"Copăcel, copăcel, te iubesc de mititel..."

E sezonul fructelor româneşti!

Medicii nu­triţionişti spun că e cel mai bine să mă­nânci fructele din locul în care trăieşti. Din păcate, livezile în România sunt tot mai puţine. De la 313.380 de hectare în 1990, suprafaţa lor a scăzut la 135.000 de hectare în prezent! Cireşii, vişinii, nucii, gutuii, pru­nii şi caişii din curţile caselor au îmbătrânit şi ei; ca nişte câini credincioşi care îşi dau su­fletul pe mormintele stăpânilor, s-au uscat pe picioare, după dispariţia bătrânilor care i-au plantat. Chiar dacă şi-ar propune cineva să refacă plantaţiile, ar întâmpina mari gre­utăţi, deoarece au dispărut pepinierele. Nu­mai în jurul Bucureştiului au dispărut câ­teva sute de hectare. Faţă de un necesar anual de aproximativ 10 milioane de puieţi, producţia de astăzi, realizată de pepinierele care au mai rămas, este de abia de 1,5 - 2 milioane de pomişori. Pe de altă parte, nu mai sunt prea mulţi plantatori de vârstă tânără prin sate. În ultimii 25 de ani, au dispărut nu nu­mai pomii, vacile şi oile cu milioanele; au dispărut şi profesorii de horticultură din şco­lile generale, "cercurile" de meserii, altoi­to­rii de pomi sălbatici, cismarii, croitorii, opin­carii şi toate profesiile care animau sa­tul româ­nesc. Pentru un tradiţionalist ca mi­ne, aceas­ta este o imagine apocaliptică, de sfârşit de lume. Cineva mi-a trimis însă o ştire care mi-a înseninat fruntea. Un domn din Gorj, din zona Olteţului, pe nume Ionuţ Părău­şanu, militant ecologist şi fondatorul re­vis­tei online "EcoMagazine", a lansat un mesaj plin de încurajare celor care mai au un petec de pământ în jurul casei: "Haideţi să facem o şcoală de puieţi" - o pepinieră de pomi fructiferi, unde pomii iau naştere direct din sâm­buri. Detaliile se pot găsi pe www. scoaladepuieti.ro Ideea mi se pare admi­ra­bilă: imaginaţi-vă că un milion din cele 4 milioane de ţărani români vor pune la iarnă, în păhărele de plastic, seminţe de cireşe, de caise şi de toate fructele din ogra­dă. Vor avea milioane de puieţi. Urmăriţi-l pe d-l Pă­răuşanu pe site-ul citat şi veţi vedea cum merg lucrurile. El spune că acum e mo­mentul oportun pentru a trece la treabă, căci primele fructe autohtone s-au copt. "În ur­mătorii 6 ani", spune, "veţi avea posibi­li­tatea de a dezvolta această pasiune într-o afacere durabilă". Totodată, se adresează şi celor care stau deoparte pentru că nu au bani: "Încă o dată spun: dacă nu vă trage ini­ma să faceţi ceva în domeniul ăsta, pen­tru că nu aveţi bani sau pentru că nu vreţi să aveţi de a face cu birocraţia care înconjoară proiectele de finanţare europeană, înseam­nă că abordaţi greşit problema. Trebuie mai întâi s-o faceţi din plăcere, fără complexe de inferioritate faţă de cei care au poate mai mulţi bani sau mai multe cunoştinţe. Toate vin în timp. Vă invit să mă contactaţi, ca să spunem aici, pe scoaladepuieti.ro, povestea voastră despre cum aţi început sau cum veţi începe. Vă urez să mâncaţi şi voi fructe cu spor, iar dacă v-aţi gândit cumva la ideea de a cultiva pomi fructiferi, nu uitaţi să opriţi seminţele şi să le păstraţi la loc uscat şi răcoros până la iarnă, când vor trebui puse la stratificat, pentru germinare". Eco­lo­gistul nostru a întocmit şi un formular de înscriere (îl găsiţi pe site), pentru că îşi do­reşte să comunice cât mai mult cu per­soanele interesate. "Putem învăţa unii de la alţii", spune. "În plus, dacă ştiţi un pom cu roade bune şi sunteţi dispuşi să oferiţi se­minţe şi/sau altoi din el, ca să îi răspândim neamul şi prin colţurile astea de lume (Po­di­şul Getic, Platforma Olteţului), vă rog să folosiţi acelaşi formular". Veţi vedea pe site cum au crescut într-o lună copăceii/ po­mi­şorii "şcolarizaţi" de Ionuţ Părăuşanu. Şi poa­te veţi fredona, emoţionaţi, cântecelul ace­la pentru copii: "Copăcel, copăcel, te iu­besc de mititel"...