care femeile au tot dreptul să se mândrească. De ase­menea, ele ar trebui să creeze situații care să le dea prilejul de a-și de­mon­stra calitățile, în loc să se as­cundă, timorate, într-un colț, gândindu-se că nu pot face față concu­renței tine­rilor. Marele lor avantaj con­stă în faptul că în prezent este nevoie de ele pe piața muncii, mai mult ca ori­când.

- Deși înaintarea în vârstă ridică mai multe obstacole în calea femeilor decât a bărbaților, se pare că ele îmbătrânesc, totuși, cu mai mult calm. E adevărat?

- Studiile ne arată că principala mulțumire a vârst­nicilor este aceea de a se simți utili. Nimic neobișnuit pentru femei. Acum își arată roadele sârguința cu care s-au îngrijit o viață întreagă de supraviețuirea familiei, au cultivat relațiile cu prietenii, au organizat acțiunile comune din timpul liber și altele asemenea. Ele pot face în continuare uz de aceste deprinderi exersate vre­me de mulți ani și, după ce vor fi depășit șocul scăderii valorii lor pe piața erotică, vor ieși din criză mai puternice și mai înțelepte. Femeile îmbătrâ­nesc mai interesant, fiindcă, în general, trăiesc partici­pând mai intens decât bărbații la ceea ce se petrece în preaj­ma lor.